Back

Guvernul României

Ordonanţa nr. 68/2003 privind serviciile sociale

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01.01.2004

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi al art. 1 pct. IV.3 din Legea nr. 279/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. - Modificări (1)

(1) Serviciile sociale, în sensul prezentei ordonanţe, reprezintă ansamblul complex de măsuri şi acţiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii unor situaţii de dificultate, pentru prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei, pentru prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale şi promovarea incluziunii sociale.
Jurisprudență (1)

(2) Serviciile sociale sunt asigurate de către autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de persoane fizice sau persoane juridice publice ori private, în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă.

Art. 2. -

(1) În realizarea serviciilor sociale, principalele atribuţii şi responsabilităţi ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, precum şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale cu competenţe în domeniu sunt următoarele:

a) întocmesc şi adoptă metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale;

b) asigură cuprinderea profesiilor specifice din domeniul asistenţei sociale în Nomenclatorul privind Clasificarea ocupaţiilor din România, asigurând în acelaşi timp şi completarea ulterioară a noilor profesii apărute în sistemul de asistenţă socială;

c) stabilesc procedurile de evaluare, monitorizare şi control al serviciilor sociale;

d) asigură prin programe finanţarea serviciilor sociale de la bugetul de stat;

e) elaborează şi aprobă criteriile obligatorii de organizare şi funcţionare a instituţiilor specializate de asistenţă socială;

f) elaborează şi aprobă modelele contractelor de acordare a serviciilor sociale;

g) elaborează şi aprobă standardele obligatorii de calitate la care se acordă serviciile sociale;

h) exercită controlul acordării serviciilor sociale.

(2) În realizarea serviciilor sociale, principalele atribuţii şi responsabilităţi ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt următoarele:

a) organizează, finanţează şi susţin tehnic serviciile sociale acordate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale;

b) asigură transferul de competenţe şi resursele financiare necesare funcţionării serviciilor sociale organizate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale;

c) promovează parteneriate cu alţi furnizori de servicii sociale;

d) controlează din punct de vedere tehnic şi financiar serviciile sociale acordate la nivelul unităţii administrativ-teritoriale;

e) orice alte atribuţii prevăzute de reglementările legale în vigoare.

Art. 3. - Modificări (1)

Principiile care stau la baza acordării serviciilor sociale sunt:

a) respectarea individualităţii fiecărei persoane;

b) respectarea libertăţii de a alege serviciul social în funcţie de nevoia socială;

c) asigurarea accesului la servicii sociale în condiţii de tratament egal prin excluderea privilegiilor şi eliminarea oricărei forme de discriminare;

d) asigurarea de servicii de calitate, accesibile, flexibile, adaptate nevoilor sociale;
Modificări (1)

e) asigurarea drepturilor şi a siguranţei beneficiarilor, protejând în acelaşi timp şi interesele acestora, dar şi pe cele colective ale comunităţii;

f) asigurarea accesului la informaţiile privind drepturile fundamentale, măsurile legale de protecţie, precum şi posibilitatea de contestare a deciziei de acordare a unor servicii sociale;

g) respectarea vieţii intime a persoanei;

h) respectarea confidenţialităţii;

i) dezvoltarea parteneriatului dintre părţile implicate în procesul de acordare a serviciilor sociale şi beneficiarii acestora.

Art. 4. -

Serviciile sociale se organizează la nivel comunitar, în funcţie de nevoile identificate, de numărul potenţialilor beneficiari, de complexitatea situaţiilor de dificultate şi de gradul de risc social.

Art. 5. -

Serviciile sociale pot fi servicii de asistenţă socială şi servicii de îngrijire social-medicală.

Art. 6. -

Serviciile de asistenţă socială sunt servicii cu caracter primar şi servicii specializate.

Art. 7. -

(1) Serviciile cu caracter primar au drept scop prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială.

(2) Serviciile definite la alin. (1) pot fi următoarele:

a) identificarea nevoilor individuale şi de grup, precum şi a principalelor categorii de beneficiari de servicii sociale;

b) informarea asupra situaţiilor de risc, precum şi asupra drepturilor sociale ale persoanei;

c) măsuri educative şi de supraveghere destinate prevenirii comportamentelor deviante;

d) consiliere pentru persoane vârstnice, persoane cu handicap, persoane cu patologie cronică, persoane dependente de consumul de alcool, droguri sau alte substanţe toxice, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, pentru familiile acestora, precum şi pentru alte persoane din grupul social cu care s-au aflat în contact permanent sau incidental;

e) consiliere pentru persoanele şi familiile care adoptă copii sau care au minori în plasament ori încredinţare;

f) consiliere pentru tineri care părăsesc instituţiile pentru protecţia copilului;

g) consiliere şi susţinere pentru persoanele neglijate, abuzate, victime ale violenţei în familie ori ale traficului de persoane;

h) sprijin material şi financiar acordat persoanelor şi familiilor cu venituri insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime, prevăzute de ansamblul dispoziţiilor legale în vigoare;

i) măsuri de urgenţă pentru următoarele persoane: fără adăpost, victime ale traficului de persoane, ale violenţei în familie, precum şi pentru orice persoană aflată în dificultate;

j) orice alte măsuri de protecţie socială.
Modificări (1)

Art. 8. -

(1) Serviciile specializate au drept scop menţinerea, refacerea sau dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie socială.

