Back

Parlamentul României

Constituţia din 2003

În vigoare de la 31.10.2003

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Disponibil şi în en

*) Modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituţie, cu reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o nouă numerotare (art. 152 a devenit, în forma republicată, art. 156).

Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 a fost aprobată prin referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003 şi a intrat în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului naţional din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituţiei României.

Constituţia României, în forma iniţială, a fost adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991.

TITLUL I Principii generale

ARTICOLUL 1 Statul român Referințe (2), Jurisprudență (279), Reviste (1), Referințe în cărți (2)

(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
Referințe (1), Jurisprudență (49)

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.
Jurisprudență (31)

(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
Referințe (10), Jurisprudență (161), Reviste (6)

(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.
Referințe (8), Jurisprudență (1199), Reviste (6)

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
Referințe (11), Jurisprudență (924), Reviste (6), Referințe în cărți (2)

ARTICOLUL 2 Suveranitatea Referințe (2), Jurisprudență (80)

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
Jurisprudență (18)

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
Jurisprudență (25)

ARTICOLUL 3 Teritoriul Jurisprudență (48)

(1) Teritoriul României este inalienabil.
Jurisprudență (3)

(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.
Jurisprudență (4)

(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.
Jurisprudență (13)

(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.
Jurisprudență (49)

ARTICOLUL 4 Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni Referințe (2), Jurisprudență (69)

(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.
Jurisprudență (12)

(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
Referințe (1), Jurisprudență (24)

ARTICOLUL 5 Cetăţenia Jurisprudență (145), Referințe în cărți (1)

(1) Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică.
Jurisprudență (18)

(2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.
Jurisprudență (7)

ARTICOLUL 6 Dreptul la identitate Referințe (2), Jurisprudență (228)

(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
Referințe (2), Jurisprudență (42)

(2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.
Jurisprudență (15)

ARTICOLUL 7 Românii din străinătate Referințe (1), Jurisprudență (41)

Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.
Jurisprudență (1)

ARTICOLUL 8 Pluralismul şi partidele politice Referințe (1), Jurisprudență (59)

(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.
Jurisprudență (5)

(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.
Jurisprudență (5)

ARTICOLUL 9 Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale Jurisprudență (54), Reviste (2), Referințe în cărți (1)

Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.

ARTICOLUL 10 Relaţii internaţionale Jurisprudență (43), Reviste (1)

România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.
Jurisprudență (5)

ARTICOLUL 11 Dreptul internaţional şi dreptul intern Referințe (5), Jurisprudență (543), Reviste (3), Referințe în cărți (2)

(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Referințe (1), Jurisprudență (95), Reviste (1)

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Referințe (5), Jurisprudență (377)

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.
Jurisprudență (7)

ARTICOLUL 12 Simboluri naţionale Jurisprudență (27)

(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.
Jurisprudență (2)

(2) Ziua naţională a României este 1 Decembrie.
Jurisprudență (2)

(3) Imnul naţional al României este "Deşteaptă-te române".
Jurisprudență (1)

(4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

ARTICOLUL 13 Limba oficială Referințe (1), Jurisprudență (26)

În România, limba oficială este limba română.
Jurisprudență (4)

ARTICOLUL 14 Capitala Jurisprudență (97)

Capitala României este municipiul Bucureşti.
Jurisprudență (9)

TITLUL II Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale

CAPITOLUL I Dispoziţii comune
Jurisprudență (3)

ARTICOLUL 15 Universalitatea Referințe (6), Jurisprudență (250), Reviste (1), Referințe în cărți (2)

(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
Referințe (4), Jurisprudență (161)

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Referințe (18), Jurisprudență (1239), Reviste (7)

ARTICOLUL 16 Egalitatea în drepturi Referințe (30), Jurisprudență (881), Reviste (9), Referințe în cărți (2)

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
Referințe (36), Jurisprudență (1004), Reviste (7)

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
Referințe (9), Jurisprudență (332), Reviste (3)

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
Referințe (2), Jurisprudență (12)

(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

ARTICOLUL 17 Cetăţenii români în străinătate Jurisprudență (61)

Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.

ARTICOLUL 18 Cetăţenii străini şi apatrizii Jurisprudență (17), Referințe în cărți (1)

(1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.
Jurisprudență (3)

(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Jurisprudență (5)

ARTICOLUL 19 Extrădarea şi expulzarea Jurisprudență (10), Referințe în cărți (1)

(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.
Jurisprudență (1)

(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.
Jurisprudență (1)

(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.
Jurisprudență (2)

(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.
Jurisprudență (1)

ARTICOLUL 20 Tratatele internaţionale privind drepturile omului Referințe (17), Jurisprudență (1330), Reviste (10), Referințe în cărți (4)

(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
Jurisprudență (128), Reviste (1)

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
Referințe (7), Jurisprudență (891), Reviste (6)

ARTICOLUL 21 Accesul liber la justiţie Referințe (30), Jurisprudență (1105), Reviste (11)

(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
Referințe (15), Jurisprudență (207), Reviste (4)

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Referințe (17), Jurisprudență (100), Reviste (4)

(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Referințe (27), Jurisprudență (262), Reviste (8)

(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.
Referințe (1), Jurisprudență (51)

CAPITOLUL II Drepturile şi libertăţile fundamentale
Jurisprudență (2)

ARTICOLUL 22 Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică Referințe (3), Jurisprudență (42), Reviste (1)

(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
Jurisprudență (12), Reviste (1)

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
Jurisprudență (3)

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
Jurisprudență (3)

ARTICOLUL 23 Libertatea individuală Referințe (5), Jurisprudență (285)

(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
Referințe (1), Jurisprudență (25)

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
Jurisprudență (21)

(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
Jurisprudență (2)

(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.
Jurisprudență (7)

(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
Jurisprudență (5)

(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.
Jurisprudență (4)

(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
Jurisprudență (9)

(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
Jurisprudență (9)

(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.
Jurisprudență (2)

(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
Jurisprudență (22)

(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.
Referințe (5), Jurisprudență (51)

(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.
Referințe (2), Jurisprudență (8)

(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

ARTICOLUL 24 Dreptul la apărare Referințe (15), Jurisprudență (213), Reviste (2)

(1) Dreptul la apărare este garantat.
Jurisprudență (82), Reviste (3)

(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
Jurisprudență (11)

se încarcă...