Parlamentul României

Legea nr. 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 09 octombrie 2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 3

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziții generale

SECȚIUNEA 1 Principii

Art. 1. -

(1) Prezenta lege stabilește drepturile și obligațiile în legătură cu activități funerare, cimitire și crematorii umane.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică:

a) cultelor, bisericilor și comunităților religioase, denumite în continuare culte, autorităților administrației publice locale, operatorilor economici, fundațiilor și asociațiilor, care dețin în proprietate, în administrare sau în întreținere cimitire în funcțiune sau închise, opere comemorative sau crematorii umane;

b) persoanelor fizice și/sau juridice care prestează servicii funerare, precum și activități legate de întreținerea și funcționarea cimitirelor, a operelor comemorative sau a crematoriilor umane.

(3) În cazul mormintelor și/sau al operelor comemorative de război, prevăzute în Lista monumentelor istorice, dispozițiile prezentei legi nu aduc atingere prevederilor Legii nr. 379/2003 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război, cu modificările ulterioare.

(4) În cazul înhumării fătului născut mort ori a unor părți sau organe umane se aplică prevederile prezentei legi, în măsura în care nu există prevederi legale contrare.

Art. 2. -

(1) Oricine are dreptul la o înmormântare decentă și la aducerea ultimului omagiu la locul de veci al decedatului.

(2) La stabilirea locului de veci și organizarea serviciilor funerare, persoanele în drept și prestatorii serviciilor funerare sunt obligați să colaboreze între ei, să țină cont de voința exprimată pe timpul vieții de către defunct sau, în lipsa acesteia, vor ține seama de apartenența religioasă a defunctului.

(3) Înmormântarea poate fi religioasă sau laică. Înmormântarea religioasă are loc cu respectarea canoanelor, obiceiurilor locului, tradițiilor și regulamentelor cultului respectiv. În cazul înmormântării laice, organizatorii stabilesc modul de desfășurare a procesiunii funebre.

SECȚIUNEA a 2-a Definiții

Art. 3. -

În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) cimitir - spațiul situat în intravilanul sau extravilanul localității, care a fost, este sau va fi destinat înhumării;

b) opere comemorative de război - edificiile, monumentele de artă, plăcile și altarele comemorative, troițele, crucile, cenotafurile sau orice alte construcții ori lucrări, astfel cum sunt definite aceste opere la art. 5 din Legea nr. 379/2003, cu modificările ulterioare;

c) lucrări funerare supraterane - însemnele, bordurile, împrejmuirile, lespezile, obeliscurile sau orice alte lucrări de artă pentru înhumare;

d) lucrări funerare subterane - criptele pentru locuri de înhumare;

e) zone protejate - zonele de locuit, zonele balneoclimaterice, zonele de odihnă și recreere, instituțiile social-culturale, unitățile sanitare și unitățile de învățământ.

SECȚIUNEA a 3-a Cimitirul

Art. 4. -

Cimitirul se poate afla în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, a cultelor religioase legal recunoscute sau a unităților locale de cult/biserici în situația cimitirelor confesionale, în proprietatea operatorilor economici, asociațiilor sau fundațiilor, precum și în proprietatea unui alt stat, cu respectarea tratatelor la care România este parte.

Art. 5. -

(1) Administratorul cimitirului este proprietarul acestuia sau cel care deține dreptul de administrare.

(2) Autoritățile administrației publice locale au obligația de a înființa cimitire publice în fiecare localitate și de a le organiza astfel încât să aibă sectoare corespunzătoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor sau a unităților locale de cult ce funcționează în localitatea respectivă.

(3) În localitățile în care nu există cimitire comunale și unele culte nu dispun de cimitir propriu, persoanele decedate care au aparținut respectivelor culte vor fi înhumate potrivit ritului propriu în cimitirele existente în funcțiune, excepție făcând cimitirele existente în funcțiune ce aparțin cultelor mozaic și musulman.

(4) De prevederile prezentului articol beneficiază și persoanele fără apartenență religioasă.

Art. 6. -

(1) Realizarea infrastructurii și a zonelor verzi din interiorul cimitirului, parcelarea, împrejmuirea și dotarea acestuia reprezintă obligații ale proprietarului.

