Parlamentul României

Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 01 ianuarie 2013

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 3

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziții generale

Art. 1. -

(1) Prezenta lege reglementează procesul de evaluare, certificare, monitorizare și control pentru asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor serviciilor sociale, precum și furnizorilor de servicii sociale, publici și privați, care funcționează pe teritoriul României, denumiți în continuare furnizori.

(3) Serviciile sociale constituie o componentă a sistemului național de asistență socială și au drept scop sprijinirea persoanelor vulnerabile pentru depășirea situațiilor de dificultate, prevenirea și combaterea riscului de excluziune socială, creșterea calității vieții și promovarea incluziunii sociale a acestora.

(4) Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale este responsabil de organizarea, coordonarea, implementarea procesului privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale, precum și de realizarea controlului în domeniu.
Puneri în aplicare (1)

Art. 2. -

(1) Calitatea în domeniul serviciilor sociale reprezintă ansamblul de cerințe și condiții ce sunt îndeplinite de furnizori și de serviciile sociale acordate de aceștia pentru a răspunde nevoilor și așteptărilor beneficiarilor.

(2) Calitatea în domeniul serviciilor sociale reprezintă o preocupare permanentă pentru furnizori, pentru personalul serviciilor sociale, precum și pentru autoritățile publice.

Art. 3. -

(1) Evaluarea și monitorizarea calității în domeniul serviciilor sociale se realizează în baza unor standarde, criterii și indicatori.

(2) La elaborarea standardelor, criteriilor și indicatorilor prevăzuți la alin. (1) se au în vedere principiile calității în domeniul serviciilor sociale, axate, cu precădere, pe aspecte referitoare la:

a) acordarea serviciilor sociale: asigurarea, fără niciun fel de discriminare, a unor servicii sociale eficace, accesibile, comprehensive, sustenabile, centrate pe nevoile individuale ale beneficiarului;

b) relația dintre furnizori și beneficiarii acestora: utilizarea de mijloace de informare și comunicare corecte, transparente și accesibile, asigurarea confidențialității și securității datelor și informațiilor personale, utilizarea mecanismelor de prevenție și combatere a riscului de abuz fizic, psihologic sau financiar asupra beneficiarului;

c) participarea beneficiarilor: implicarea activă a beneficiarilor și a familiilor acestora în planificarea, acordarea și evaluarea serviciilor sociale;

d) relația dintre furnizori și autoritățile administrației publice, partenerii sociali și alți reprezentanți ai societății civile de la nivelul comunității: coordonarea eficientă dintre sectorul public și privat, încurajarea parteneriatelor pentru asigurarea sustenabilității și continuității serviciilor sociale, promovarea dezvoltării serviciilor sociale de proximitate/comunitare și a integrării acestora cu serviciile de sănătate, educație și alte servicii de interes general;

e) dezvoltarea resurselor umane implicate în acordarea serviciilor sociale și îmbunătățirea condițiilor de muncă: recrutarea de personal calificat și asigurarea formării continue a acestuia, implicarea voluntarilor, asigurarea condițiilor de lucru adecvate și a echipamentelor specifice activităților derulate, asigurarea sănătății și securității la locul de muncă.

(3) Standardele, criteriile și indicatorii, elaborați cu respectarea prevederilor alin. (2), conțin elemente cu caracter general, precum și elemente specifice, în funcție de tipul serviciilor sociale și de categoriile de beneficiari.

Art. 4. -  Referințe în cărți (1)

(1) Asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale este centrată pe beneficiar, soluționarea nevoilor și respectarea drepturilor acestuia fiind prioritare.

(2) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) asigurarea calității cuprinde totalitatea activităților de dezvoltare, planificare, implementare și îmbunătățire permanentă a activităților aferente serviciilor sociale și presupune un proces continuu de analiză, evaluare, certificare, monitorizare și control din partea autorităților statului și a furnizorilor de servicii sociale;

b) evaluarea calității constă în analiza modului în care furnizorii și serviciile sociale îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, precum și cerințele specifice de calitate, evidențiate printr-un set de standarde, criterii și indicatori;

c) monitorizarea calității cuprinde activitățile de colectare și înregistrare a datelor privind rezultatele evaluării, urmărirea acestora în scopul verificării menținerii nivelului de calitate constatat și a gradului de satisfacție a beneficiarilor, precum și pentru întreprinderea acțiunilor de îmbunătățire continuă a serviciilor sociale;

d) controlul asigurării calității în domeniul serviciilor sociale cuprinde activități și tehnici operaționale, planificate și derulate sistematic, în scopul verificării respectării standardelor, criteriilor și indicatorilor care au stat la baza acreditării furnizorilor și serviciilor sociale, precum și a recunoașterii nivelelor de calitate;

e) acreditarea, ca parte a asigurării calității, reprezintă totalitatea activităților de evaluare și certificare a respectării criteriilor și standardelor reglementate;

f) furnizor de servicii sociale acreditat este furnizorul, definit la art. 37 din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, căruia i se recunoaște dreptul de a acorda servicii sociale;

g) serviciul social acreditat este serviciul, definit la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 292/2011, căruia i se conferă dreptul de a funcționa;

h) standardele de calitate în domeniul serviciilor sociale reprezintă un ansamblu de norme ce conțin criterii măsurabile de structură, de proces și de rezultate, în baza cărora se stabilește nivelul de calitate a serviciului social.

