Back

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 17/2001 privind reorganizarea şi lichidarea întreprinderilor de asigurare Număr celex: 32001L0017

În vigoare de la 20.04.2001

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 47 alineatul (2) şi articolul 55,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 251 din tratat (1),

(1) Avizul Parlamentului European din 15 martie 1989, confirmat la 27 octombrie 1999, Poziţia comună a Consiliului din 9 octombrie 2000 şi Decizia Parlamentului European din 15 februarie 2001.

întrucât:

(1) Prima Directivă 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind iniţierea şi exercitarea activităţii de asigurare directă, alta decât asigurarea de viaţă (2), completată de Directiva 92/49/CEE, şi prima Directivă 79/267/CEE a Consiliului din 5 martie 1979 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind iniţierea şi exercitarea activităţii de asigurare directă de viaţă, completată de Directiva 92/96/CEE, prevăd o autorizaţie unică a întreprinderilor de asigurare, acordată de către autoritatea de supraveghere a statului membru de origine. Această autorizaţie unică permite întreprinderilor de asigurare să îşi desfăşoare activităţile în Comunitate prin stabilire sau libera prestare a serviciilor fără o autorizaţie suplimentară acordată de către statul membru de origine şi sub supravegherea prudenţială unică a autorităţilor de supraveghere ale statului membru de origine.

(2) Directivă modificată ultima dată de Directiva 95/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.

(2) Directivele din domeniul asigurării care prevăd o autorizaţie unică, valabilă pentru întreaga Comunitate, pentru întreprinderile de asigurare nu conţin norme de coordonare în cazul procedurilor de lichidare. Întreprinderile de asigurare, precum şi alte instituţii financiare sunt excluse în mod special din domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvabilitate. În scopul bunei funcţionări a pieţei interne şi a protecţiei creditorilor, norme coordonate sunt stabilite la nivelul Comunităţii în ceea ce priveşte procedurile de lichidare a întreprinderilor de asigurare.

(3) Ar trebui de asemenea să se stabilească norme de coordonare pentru a asigura că măsurile de reorganizare, adoptate de autoritatea competentă a unui stat membru pentru a menţine sau restabili sănătatea financiară a unei întreprinderi de asigurare şi pentru a preveni lichidarea cât mai mult posibil, au efect în întreaga Comunitate. Măsurile de reorganizare cuprinse în prezenta directivă sunt cele care afectează drepturile preexistente ale părţilor, altele decât întreprinderea de asigurare în sine. Măsurile prevăzute la articolul 20 din Directiva 73/239/CEE şi articolul 24 din Directiva 79/267/CEE ar trebui să se includă în domeniul de aplicare al prezentei directive, în măsura în care acestea îndeplinesc condiţiile cuprinse în definiţia măsurilor de reorganizare.

(4) Prezenta directivă are la nivel comunitar un domeniu de aplicare care include întreprinderile de asigurare, definite de Directivele 73/239/CEE şi 79/267/CEE, care îşi au sediile centrale în cadrul Comunităţii, sucursalele comunitare ale întreprinderilor de asigurare care au sediul central în ţările terţe şi creditorii rezidenţi în Comunitate. Prezenta directivă nu ar trebui să reglementeze efectele măsurilor de reorganizare şi ale procedurilor de lichidare în ceea ce priveşte ţările terţe.

(5) Prezenta directivă ar trebui să se refere la procedurile de lichidare, indiferent dacă acestea se fondează sau nu pe insolvabilitate şi dacă sunt opţionale sau obligatorii. Ar trebui să se aplice procedurilor colective, definite de legislaţia statului membru de origine, în conformitate cu articolul 9, implicând realizarea activelor unei întreprinderi de asigurare şi repartizarea produsului acestor active. Procedurile de lichidare care, fără a fi fondate pe insolvabilitate, implică pentru plata creanţelor de asigurare o ordine de prioritate în conformitate cu articolul 10, ar trebui să se includă în domeniul de aplicare al prezentei directive. Creanţele angajaţilor întreprinderilor de asigurare ce decurg din contractele de muncă şi relaţiile de lucru ar trebui să poată fi subrogate unui sistem naţional de garantare a salariilor; astfel de creanţe subrogate ar trebui să beneficieze de tratamentul stabilit de legislaţia statului membru de origine (lex concursus) în conformitate cu principiile prezentei directive. Dispoziţiile prezentei directive ar trebui să se aplice diferitelor cazuri de proceduri de lichidare, după caz.

(6) Adoptarea măsurilor de reorganizare nu împiedică deschiderea procedurilor de lichidare. Procedurile de lichidare se pot deschide în absenţa sau ca urmare a adoptării măsurilor de reorganizare şi se pot termina cu un concordat sau alte măsuri analoage, inclusiv măsuri de reorganizare.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...