(2) Proprietarul cimitirului are obligația întreținerii și menținerii în funcțiune a cimitirului. Această obligație a proprietarului poate fi îndeplinită, pe bază de contract, și de un operator economic.

(3) Proprietarul cimitirului este obligat să elaboreze regulamentul de organizare și funcționare a cimitirului.
Puneri în aplicare (1)

SECȚIUNEA a 4-a Înființarea, închiderea, desființarea și redeschiderea cimitirelor

Art. 7. -

(1) În documentațiile de urbanism sunt cuprinse condițiile referitoare la înființarea cimitirului.

(2) Realizarea și extinderea oricăror construcții sau a infrastructurii cimitirului se fac după obținerea autorizației de construire eliberate în condițiile legii.

(3) Nu este necesară obținerea autorizației de construire pentru executarea însemnelor, a bordurilor sau a împrejmuirilor locurilor de înhumare, pentru realizarea de obeliscuri sau a altor lucrări de artă plastică din cimitir.

(4) Pentru desființarea cimitirului este necesară obținerea autorizației de desființare, potrivit prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(5) În cazul cimitirelor înființate după intrarea în vigoare a prezentei legi, distanța minimă admisă între zonele protejate și gardul care delimitează cimitirul este de 100 m.

(6) Cimitirele se împrejmuiesc cu gard. La cimitirele înființate după intrarea în vigoare a prezentei legi gardul se dublează cu o perdea de arbori. Între morminte și gardul cimitirului se va asigura o zonă liberă de 3 m.

Art. 8. -

(1) La înființarea cimitirului, proprietarul este obligat să asigure:

a) drumurile interioare și aleile;

b) sala de ceremonii funerare;

c) spațiul tehnic care să asigure temperatura de până la 15°C, premergător ceremoniei funerare;

d) existența unei surse de apă utilizabile;

e) WC-uri;

f) spațiul amenajat corespunzător pentru depozitarea gunoiului;

g) spații verzi, arbuști, copaci pe marginea drumurilor și aleilor.

(2) În cazul cimitirelor închise, în care nu se mai fac înmormântări, proprietarul este obligat să îndeplinească obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. e)-g).

Art. 9. -

(1) Dacă toate locurile de veci din cimitir ori dintr-o parte a acestuia au fost ocupate, iar acest lucru este stabilit printr-o expertiză de specialitate, administratorul cimitirului, după ce în prealabil aduce la cunoștință publică prin mijloacele de informare în masă această situație, poate declara cimitirul sau partea corespunzătoare din acesta închisă.

(2) Orice persoană care justifică un interes legitim poate contesta măsura de închidere a cimitirului la instanțele competente, în situația în care cimitirul aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.

(3) În situația în care cimitirul este cimitir confesional și proprietatea asupra acestuia a fost dobândită prin cumpărare sau prin donație, contestația va fi soluționată de către cultul deținător, conform regulamentului propriu.

(4) Exhumarea cadavrelor în vederea constatării cauzelor morții se face numai cu încuviințarea procurorului sau a instanței judecătorești.

(5) Osemintele pot fi deshumate în orice perioadă a anului, fără avizul autorităților de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, după 7 ani de la deces.

Art. 10. -

La extinderea și redeschiderea cimitirului care a fost închis se aplică regulile stabilite pentru înființarea cimitirelor.

Art. 11. -

Desființarea și schimbarea destinației unui cimitir se poate face numai după 30 de ani de la ultima înhumare și după strămutarea tuturor osemintelor, pentru motive temeinic justificate și cu avizul Secretariatului de Stat pentru Culte și al cultului respectiv. Desființarea cimitirelor înainte de acest termen se face cu avizul autorităților de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București.

Art. 12. -

În cazul falimentului operatorului economic, dizolvării asociației sau fundației, cimitirul se transmite în proprietatea comunei sau orașului pe teritoriul căruia se află, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

SECȚIUNEA a 5-a Întreținerea și funcționarea cimitirelor

Art. 13. -

Administratorul cimitirului este obligat să asigure, atunci când este nevoie, renovarea clădirilor, întreținerea și menținerea în funcțiune a infrastructurii din cimitir, precum și întreținerea zonelor verzi a căror suprafață inițial stabilită nu poate fi micșorată pentru crearea de noi locuri de înhumare.

