Back

Guvernul României

Ordonanţa nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 31.08.2003

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

În temeiul art. 107 din Constituţie şi al art. 1 pct. II.2 din Legea nr. 279/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

CAPITOLUL I Reglementări specifice în materia financiar-fiscală
Modificări (1), Jurisprudență (1)

SECŢIUNEA 1 Stabilirea regimului vamal şi fiscal al mărfurilor comercializate prin magazinele amplasate în aeroporturile internaţionale după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal

Art. 1. -

(1) În aeroporturile internaţionale, în punctele de trecere a frontierei de stat, după locurile stabilite pentru efectuarea controlului vamal, pot funcţiona magazine care comercializează mărfuri româneşti şi străine, în condiţiile plăţii obligaţiilor fiscale, prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Jurisprudență (1)

(2) Închirierea spaţiilor comerciale din aeroporturile internaţionale se va face prin licitaţie publică.

(3) Amplasarea şi amenajarea exterioară a magazinelor nu trebuie să permită introducerea şi scoaterea de mărfuri din incinta acestora prin alte locuri decât cele stabilite de şeful punctului de trecere a frontierei de stat, împreună cu cel al biroului vamal de control şi vămuire.

(4) Introducerea şi scoaterea de mărfuri din aceste magazine se vor face numai sub supravegherea autorităţilor prevăzute la alin. (3).

(5) În vederea introducerii mărfurilor în magazine, persoanele juridice deţinătoare ale acestora sunt obligate să solicite biroului vamal, în competenţa căruia funcţionează magazinul, acordarea regimului vamal de antrepozit.

(6) Antrepozitarea vamală se va face în condiţiile Legii nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările ulterioare.

Art. 2. -

Mărfurile care pot face obiectul comercializării prin aceste magazine sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă.

Art. 3. -

(1) Comercializarea mărfurilor se poate face numai către pasagerii care călătoresc înspre o destinaţie internaţională, precum şi către membrii echipajelor aeronavelor care efectuează curse în trafic extern de pasageri.

(2) Comercializarea mărfurilor este condiţionată de prezentarea de către cumpărător a cărţii de îmbarcare sau a biletului de avion şi a paşaportului şi de înregistrarea electronică a datelor cuprinse în acestea. Excepţie fac numai membrii echipajelor aeronavelor care efectuează curse în trafic extern de pasageri, care vor prezenta numai paşaportul.

Art. 4. -

(1) Mărfurile vor fi comercializate numai în ambalaje şi în cantităţi uzuale comerţului cu amănuntul, destinate consumului individual sau familial.

(2) Toate mărfurile destinate vânzării trebuie să aibă aplicată pe ele sau pe ambalaj o etichetă autocolantă cu următorul text: "EXPORT".

(3) Preţurile de vânzare ale mărfurilor vor fi exprimate în euro şi vor fi afişate la vedere.
Modificări (1)

(4) Justificarea vânzărilor se face prin bonuri fiscale sau facturi.

(5) Bonurile fiscale vor conţine următoarele date: denumirea, adresa/sediul şi codul fiscal ale agentului economic emitent; logotipul şi seria aparatului; numărul de ordine; data şi ora emiterii; denumirea bunurilor livrate; cantităţile; preţurile unitare; valoarea; valoarea totală.

(6) Facturile vor fi utilizate pentru produsele de folosinţă îndelungată prevăzute prin hotărâre a Guvernului privind obligaţiile ce revin agenţilor economici - persoane fizice sau juridice - în comercializarea produselor de folosinţă îndelungată destinate consumatorilor şi care se regăsesc în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă. Pe lângă informaţiile conţinute în bonurile fiscale, facturile vor evidenţia în plus marca, tipul, seriile produselor vândute, precum şi alte elemente cerute de reglementările în vigoare.

Art. 5. -

(1) Pentru mărfurile româneşti care urmează a fi comercializate prin astfel de magazine se pot încheia fie contracte de comision, fie contracte de vânzare-cumpărare.

