Act Internațional

Convenția europeană pentru protecția animalelor de companie din 23.06.2003 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 05.05.2004

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

PREAMBUL

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenții,

considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o cooperare mai strânsă între membrii săi,

recunoscând că omul are o obligație morală de a respecta toate creaturile vii și păstrând legăturile speciale existente între om și animalele de companie,

considerând că animalele de companie sunt foarte importante datorită contribuției lor la calitatea vieții și, prin urmare, reprezintă o valoare pentru societate,

având în vedere dificultățile care decurg din marea varietate a animalelor care sunt deținute de către om,

având în vedere riscurile inerente determinate de suprapopularea cu animale pentru igiena, sănătatea și securitatea omului și a altor animale,

având în vedere că deținerea specimenelor din fauna sălbatică, în calitate de animale de companie, nu ar trebui să fie încurajată,

conștienți de diferitele condiții care guvernează achiziționarea, deținerea, creșterea în scop comercial sau necomercial, cesiunea ori comerțul cu animale de companie,

conștienți de faptul că condițiile de deținere a animalelor de companie nu permit întotdeauna promovarea sănătății și bunăstării acestora,

conștienți că atitudinile în privința animalelor de companie variază considerabil datorită uneori unei lipse de cunoștințe sau de conștiință,

considerând că o atitudine și o practică sunt nu numai un obiectiv de dorit, dar, de asemenea, și realist,

au căzut de acord asupra următoarelor:

CAPITOLUL I Dispoziții generale

ARTICOLUL 1 Definiții

(1) În termenii prezentei convenții înțelegem prin animal de companie orice animal deținut sau destinat a fi deținut de către om, în special pe lângă casă, pentru agrement sau companie.

(2) Înțelegem prin comerț cu animale de companie ansamblul de tranzacții practicate în mod regulat, în cantități substanțiale și în scopuri lucrative, care implică transferul proprietății acestor animale.

(3) Înțelegem prin creșterea și îngrijirea animalelor de companie cu titlu comercial creșterea și îngrijirea practicate în special în scop comercial și în număr mare.

(4) Înțelegem prin refugiu pentru animale o unitate cu scop nelucrativ, în care animalele de companie pot fi deținute în număr considerabil. În cazul în care legislația națională și/sau măsuri administrative o permit, o astfel de unitate poate primi animale fără stăpân.

(5) Înțelegem prin animal fără stăpân orice animal de companie care, fie nu are adăpost, fie se găsește în afara proprietății stăpânului său sau a deținătorului său și care nu este sub controlul ori supravegherea directă a nici unui proprietar sau deținător.

(6) Înțelegem prin autoritate competentă autoritatea desemnată de către statul membru al Consiliului Europei.

ARTICOLUL 2 Domeniu de aplicare și punere în practică

(1) Fiecare parte se angajează să ia măsurile necesare punerii în aplicare a dispozițiilor acestei convenții în ceea ce privește:

a) animalele de companie deținute de către o persoană fizică sau juridică, pe orice proprietate, în orice unitate și care sunt destinate comercializării sau creșterii și deținerii în scop comercial a acestora, precum și cele aflate în orice refugiu pentru animale;

b) dacă este cazul, animalele fără stăpân.

(2) Nici o dispoziție a acestei convenții nu poate afecta punerea în practică a celorlalte prevederi legate de protecția animalelor sau de apărarea speciilor sălbatice pe cale de dispariție.

(3) Nici o dispoziție a prezentei convenții nu afectează posibilitatea părților de a adopta reguli foarte stricte pentru asigurarea protecției animalelor de companie sau aplicării în continuare a dispozițiilor pentru alte categorii de animale care nu sunt în mod expres citate în prezenta convenție.

CAPITOLUL II Principii care trebuie respectate de către
deținătorii de animale de companie

ARTICOLUL 3 Principii de bază pentru bunăstarea animalelor

(1) Nimeni nu trebuie să cauzeze inutil durere, suferințe fizice sau psihice unui animal de companie.