Art. 14. -

(1) Organizarea și funcționarea cimitirelor și a crematoriilor se realizează în condițiile prezentei legi, în conformitate cu prevederile hotărârii Guvernului adoptate potrivit prevederilor art. 40 și ale regulamentului de organizare și funcționare aprobat prin hotărâre a consiliului local, precum și a regulamentelor de organizare și funcționare proprii cultelor, prin care se instituie reguli generale pentru serviciile de înhumare și de incinerare.

(2) Administratorul cimitirului are următoarele obligații:

a) să respecte regulamentul de organizare și funcționare a cimitirului;

b) să stabilească regulile privind prestarea serviciilor de înhumare și de incinerare, precum și regulile privind prestarea altor servicii de către operatori economici sau de persoane fizice autorizate;

c) să asigure corectitudinea concesionărilor și a atribuirii locurilor de înhumare, cu respectarea condiției ca locul să fie îngrijit;

d) să stabilească regulile de acces în cimitir și orarul de funcționare;

e) să asigure funcționarea și întreținerea sălii de ceremonii funerare, a spațiului prevăzut la art. 8 alin. (1) lit. c) și a întregii infrastructuri;

f) să organizeze preluarea persoanelor decedate, deschiderea și închiderea cimitirului;

g) să întocmească și să păstreze registrele de evidență și arhivă;

h) să asigure efectuarea și păstrarea curățeniei, întreținerea drumurilor și a aleilor, deszăpezirea acestora, colectarea și transportul gunoaielor;

i) să asigure paza și ordinea în perimetrul cimitirului sau al crematoriului, întreținerea împrejmuirilor;

j) să asigure servicii de relații cu publicul și informarea vizitatorilor.

Art. 15. -

(1) Administratorul asigură întocmirea și păstrarea unui registru de evidență în care se înscriu în mod obligatoriu următoarele date: numărul curent, ziua, luna, anul înhumării sau al așezării în nișă a urnei cu cenușă, datele de identificare a defunctului, adresa de la ultimul domiciliu, data decesului, numărul parcelei, al rândului și al locului de înhumare, numele și adresa persoanei care a comandat înhumarea și observații cu privire la tipul și lucrările locului de înhumare.

(2) În cazul înhumării unei persoane decedate neidentificate, în registrul de evidență se menționează denumirea autorității care a dispus înhumarea și numărul dosarului cazului.

(3) Persoana care a solicitat înhumarea și concesionarul locului de înhumare au acces la registrul de evidență.

(4) Administratorul este obligat ca, în timpul orelor de program, să ofere informații persoanelor care se interesează despre locul de înhumare a persoanei decedate.

SECȚIUNEA a 6-a Înmormântarea

Art. 16. -

(1) Înmormântarea poate fi religioasă sau laică, precedată sau nu de incinerare.

(2) Locul și modalitatea înmormântării vor fi conforme voinței exprimate în timpul vieții de persoana decedată, fără nicio modificare a ultimei voințe a acesteia.

(3) Dacă pe timpul vieții persoana decedată nu și-a exprimat dorința referitoare la înmormântare, locul și modalitatea înmormântării se hotărăsc de persoana, familia sau de autoritatea care se îngrijește de înmormântare.

Art. 17. -

(1) Cu privire la înmormântare sunt obligate să dispună următoarele persoane:

a) persoana care s-a angajat prin contract că se va îngriji de înmormântare;

b) persoana stabilită prin testamentul defunctului;

c) în lipsa testamentului, soțul/soția persoanei decedate, care a trăit în aceeași locuință cu persoana decedată în ultima parte a vieții;

d) altă rudă apropiată a decedatului, până la gradul al IV-lea inclusiv.

(2) Dacă nu există nicio persoană obligată să dispună în legătură cu înmormântarea sau persoana obligată se găsește într-un loc necunoscut ori nu își îndeplinește obligația, primarul unității administrativ-teritoriale în raza căreia a avut loc decesul dispune cu privire la înmormântare.

Art. 18. -

(1) Titularii dreptului de proprietate, de concesiune sau de folosință a locurilor de înhumare au obligația de amenajare și de întreținere a acestor locuri și a lucrărilor funerare aferente existente, asigurându-le un aspect cât mai îngrijit.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...