(2) Pentru mărfurile româneşti comercializate se vor întocmi formalităţile privind exportul în primele 10 zile ale lunii următoare lunii în care s-a realizat vânzarea mărfurilor care au făcut obiectul unor astfel de contracte.

(3) Declaraţiile vamale de export vor fi însoţite de o listă specificativă, în care se vor evidenţia numerele bonurilor fiscale şi/sau ale facturilor, după caz, în baza cărora au fost vândute mărfurile.

(4) Prin derogare de la prevederile legale în vigoare în materie, pentru mărfurile româneşti supuse accizelor, comercializate prin astfel de magazine, se datorează accize.

Art. 6. -

(1) Pentru mărfurile străine care urmează a fi comercializate prin astfel de magazine se va proceda la antrepozitare, în condiţiile scutirii de la plata garantării drepturilor de import.

(2) Introducerea şi scoaterea mărfurilor din antrepozite se vor efectua numai sub supraveghere vamală.

(3) Evidenţa intrărilor şi ieşirilor de mărfuri se va efectua potrivit protocolului încheiat cu autoritatea vamală în baza normelor legale aplicabile.

(4) În primele 10 zile ale lunii următoare lunii în care s-a realizat vânzarea mărfurilor străine se vor întocmi formalităţile vamale aferente importurilor şi se vor efectua plăţile privind obligaţiile fiscale la bugetul de stat, respectiv taxele vamale, accizele, taxa pe valoarea adăugată, comisionul vamal.

(5) Prin derogare de la prevederile legale în vigoare, pentru mărfurile străine comercializate prin astfel de magazine se vor întocmi şi formalităţile specifice exportului.
Modificări (1)

(6) Pe declaraţiile vamale de export se vor face următoarele menţiuni:

a) destinatar: "persoane fizice aflate în trafic extern";

b) condiţii de plată: "numerar" sau "card electronic";

c) moneda plăţii: "devize cotate de Banca Naţională a României".

Art. 7. -

În cazul distrugerii totale sau parţiale a mărfurilor, acestea se scot din evidenţă pe baza documentelor justificative, legal întocmite, prezentate autorităţii vamale.

Art. 8. -

(1) Comercializarea altor mărfuri decât cele stabilite prin prezenta ordonanţă, precum şi neemiterea bonurilor fiscale sau a facturilor pentru mărfurile comercializate constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 10.000.000 lei şi 100.000.000 lei.

(2) Amenda se aplică agenţilor economici care desfăşoară activitatea de comercializare a mărfurilor în condiţiile prezentei ordonanţe.

(3) În cazul în care contravenientul săvârşeşte încă o dată fapta prevăzută la alin. (1), pe lângă amendă se aplică şi sancţiunea complementară a încetării activităţii desfăşurate de agentul economic în astfel de magazine.

Art. 9. -

(1) Constatarea contravenţiilor, precum şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, unităţilor sale teritoriale şi Direcţiei Generale a Vămilor.

(2) Prevederile prezentei secţiuni se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu completările ulterioare.

SECŢIUNEA a 2-a Sistemul de antrepozitare fiscală

Art. 10. -

(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2004 se instituie sistemul de antrepozitare fiscală.

(2) Sistemul de antrepozitare fiscală se aplică produselor cuprinse în următoarele grupe de produse: alcool şi băuturi alcoolice, produse din tutun şi uleiuri minerale.

(3) Producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal. Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea şi/sau depozitarea produselor accizabile prevăzute la alin. (2).

(4) Producţia de produse accizabile reprezintă orice operaţiune de fabricare, procesare sau modificare sub orice formă a acestora.

Art. 11. -

(1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de Ministerul Finanţelor Publice, ca autoritate fiscală competentă.

(2) În vederea obţinerii autorizaţiei pentru ca un loc să funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competentă, în modul şi sub forma prevăzute în norme.

(3) Cererea trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită de documente cu privire la:

a) amplasarea şi natura locului;

b) tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse şi/sau depozitate în decursul unui an;

c) identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;

d) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a satisface cerinţele prevăzute la art. 14.