(2) Serviciile definite la alin. (1), precum şi instituţiile care le acordă au drept obiectiv:

a) găzduirea, îngrijirea, recuperarea, reabilitarea şi reinserţia socială a persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, bolnavilor cronici, persoanelor dependente de alcool sau de droguri, persoanelor victime ale violenţei în familie sau ale traficului de persoane;

b) suport şi asistenţă pentru copiii şi familiile în dificultate;

c) găzduirea şi educaţia specială pentru copiii sau tinerii cu handicap sau care prezintă dificultăţi de adaptare;

d) găzduirea tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului pe o perioadă determinată, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

e) inserţia socială şi profesională a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie a copilului;

f) găzduirea pe perioadă determinată a persoanelor fără adăpost;

g) asistenţă şi suport pentru asigurarea unei vieţi autonome şi active persoanelor de vârsta a treia, precum şi servicii de îngrijire acordate vârstnicilor aflaţi într-o situaţie de dependenţă;

h) acordarea de măsuri de suport pentru integrarea în muncă, altele decât cele prevăzute de Codul muncii, inclusiv atelierele protejate;
Modificări (1)

i) acordarea de măsuri de readaptare, de preorientare şi de reeducare profesională stabilite prin legislaţia în vigoare;

j) primirea şi îngrijirea în situaţii de urgenţă, cu sau fără găzduire, acordarea de sprijin sau acompaniament social, adaptarea la o viaţă activă sau inserţia socială şi profesională a persoanelor sau familiilor în dificultate ori în situaţii de risc;

k) acţiuni de identificare, ajutor, susţinere, formare sau informare, consiliere, expertiză ori coordonare în vederea prevenirii oricărei forme de dependenţă;

l) activităţi, măsuri şi servicii sociale tip pilot;

m) orice alte măsuri de intervenţie socială.

Art. 9. -

(1) Serviciile de îngrijire social-medicală reprezintă un complex de activităţi care se acordă în cadrul unui sistem social şi medical integrat şi au drept scop principal menţinerea autonomiei persoanei, precum şi prevenirea agravării situaţiei de dependenţă.

(2) Serviciile de îngrijire social-medicală sunt acordate persoanelor care, datorită unor afecţiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale, se găsesc în imposibilitatea de a realiza activităţile curente de viaţă sau care se află în faza terminală a unei boli incurabile.

(3) Principalele categorii de persoane cărora li se adresează serviciile de îngrijire social-medicală sunt persoanele vârstnice, persoanele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele care suferă de boli incurabile şi care necesită o gamă largă de servicii sociale, cum ar fi servicii de îngrijire, asistenţă, tratament, recuperare funcţională, reabilitare şi inserţie socială.

Art. 10. -

Serviciile de îngrijire social-medicală pot fi clasificate în următoarele categorii:

a) servicii de bază: ajutor pentru igienă corporală, îmbrăcare şi dezbrăcare, igiena eliminărilor, hrănire şi hidratare, transfer şi mobilizare, deplasare în interior, comunicare;

b) servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de cumpărături, activităţi de menaj, însoţirea în mijloacele de transport, facilitarea deplasării în exterior, companie, activităţi de administrare şi gestionare, activităţi de petrecere a timpului liber;

c) servicii de îngrijiri medicale;

d) servicii de recuperare şi reabilitare, conexe domeniului medical şi social: kinetoterapie, fizioterapie, terapie ocupaţională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie, podologie şi altele asemenea;

e) servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii şi altele asemenea.

CAPITOLUL II Furnizorii de servicii sociale
Puneri în aplicare (2)

Art. 11. - Modificări (1)

(1) Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private, după cum urmează:
Jurisprudență (1)

a) serviciul public de asistenţă socială la nivel judeţean şi local;

b) alte servicii publice specializate la nivel judeţean sau local;

c) unităţi de asistenţă medico-socială;

d) instituţii publice care dezvoltă compartimente de asistenţă socială specializate;

e) asociaţii şi fundaţii, cultele religioase şi orice alte forme organizate ale societăţii civile;

f) persoane fizice autorizate în condiţiile legii;

g) filiale şi sucursale ale asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare;

h) organizaţii internaţionale de profil.

(2) Furnizorii de servicii sociale pot organiza şi acorda servicii sociale numai dacă sunt acreditaţi în condiţiile legii.

(3) Metodologia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

Art. 12. - Modificări (1)

(1) Serviciul public de asistenţă socială al comunităţii locale este principalul furnizor de servicii sociale, având responsabilitatea dezvoltării şi diversificării prioritare a serviciilor de asistenţă şi îngrijire comunitară, servicii care permit menţinerea persoanei în mediul propriu de viaţă, în familie şi în comunitate.

(2) În condiţiile în care serviciul public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale nu are capacitatea de a oferi integral pachetul de servicii necesare, acesta poate încheia convenţii de parteneriat şi contracte de acordare a serviciilor sociale cu furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 11 alin. (1).

(3) Contractul prevăzut la alin. (2) va cuprinde în mod obligatoriu serviciile oferite, natura şi costurile acestora, drepturile şi obligaţiile părţilor, perioada şi condiţiile de acordare, cu respectarea standardelor de calitate stabilite pentru fiecare tip de serviciu, precum şi sancţiunile aplicate în condiţiile unor servicii sociale de calitate necorespunzătoare.

(4) Alegerea furnizorilor de servicii se face în condiţii de concurenţă prevăzute de legislaţia în vigoare.

(5) Modelul contractului prevăzut la alin. (3) va fi aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

(6) În condiţiile în care serviciul public de asistenţă socială local nu poate susţine acordarea unor servicii sociale în situaţii de urgenţă, acestea vor fi preluate în responsabilitatea serviciului public de asistenţă socială judeţean.

se încarcă...