Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Regulamentul nr. 600/2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (Text cu relevanță pentru SEE)
Număr celex: 32014R0600

În vigoare de la 12.06.2014

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

(1) Poziția Parlamentului European din 15 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 13 mai 2014.

întrucât:

(1) Criza financiară a adus în prim plan o serie de deficiențe legate de transparența piețelor financiare care pot contribui la efectele socio-economice negative. Creșterea transparenței este unul dintre principiile comune, menite să conducă la consolidarea sistemului financiar, așa cum se arăta și în declarația liderilor G20 de la Londra, din 2 aprilie 2009. Pentru a mări transparența și a îmbunătăți funcționarea pieței interne a instrumentelor financiare, este necesar să se instituie un nou cadru, care să stabilească cerințe uniforme în ceea ce privește transparența tranzacțiilor pe piețele instrumentelor financiare. Acest cadru ar trebui să prevadă norme detaliate pentru o gamă vastă de instrumente financiare și să completeze cerințele referitoare la transparența ordinelor și tranzacțiilor cu acțiuni, stabilite prin Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului.

(2) Grupul la nivel înalt privind supravegherea financiară în UE, prezidat de Jacques de Larosiere, a invitat Uniunea să pună la punct un set de reglementări financiare mai armonizat. În contextul viitoarei arhitecturi europene în domeniul supravegherii, Consiliul European din 18 și 19 iunie 2009 a subliniat necesitatea stabilirii unui cadru de reglementare unic la nivel european, aplicabil tuturor instituțiilor financiare de pe piața internă.

(3) Prin urmare, noua legislație ar trebui să includă două instrumente legislative diferite, și anume o directivă și prezentul regulament. Împreună, cele două instrumente ar urma să formeze cadrul legal care va guverna cerințele aplicabile firmelor de investiții, piețelor reglementate și prestatorilor de servicii care au obligații de raportare. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui citit împreună cu directiva. Nevoia de a stabili un set unic de norme pentru toate instituțiile cu privire la anumite cerințe, de a evita posibilul arbitraj de reglementare și de a le oferi participaților la piață mai multă certitudine juridică și un grad mai mic de complexitate a normelor justifică utilizarea unei baze juridice care permite elaborarea unui regulament. Pentru a îndepărta și ultimele obstacole din calea bunei desfășurări a tranzacțiilor, precum și denaturările majore ale concurenței rezultate din diferențele dintre legislațiile naționale și pentru a preveni apariția unor eventuale noi obstacole și denaturări ale concurenței de acest gen, este necesar să se adopte un regulament care să impună norme uniforme, aplicabile în toate statele membre. Acest act legislativ direct aplicabil are ca obiectiv să contribuie în mod decisiv la buna funcționare a pieței interne și ar trebui, în consecință, să se bazeze pe articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), interpretat în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(4) Directiva 2004/39/CE a stabilit norme menite să asigure transparența pretranzacționare și posttranzacționare a tranzacțiilor cu acțiuni admise la tranzacționare pe piețe reglementate, precum și raportarea către autoritățile competente a tranzacțiilor cu instrumente financiare admise la tranzacționare pe piețe reglementate. Directiva trebuie reformată pentru a reflecta în mod corespunzător evoluțiile de pe piețele financiare, pentru a soluționa deficiențele existente și pentru a remedia lacunele ieșite la iveală, între altele, în contextul crizei financiare.

(5) Este necesar ca dispozițiile referitoare la tranzacționare și cerințele normative în materie de transparență să ia forma unei legislații aplicabile direct tuturor firmelor de investiții, care ar trebui să respecte reguli uniforme pe toate piețele din Uniune, cu scopul de a asigura aplicarea uniformă a unui cadru legislativ unic, de a consolida încrederea în transparența piețelor din întreaga Uniune, de a reduce complexitatea normelor și costurile de punere în conformitate suportate de firmele de investiții, în special în cazul instituțiilor financiare care operează transfrontalier, și de a contribui la eliminarea denaturărilor concurenței. Adoptarea unui regulament care să asigure aplicabilitatea directă este cea mai potrivită modalitate de îndeplinire a acestor obiective în materie de reglementare și de a asigura existența unor condiții uniforme prin evitarea cerințelor naționale divergente rezultate în urma transpunerii unei directive.

(6) Este important să se asigure faptul că tranzacționarea instrumentelor financiare se desfășoară, pe cât posibil, în locuri organizate și că toate aceste locuri sunt reglementate în mod corespunzător. În cadrul creat de Directiva 2004/39/CE au apărut unele sisteme de tranzacționare care nu au fost acoperite în mod corespunzător de regimul de reglementare. Orice sistem de tranzacționare a instrumentelor financiare, cum ar fi entitățile cunoscute în prezent ca rețele de brokeri care operează în sistem crossing, ar trebui în viitor reglementate în mod corespunzător și ar trebui autorizate în cadrul unuia dintre tipurile de locuri de tranzacționare multilaterală sau ca operator independent în condițiile stabilite în prezentul regulament și în Directiva 2014/65/UE.