Art. 5. -  Puneri în aplicare (1)

(1) În domeniul serviciilor sociale se acreditează atât furnizorii, cât și serviciile sociale, în condițiile prezentei legi.

(2) Acreditarea furnizorilor se realizează în baza criteriilor specifice, denumite în continuare criterii, ce reprezintă cerințele de bază prin care se evidențiază capacitatea acestora de a înființa, a administra și a acorda servicii sociale. Respectarea criteriilor este atestată prin certificat de acreditare.

(3) Acreditarea serviciilor sociale se realizează în baza standardelor minime de calitate, ce reprezintă cerințele minimale privind eficacitatea și eficiența activităților desfășurate în raport cu nevoile beneficiarilor, obiectivele asumate, rezultatele așteptate. Standardele minime de calitate, denumite în continuare standarde minime, constituie nivelul de referință a calității serviciilor sociale, iar îndeplinirea acestora este obligatorie și se atestă prin licență de funcționare.

Art. 6. -  Puneri în aplicare (1)

(1) Nivelul de calitate a serviciilor sociale se evaluează în baza unor indicatori de performanță, pornind de la nivelul de referință, reprezentat de standardele minime definite la art. 5 alin. (3), corespunzător clasei a III-a, până la clasa I, care reprezintă cel mai înalt nivel de calitate și se evidențiază prin încadrarea în clase de calitate.

(2) Nivelele de calitate se atestă printr-o siglă distinctivă corespunzătoare fiecăreia din cele 3 clase prevăzute la alin. (1).

(3) Încadrarea în clasele de calitate II-I atestă gradul de excelență a serviciului social și este opțională.

Art. 7. -

Scopul prezentei legi este de a contribui la:

a) respectarea drepturilor beneficiarilor de servicii sociale;

b) asigurarea, menținerea și îmbunătățirea permanentă a calității serviciilor sociale;

c) promovarea celor mai bune practici, a performanței, precum și a concurenței dintre furnizori;

d) facilitarea accesului beneficiarilor la servicii sociale de calitate;

e) asigurarea tratamentului egal și nediscriminatoriu al beneficiarilor;

f) asigurarea gestionării eficiente a fondurilor publice, precum și a resurselor umane și materiale;

g) respectarea principiului transparenței privind calitatea serviciilor sociale.

CAPITOLUL II Acreditarea furnizorilor de servicii sociale

Art. 8. -

(1) Furnizorii pot acorda servicii sociale numai dacă dețin certificat de acreditare.

(2) Serviciile sociale pot funcționa pe teritoriul României numai dacă dețin licență de funcționare.

(3) Furnizorii și serviciile sociale, acreditați în condițiile prezentei legi, se înscriu în sistemul de evidență a serviciilor sociale, prevăzut la art. 43 alin. (2) din Legea nr. 292/2011, denumit Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

Art. 9. -  Referințe (1)

(1) Criteriile și standardele minime care stau la baza acreditării furnizorilor și a serviciilor sociale acordate de aceștia se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și, după caz, al conducătorilor autorităților administrației publice centrale care au atribuții de reglementare și/sau de organizare a unor anumite tipuri de servicii sociale.
Puneri în aplicare (1), Referințe (1)

(2) Criteriile utilizate în vederea acreditării furnizorilor privesc, în principal, următoarele:

a) date de identificare privind furnizorul;

b) informații privind cunoștințele în managementul serviciilor sociale;

c) condiții prevăzute de Legea nr. 292/2011, obligatorii pentru înființarea, administrarea, funcționarea și finanțarea serviciilor sociale.

(3) Standardele minime utilizate pentru acreditarea serviciilor sociale au în vedere, în principal, următoarele aspecte:

a) scopul serviciilor sociale și specificul activităților derulate;

b) nevoile de bază ale beneficiarilor;

c) calitatea vieții și siguranța beneficiarilor;

d) calitatea managementului și competența personalului de specialitate;

e) respectarea disciplinei economico-financiare.

(4) Pentru evaluarea, în vederea acreditării furnizorului și a serviciului social, se solicită, după caz, documente justificative, fișă de autoevaluare și se realizează vizite de evaluare în teren.

(5) Fișa de autoevaluare prevăzută la alin. (4) reprezintă un formular standard în care se înscriu de către solicitantul acreditării datele și punctajul estimat de acesta cu privire la gradul de îndeplinire a standardelor minime.
Puneri în aplicare (3)

Art. 10. -  Puneri în aplicare (2)

(1) Acreditarea furnizorului presupune următoarele etape:

a) evaluarea furnizorului în baza criteriilor definite la art. 5 alin. (2) ;

b) aprobarea sau respingerea cererii de acreditare a furnizorului;

c) eliberarea certificatului de acreditare sau, după caz, a notificării de respingere a cererii de acreditare;

d) înregistrarea furnizorului acreditat în Registrul electronic unic al serviciilor sociale, constituit și administrat, conform legii, de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

(2) Evaluarea furnizorului constă în verificarea îndeplinirii criteriilor, pe baza documentelor justificative.

