Back

Comisia Europeană

Regulamentul nr. 10/2011 privind materialele şi obiectele din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare
(Text cu relevanţă pentru SEE)
Număr celex: 32011R0010

În vigoare de la 04.02.2011

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele şi obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare şi de abrogare a Directivelor 80/590/CEE şi 89/109/CEE, în special articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c), (d), (e), (f), (h), (i) şi (j),

după consultarea Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară,

întrucât:

(1) Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 stabil şte principiile generale pentru eliminarea diferenţelor dintre legislaţiile statelor membre referitoare la materialele care intră în contact cu produsele alimentare. Articolul 5 alineatul (1) din respectivul regulament prevede adoptarea de măsuri specifice pentru grupe de materiale şi obiecte şi prezintă în detaliu procedura de autorizare la nivel UE a substanţelor atunci când o listă de substanţe autorizate este prevăzută de o măsură specifică.

(2) Prezentul regulament constituie o măsură specifică în sensul articolului 5 alineatul(1) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. Prezentul regulament ar trebui să definească normele specifice pentru materialele şi obiectele din plastic care trebuie aplicate în vederea unei utilizări în condiţii de siguranţă a acestora şi abrogă Directiva 2002/72/CE a Comisiei din 6 august 2002 privind materialele şi obiectele din material plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare.

(3) Directiva 2002/72/CE stabil şte norme de bază pentru fabricarea materialelor şi obiectelor din plastic. Directiva a fost modificată în mod substanţial de 6 ori. Din motive de claritate, textul ar trebui consolidat, iar părţile redundante şi caduce ar trebui eliminate.

(4) În trecut, Directiva 2002/72/CE şi modificările sale au fost transpuse în legislaţiile naţionale fără nicio adaptare majoră. Pentru transpunerea în dreptul intern este necesară, de obicei, o perioadă de 12 luni. În cazul modificării listelor de monomeri şi aditivi pentru a autoriza noi substanţe, această perioadă de transpunere duce la o întârziere a autorizării şi încetin şte astfel procesul de inovare. Prin urmare, pare adecvată adoptarea de norme privind materialele şi obiectele din plastic sub forma unui regulament direct aplicabil în toate statele membre.

(5) Directiva 2002/72/CE se aplică materialelor şi obiectelor constituite doar din materiale plastice şi garniturilor de eta şare din plastic. În trecut, acestea erau principalele utilizări ale materialelor plastice pe piaţă. Cu toate acestea, în ultimii ani, pe lângă materialele şi obiectele constituite doar din material plastic, acesta se utilizează şi în combinaţie cu alte materiale în şa-numitele multistraturi multimateriale. Deja se aplică tuturor materialelor plastice norme privind utilizarea monomerului clorură de vinil stabilite în Directiva 78/142/CEE a Consiliului din 30 ianuarie 1978 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind materialele şi obiectele care conţin monomerul clorură de vinil şi care vin în contact cu produsele alimentare(1). Prin urmare, pare adecvată extinderea domeniului de aplicare a prezentului regulament la straturile de plastic din multistraturile multimateriale.

(6) Materialele şi obiectele din plastic pot fi compuse din straturi diferite de material plastic lipite cu adezivi. Materialele şi obiectele din plastic pot fi, de asemenea, imprimate sau îmbrăcate cu un strat organic sau anorganic. Materialele şi obiectele din plastic imprimate sau îmbrăcate, precum şi cele lipite cu adezivi ar trebui să intre în domeniul de aplicare al regulamentului. Adezivii, învelşurile şi cernelurile tipografice nu sunt, în mod necesar, compuse din acele şi substanţe precum materialele plastice. Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 prevede posibilitatea adoptării unor măsuri specifice pentru adezivi, învelşuri şi cerneluri tipografice. Prin urmare, ar trebui să se permită ca materialele şi obiectele din plastic imprimate, îmbrăcate sau lipite cu adezivi să conţină în stratul imprimat, în învelş sau în stratul adeziv alte substanţe decât cele autorizate la nivel UE pentru materiale plastice. Aceste straturi pot face obiectul altor norme UE sau naţionale.

(7) Materialele plastice, precum şi r şinile schimbătoare de ioni, cauciucurile şi siliconii sunt substanţe obţinute prin procese de polimerizare. Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 prevede posibilitatea adoptării unor măsuri specifice pentru r şini schimbătoare de ioni, cauciucuri şi siliconi. Având în vedere că aceste materiale se compun din substanţe diferite faţă de materialele plastice şi au proprietăţi fizico-chimice diferite, trebuie să se aplice norme specifice pentru ele şi ar trebui să se precizeze că nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(8) Materialele plastice se realizează din monomeri şi alte materii prime care intră într-o reacţie chimică din care rezultă o structură macromoleculară, polimerul, care alcătui şte principalul component structural al materialelor plastice. La polimer se adaugă aditivi pentru a se obţine efecte tehnologice definite. Polimerul ca atare reprezintă o structură inertă cu greutate moleculară mare. Având în vedere că substanţele cu o greutate moleculară mai mare de 1 000 Da nu pot fi absorbite, în mod normal, în organism, riscul potenţial pentru sănătate din partea polimerului în sine este minim. Un risc potenţial pentru sănătate poate apărea din partea monomerilor sau a altor materii prime a căror reacţie nu a avut loc sau nu s-a încheiat sau din partea unor aditivi cu greutate moleculară scăzută care se transferă în alimente prin migrarea din materialul plastic care intră în contact cu alimentul. Prin urmare, ar trebui să se evalueze şi să se autorizeze cu privire la risc monomerii, alte materii prime şi aditivii înainte de utilizarea acestora la fabricarea materialelor şi obiectelor din plastic.

(9) Evaluarea riscului unei substanţe, realizată de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (denumită în continuare "autoritatea") ar trebui să cuprindă substanţa în sine, impurităţi relevante şi produse de reacţie şi degradare previzibile să apară în timpul utilizării de destinaţie. Evaluarea riscului ar trebui să cuprindă migrarea potenţială în cele mai defavorabile condiţii previzibile de utilizare şi toxicitate. Pe baza evaluării riscului, autorizarea ar trebui, dacă este cazul, să stabilească specificaţii pentru substanţă şi restricţii de utilizare, restricţii cantitative sau limite de migrare pentru a se asigura siguranţa materialului sau obiectului finit.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...