(7) Termenii de "piață reglementată" și "sistem multilateral de tranzacționare" (MTF) ar trebui clarificați și ar trebui să fie în continuare strâns legați unul de celălalt, astfel încât să reiasă că acoperă efectiv aceleași funcții de tranzacționare organizată. Definițiile ar trebui să excludă sistemele bilaterale în cadrul cărora o firmă de investiții angajează fiecare tranzacție pe cont propriu, chiar și în calitate de contraparte care nu prezintă riscuri, interpusă între cumpărător și vânzător. Piețelor reglementate și MTF-urile nu ar trebui să li se permită să execute ordinele clienților angajând capitaluri proprii. Termenul "sisteme" include toate piețele care sunt alcătuite dintr-un ansamblu de norme și dintr-o platformă de tranzacționare, precum și cele a căror funcționare se bazează numai pe un ansamblu de norme. Piețele reglementate și MTF-urile nu sunt obligate să exploateze un sistem "tehnic" pentru compararea ordinelor și ar trebui să poată utiliza alte protocoale de tranzacționare, inclusiv sisteme în cadrul cărora utilizatorii au posibilitatea de a tranzacționa contrar cotațiilor pe care le solicită de la mai mulți furnizori. O piață care se compune doar dintr-un ansamblu de norme care reglementează aspectele legate de acceptarea de membri, de acceptarea instrumentelor la tranzacționare, de tranzacțiile dintre membri, de raportarea tranzacțiilor și, după caz, de obligațiile de transparență este o piață reglementată sau un MTF în sensul prezentului regulament, iar tranzacțiile încheiate în conformitate cu aceste norme sunt considerate ca fiind încheiate în temeiul unui sistem de piață reglementată sau al unui MTF. Expresia "interese de cumpărare sau de vânzare" trebuie înțeleasă în sens larg, ca incluzând ordinele, cotațiile și exprimarea interesului.

Una dintre cerințele importante este obligația ca interesele să fie reunite în sistem prin norme nediscreționare stabilite de operatorul sistemului. Această cerință implică faptul că această reunire se efectuează conform normelor sistemului sau în cadrul protocoalelor sau procedurilor sale operaționale interne (inclusiv al procedurilor informatice). Prin "norme nediscreționare" se înțeleg normele care nu lasă pieței reglementate, operatorului de piață firmei de investiții care operează un MTF nicio marjă de intervenție discreționară asupra interacțiunii intereselor exprimate. Definițiile impun ca aceste interese să fie reunite astfel încât confruntarea lor să conducă la un contract, ceea ce survine dacă executarea are loc în conformitate cu normele sistemului sau cu protocoalele sau procedurile sale operaționale interne.

(8) Pentru a crește transparența și eficiența piețelor financiare ale Uniunii și pentru a asigura condiții egale de concurență pentru diferitele locuri care oferă servicii de tranzacționare multilaterale este necesar să se introducă o nouă categorie de loc de tranzacționare, acea de sistem organizat de tranzacționare (OTF) pentru obligațiuni, produse financiare structurate, certificate de emisii și instrumente financiare derivate, și să se asigure că acesta este reglementat în mod corespunzător și că aplică norme nediscriminatorii pentru accesul la sistem. Definiția pentru această categorie este generală, astfel încât să poată include, în prezent și în viitor, toate tipurile de executare și desfășurare organizată a tranzacțiilor care nu corespund funcțiilor sau specificațiilor prevăzute de reglementări pentru locurile de tranzacționare existente. În consecință, se impune aplicarea unor cerințe organizaționale și a unor reguli de transparență adecvate, care să permită descoperirea eficientă a prețurilor. Noua categorie include sistemele de încrucișare a ordinelor, care pot fi descrise ca sisteme electronice de corelare la nivel intern, exploatate de firme de investiții, care execută ordinele unor clienți încrucișându-le cu cele ale altor clienți. Noua categorie cuprinde și sisteme eligibile pentru tranzacționarea instrumentelor financiare derivate eligibile pentru compensare și suficient de lichide.

Ea nu ar trebui să includă sistemele în care nu are loc o executare sau organizare reală a tranzacțiilor, cum ar fi panourile de afișaj utilizate pentru promovarea publicitară a intereselor de vânzare și cumpărare, alte entități care agregă sau grupează interese potențiale de vânzare sau cumpărare, servicii electronice de confirmare posttranzacționare sau comprimarea portofoliilor, care atenuează riscurile neasociate pieței din actualele portofolii de instrumente financiare derivate fără a modifica riscul de piață al portofoliilor. Comprimarea portofoliului poate fi asigurată de o serie de firme care nu sunt reglementate ca atare de prezentul regulament sau de Directiva 2014/65/UE, cum ar fi contrapărțile centrale (CPC) sau registrele centrale, precum și de firmele de investiții sau de operatorii de piață. Este necesar să se precizeze faptul că, în cazul în care firme de investiții și operatori de piață efectuează comprimări de portofolii, anumite dispoziții din prezentul regulament și din Directiva 2014/65/UE nu se aplică în raport cu comprimarea portofoliilor. Întrucât depozitarii centrali de valori mobiliare (CSD) vor face obiectul acelorași cerințe ca firmele de investiții atunci când prestează anumite servicii de investiții sau desfășoară anumite activități de investiții, dispozițiile prezentului regulament și ale Directivei 2014/65/UE nu ar trebui să li se aplice firmelor care nu intră sub incidența respectivelor acte atunci când efectuează comprimări de portofolii.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...