Back

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 104/2014 privind anumite norme care guvernează acţiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă a statelor membre şi a Uniunii Europene (Text cu relevanţă pentru SEE) Număr celex: 32014L0104

În vigoare de la 05.12.2014

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolele 103 şi 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

(1) Poziţia Parlamentului European din 17 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 10 noiembrie 2014.

întrucât:

(1) Articolele 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) sunt o chestiune de ordine publică şi ar trebui aplicate în mod eficace pe întreg cuprinsul Uniunii pentru a asigura că nu este denaturată concurenţa pe piaţa internă.

(2) Asigurarea respectării articolelor 101 şi 102 din TFUE la nivel public este realizată de Comisie în exercitarea competenţelor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, articolele 81 şi 82 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene au devenit articolele 101 şi 102 din TFUE şi rămân identice pe fond. Asigurarea respectării dispoziţiilor respective la nivel public este realizată, de asemenea, de autorităţile naţionale în materie de concurenţă, care pot lua deciziile enumerate la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003. În conformitate cu regulamentul respectiv, statele membre ar trebui să poată desemna autorităţi administrative şi autorităţi judiciare care să aplice articolele 101 şi 102 din TFUE ca autorităţi publice de asigurare a respectării normelor şi să îndeplinească diferitele funcţii conferite autorităţilor în materie de concurenţă prin regulamentul respectiv.

(3) Articolele 101 şi 102 din TFUE produc efecte directe în raporturile dintre persoane şi creează, pentru persoanele în cauză, drepturi şi obligaţii a căror respectare trebuie să fie asigurată de instanţele naţionale. Astfel, instanţele naţionale joacă un rol la fel de important în aplicarea normelor de concurenţă (asigurarea respectării normelor la nivel privat). Atunci când soluţionează litigii între persoane private, instanţele protejează drepturi materiale izvorâte din dreptul Uniunii, de exemplu, prin acordarea de despăgubiri pentru victimele încălcărilor. Pentru eficacitatea deplină a articolelor 101 şi 102 din TFUE, în special efectul practic al interdicţiilor prevăzute în acestea, este necesar ca orice persoană - indiferent dacă este o persoană fizică, inclusiv consumatori şi întreprinderi, sau o autoritate publică - să poată introduce o acţiune în despăgubire înaintea instanţelor naţionale pentru un prejudiciu care i-a fost cauzat de o încălcare a dispoziţiilor respective. Dreptul la despăgubiri prevăzut în dreptul Uniunii se aplică în mod egal încălcărilor articolelor 101 şi 102 din TFUE săvârşite de către întreprinderi publice şi de către întreprinderi cărora li s-au încredinţat drepturi speciale sau exclusive de către statele membre în sensul articolului 106 din TFUE.

(4) Dreptul la despăgubiri prevăzut în legislaţia Uniunii pentru prejudicii care rezultă din încălcări ale legislaţiei Uniunii şi ale legislaţiei naţionale în materie de concurenţă presupune existenţa în fiecare stat membru a unor norme de procedură care să asigure exercitarea efectivă a acestui drept. Necesitatea unor măsuri procedurale eficace derivă, de asemenea, din dreptul la o protecţie jurisdicţională efectivă prevăzut la articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE) şi la articolul 47 primul paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Statele membre ar trebui să asigure o protecţie jurisdicţională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii.

(5) Acţiunile în despăgubire constituie doar un element dintr-un sistem eficient de asigurare a respectării normelor la nivel privat în ceea ce priveşte încălcările legislaţiei în materie de concurenţă şi sunt completate de căi de atac alternative, cum ar fi soluţionarea consensuală a litigiilor şi deciziile de asigurare a respectării normelor la nivel public care încurajează părţile să acorde despăgubiri.

(6) În scopul asigurării existenţei unor acţiuni eficace de asigurare a respectării normelor la nivel privat în temeiul dreptului civil şi al asigurării respectării normelor la nivel public de către autorităţile în materie concurenţă, ambele instrumente trebuie să interacţioneze pentru a asigura eficacitatea maximă a aplicării normelor de concurenţă. Este necesar să se reglementeze coordonarea celor două forme de asigurare a respectării normelor într-un mod coerent, de exemplu în ceea ce priveşte regimul de acces la documentele deţinute de autorităţile în materie de concurenţă. Printr-o astfel de coordonare la nivelul Uniunii se va evita, de asemenea, divergenţa normelor aplicabile care ar putea periclita funcţionarea adecvată a pieţei interne.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...