(4) Persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este proprietarul locului, cererea trebuie să fie însoţită de o declaraţie din partea proprietarului, prin care se confirmă permisiunea de acces pentru personalul cu atribuţii de control.

Art. 12. -

Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, deţinerea, depozitarea şi/sau expedierea produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitată trebuie să fie mai mare decât cantitatea pentru care suma accizelor potenţiale este mai mare de 50.000 euro;

b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest spaţiu fără plata accizelor;

c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile;

d) în cazul unei persoane fizice care urmează să funcţioneze ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani;

e) în cazul unei persoane juridice care urmează să funcţioneze ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice să nu fi fost condamnaţi definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani;

f) persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească faptul că poate îndeplini cerinţele prevăzute la art. 14.

Art. 13. -

(1) Autorizaţia va conţine următoarele:

a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;

b) descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;

c) tipul produselor accizabile şi natura activităţii;

d) capacitatea maximă de depozitare în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operaţiuni de depozitare;

e) nivelul garanţiei financiare;

f) perioada de valabilitate a autorizaţiei;

g) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.

(2) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maximă de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinată de comun acord cu autoritatea fiscală competentă.

(3) Respingerea cererii de autorizare va fi comunicată în scris o dată cu motivele luării acestei decizii.

(4) În cazul în care autoritatea fiscală competentă a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

Art. 14. -

Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe:

a) să depună la autoritatea fiscală competentă o garanţie financiară care să acopere riscul de neplată a accizelor pentru produsele accizabile care sunt produse, primite, depozitate sau expediate din antrepozitul fiscal. Garanţiile pot îmbrăca mai multe forme, şi anume: depozite în numerar, ipoteci, garanţii bancare sau garanţii personale. Modul de calcul, suma şi durata oricărei garanţii financiare impuse prin această ordonanţă sunt prezentate în normele metodologice prevăzute la art. 16 alin. (1);

b) să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;

c) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi să prezinte evidenţele corespunzătoare la cererea autorităţilor fiscale;

d) să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate;

e) să asigure accesul autorităţilor fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor;

f) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autorităţile fiscale competente, la cererea acestora;

g) să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităţilor fiscale competente;

h) să cerceteze şi să raporteze către autorităţile fiscale competente orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;

i) să înştiinţeze autorităţile fiscale competente cu privire la orice extindere sau modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum şi a modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garanţiei financiare constituite în conformitate cu lit. a);

j) să se conformeze cu orice alte cerinţe impuse de îndeplinirea prevederilor legale.

Art. 15. -

(1) Pentru obţinerea autorizaţiilor de antrepozite fiscale cu valabilitate de la data de 1 ianuarie 2004, persoanele care intenţionează să fie antrepozitari autorizaţi pot depune la Ministerul Finanţelor Publice, începând cu data de 1 octombrie 2003, cereri în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3).

(2) Emiterea autorizaţiilor de antrepozite fiscale se efectuează în baza deciziei unei comisii instituite la nivelul Ministerului Finanţelor Publice prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(3) Autorizaţiile se eliberează în termen de 30 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.

Art. 16. -

(1) Ministerul Finanţelor Publice va emite în termen de 30 de zile de la publicarea prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, norme metodologice de aplicare a prevederilor secţiunii privind sistemul de antrepozitare fiscală, care vor fi supuse aprobării Guvernului.

(2) Toate autorizaţiile emise în cursul anului 2003 în baza Legii nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor sunt valabile până la data de 31 decembrie 2003.
Modificări (1)

(3) În cazul agenţilor economici autorizaţi potrivit prevederilor Legii nr. 521/2002, ale căror autorizaţii expiră după data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, valabilitatea acestor autorizaţii se prelungeşte de drept până la data de 31 decembrie 2003, cu condiţia plăţii taxei de autorizare legale, calculată proporţional cu perioada de valabilitate rămasă.

se încarcă...