(2) Nimeni nu trebuie să abandoneze un animal de companie.

ARTICOLUL 4 Deținerea

(1) Orice persoană care deține un animal de companie sau care are grijă de un animal de companie trebuie să fie responsabil de sănătatea și bunăstarea acestuia.

(2) Orice persoană care deține un animal de companie sau care se ocupă de acesta trebuie să-i asigure toate condițiile, îngrijirile și atenția, ținând cont de nevoile etologice, în funcție de specie și rasă, și în special trebuie:

a) să îi asigure, în cantitate suficientă, hrană și apă;

b) să îi asigure posibilitatea de mișcare;

c) să ia măsurile necesare pentru a nu lăsa animalele să devină libere.

(3) Un animal nu poate fi deținut ca animal de companie dacă:

a) condițiile enumerate în alin. (2) nu sunt îndeplinite; sau

b) condițiile sunt îndeplinite, dar animalul nu se poate adapta în captivitate.

ARTICOLUL 5 Reproducția

Orice persoană care selecționează un animal de companie pentru reproducție trebuie să ia în considerare caracteristicile anatomice, fiziologice și comportamentale care ar putea compromite sănătatea și bunăstarea descendenților sau a femelei.

ARTICOLUL 6 Limita de vârstă pentru achiziționare

Nici un animal de companie nu poate să fie vândut persoanelor sub 16 ani fără consimțământul expres al părinților lor sau al altor persoane care exercită responsabilități parentale.

ARTICOLUL 7 Dresajul

Nici un animal de companie nu trebuie să fie dresat prin metode care ar putea prejudicia sănătatea sau bunăstarea animalului și în special nu trebuie forțat să își depășească capacitatea naturală sau forța sa naturală ori utilizând mijloace artificiale care provoacă răni sau dureri inutile. De asemenea, se interzice utilizarea mijloacelor artificiale de dresaj care provoacă răni sau dureri inutile, suferințe ori teamă.

ARTICOLUL 8 Comercializarea, creșterea în scop comercial, refugiile pentru animale

(1) Orice persoană care, la momentul intrării în vigoare a prezentei convenții, comercializează sau crește ori adăpostește în scopuri comerciale sau care administrează un refugiu pentru animale trebuie să facă o declarație autorității competente într-un interval stabilit de fiecare parte. Orice persoană care are intenția să se ocupe de una dintre activitățile enumerate anterior trebuie să facă o declarație autorității competente.

(2) În această declarație trebuie să se menționeze:

a) speciile animalelor de companie care sunt sau vor fi implicate;

b) persoana responsabilă și cunoștințele sale;

c) descrierea instalațiilor și echipamentelor care sunt sau vor fi utilizate.

(3) Activitățile menționate anterior nu pot fi exercitate decât:

a) dacă persoana responsabilă posedă cunoștințele și aptitudinile necesare exercitării acestei activități, având fie o pregătire corespunzătoare, fie o experiență suficientă cu animalele de companie; și

b) dacă instalațiile și echipamentele utilizate pentru activitate satisfac cerințele menționate în art. 4.

(4) Pe baza declarațiilor făcute conform dispozițiilor alin. (1), autoritatea competentă trebuie să stabilească dacă condițiile menționate în alin. (3) sunt îndeplinite sau nu.

În cazul în care nu sunt îndeplinite într-o manieră corespunzătoare, autoritatea competentă va recomanda măsuri și, dacă aceasta este considerată necesară pentru protecția animalelor, se poate dispune chiar interdicția comercializării sau continuarea activității.

(5) Autoritatea competentă trebuie, în conformitate cu legislația națională, să controleze dacă condițiile menționate mai sus sunt îndeplinite sau nu.

ARTICOLUL 9 Publicitate, spectacole, expoziții, competiții și manifestări similare

(1) Animalele de companie nu pot fi utilizate pentru publicitate, spectacole, expoziții, competiții sau manifestări similare, decât:

a) dacă organizatorul creează condițiile necesare pentru ca aceste animale să fie tratate conform exigențelor prevăzute la art. 4 alin. (2), și

b) dacă sănătatea și bunăstarea lor nu sunt puse în pericol.