(3) Acreditarea furnizorului se realizează la cererea acestuia și numai dacă, la data depunerii cererii, are înființate servicii sociale sau se angajează că, în termen de maximum 3 ani de la data obținerii certificatului de acreditare, va înființa și acorda servicii sociale.
Puneri în aplicare (1)

(4) Furnizorul acreditat are obligația de a informa Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale asupra oricăror schimbări privind datele înscrise în documentele justificative prevăzute la alin. (2). Neîndeplinirea acestei obligații poate conduce la retragerea acreditării.

(5) Certificatul de acreditare se acordă pe perioadă nedeterminată.

(6) În situația în care, în primii 3 ani de la data eliberării certificatului de acreditare, furnizorul nu a înființat servicii sociale sau niciunul dintre serviciile sociale înființate de acesta nu a primit licență de funcționare, acreditarea furnizorului este retrasă din oficiu și acesta este radiat din Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(7) De la data retragerii acreditării, furnizorul poate depune o nouă solicitare de acreditare numai după o perioadă de minimum 2 ani.

Art. 11. -  Puneri în aplicare (2)

(1) Acreditarea serviciului social presupune următoarele etape:

a) evaluarea serviciului social în baza standardelor minime definite la art. 5 alin. (3) ;

b) aprobarea sau respingerea cererii de acreditare a serviciului social;

c) eliberarea licenței de funcționare provizorie/licenței de funcționare sau, după caz, a notificării de respingere a cererii de acreditare;

d) înscrierea serviciului social acreditat în Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(2) Pentru a solicita acreditarea serviciilor sociale, furnizorul trebuie să dețină obligatoriu certificat de acreditare ca furnizor de servicii sociale, acordat în condițiile art. 10.

(3) Acreditarea serviciilor sociale se definește și se realizează în funcție de următoarele situații:

a) acreditarea inițială, în cazul serviciilor sociale care solicită pentru prima oară acreditarea sau al celor care solicită acreditare după retragerea acesteia;

b) reacreditarea, în cazul serviciilor sociale cărora le expiră perioada de acreditare.

(4) Acreditarea serviciilor sociale se realizează la cererea furnizorului, pentru fiecare serviciu social în parte. Furnizorul are obligația de a solicita acreditarea/reacreditarea serviciului social respectiv cu 60 de zile înainte de darea în funcțiune a serviciului social/de expirarea licenței de funcționare.
Puneri în aplicare (1)

(5) Acreditarea inițială a serviciului social presupune:

a) verificarea documentelor justificative și a fișei de autoevaluare depuse de furnizor și acordarea licenței de funcționare provizorie pe o perioadă de maximum un an; fișa de autoevaluare se completează obligatoriu cu date conforme cu realitatea din teren;

b) în cadrul perioadei prevăzute la lit. a) se realizează evaluarea în teren și, dacă se constată că sunt respectate standardele minime, se eliberează licența de funcționare;

c) în situația în care, în urma realizării evaluării în teren, se constată că standardele minime sunt îndeplinite în proporție de 75%, fără a se aduce atingere vieții și siguranței beneficiarului, se propune menținerea licenței de funcționare provizorie până la expirarea perioadei de un an, timp în care furnizorul are obligația de a realiza demersurile necesare pentru îndeplinirea în totalitate a standardelor minime;

d) în situația în care, la evaluarea în teren, se constată că standardele minime nu sunt îndeplinite conform datelor înscrise în fișa de autoevaluare și nu se respectă cel puțin procentul prevăzut la lit. c), se aplică sancțiuni contravenționale, se retrage licența de funcționare provizorie și se operează radierea serviciului social respectiv din Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(6) Reacreditarea serviciilor sociale cărora le expiră licența de funcționare presupune:

a) evaluarea serviciului social, în baza documentelor justificative depuse de furnizor și a raportului de evaluare în teren, realizat în cadrul procesului de monitorizare a respectării standardelor minime;

b) eliberarea licenței de funcționare, numai dacă raportul de evaluare în teren confirmă îndeplinirea în totalitate a standardelor minime;

c) în situația în care în raportul de evaluare în teren sunt reținute aspecte care privesc neîndeplinirea standardelor minime, iar acestea nu sunt remediate în termenele stabilite, măsura propusă poate fi suspendarea funcționării serviciului social sau, după caz, retragerea licenței de funcționare, urmată de radierea serviciului din Registrul electronic unic al serviciilor sociale.

(7) Înscrierea serviciilor sociale acreditate în Registrul electronic unic al serviciilor sociale se realizează la data eliberării licenței de funcționare provizorie și se completează cu datele privind acordarea licenței de funcționare.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...