(2) Unui animal de companie nu trebuie să i se administreze nici un tratament, nici o substanță, nu trebuie să fie supus nici unui procedeu, în scopul creșterii sau diminuării nivelului natural al performanțelor sale:

a) în cursul competițiilor; sau

b) cu alte ocazii,

dacă acestea ar constitui un risc pentru sănătatea și bunăstarea animalului.

ARTICOLUL 10 Intervenții chirurgicale

(1) Intervențiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal de companie sau altor scopuri necurative trebuie să fie interzise și, în special:

a) codotomia;

b) cuparea urechilor;

c) secționarea corzilor vocale;

d) ablația ghearelor și dinților.

(2) Excepții de la aceste interdicții nu pot fi autorizate decât:

a) dacă medicul veterinar consideră o intervenție curativă necesară fie din motive de medicină veterinară, fie în interesul unui animal deosebit;

b) pentru a împiedica reproducția.

(3)

a) Intervențiile în cursul cărora animalul va suferi sau riscă să sufere dureri considerabile nu trebuie să fie efectuate decât sub anestezie și de către un medic veterinar sau sub controlul său.

b) Intervențiile care nu necesită anestezie pot fi efectuate de către o persoană competentă, în conformitate cu legislația națională.

ARTICOLUL 11 Sacrificarea Referințe (1)

(1) Numai medicul veterinar sau o altă persoană competentă poate să procedeze la sacrificarea unui animal de companie, excepție făcând cazurile de urgență când trebuie să se pună capăt suferințelor unui animal și când ajutorul unui medic veterinar sau al altei persoane competente nu poate fi obținut rapid sau alte cazuri de urgență prevăzute de legislația națională. Orice sacrificare trebuie să se facă cu minimum de suferință fizică și psihică, ținând cont de circumstanțe.

Metoda aleasă, exceptată în caz de urgență, trebuie:

a) fie să provoace o pierdere imediată a conștienței, urmată de moarte;

b) fie să înceapă prin realizarea unei anestezii generale profunde, urmată de un procedeu care va cauza moartea cu certitudine.

Persoana responsabilă cu sacrificarea trebuie să se asigure că animalul este mort înainte să se realizeze jupuirea.

(2) Următoarele metode de sacrificare trebuie să fie interzise:

a) înecul și alte metode de asfixie, dacă ele nu produc efectele menționate în alin. (1) lit. b);

b) utilizarea otrăvurilor sau drogurilor ale căror dozaj și aplicare nu pot fi controlate în maniera de a obține efectele menționate în alin. (1);

c) electrocutarea, mai ales dacă ea nu este precedată de pierderea imediată a conștienței.

CAPITOLUL III Măsuri suplimentare referitoare la animalele fără stăpân
Referințe (1)

ARTICOLUL 12 Reducerea numărului de animale fără stăpân

Atunci când o parte estimează că numărul de animale fără stăpân constituie pentru ea o problemă, ea trebuie să ia măsurile legislative și/sau administrative necesare pentru reducerea numărului acestora prin metode care nu cauzează dureri, suferințe sau temeri evitabile.

a) Astfel de măsuri trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(i) în cazul în care astfel de animale trebuie să fie capturate, aceasta trebuie să se facă astfel încât să producă minimum de suferințe fizice și psihice animalelor, în funcție de natura animalului;

(ii) în cazul în care animalele capturate sunt adăpostite sau sacrificate, aceasta trebuie să se facă în conformitate cu principiile prezentei convenții.

b) Părțile sunt obligate să respecte:

(i) identificarea permanentă a câinilor și pisicilor prin mijloace corespunzătoare care să nu producă decât dureri, suferințe sau temeri ușoare ori temporare, cum ar fi tatuarea însoțită de înregistrarea numărului, precum și de numele și adresele proprietarilor;

(ii) reducerea reproducției neplanificate a câinilor și pisicilor și încurajarea sterilizării acestora;


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...