Back

Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 110/2001 privind mierea Număr celex: 320020110

În vigoare de la 12.01.2002

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 37,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social,

întrucât:

(1) Anumite directive verticale privind produsele alimentare ar trebui să fie simplificate astfel încât să prevadă doar cerinţele esenţiale care trebuie îndeplinite de produsele la care se referă, pentru a permite libera circulaţie a produselor respective pe piaţa internă, în conformitate cu concluziile Consiliului European de la Edinburg, din 11 şi 12 decembrie 1992, confirmate de concluziile Consiliului European de la Bruxelles din 10 şi 11 decembrie 1993.

(2) Directiva 74/409/CEE a Consiliului din 22 iulie 1974 de apropiere a legislaţiilor statelor membre privind mierea (1) se justifică prin faptul că diferenţele dintre legislaţiile interne privind definiţia mierii, diferitele tipuri de miere şi caracteristicile acesteia puteau crea condiţii de concurenţă neloială care să inducă în eroare consumatorii şi să aibă, astfel, efect direct asupra realizării şi funcţionării pieţei comune.

(1) Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare a Spaniei şi a Portugaliei din 1985.

(3) Directiva 74/409/CEE şi modificările ulterioare ale acesteia au stabilit, prin urmare, definiţii, au specificat diferitele tipuri de miere care puteau fi introduse pe piaţă cu anumite denumiri, au stabilit norme comune cu privire la compoziţie şi au determinat principalele tipuri de informaţii incluse la etichetare pentru a asigura libera circulaţie a acestor produse pe teritoriul Comunităţii.

(4) Din motive de claritate, Directiva 74/409/CEE ar trebui să fie reformulată pentru a face mai accesibile normele privind condiţiile de producere şi comercializare a mierii, precum şi pentru a alinia aceste norme cu legislaţia comunitară generală în materie de alimente, în special cu legislaţia în materie de etichetare, contaminanţi şi metode de analiză.

(5) Normele generale cu privire la etichetarea alimentelor prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului trebuie să se aplice în anumite condiţii. Datorită strânsei legături dintre calitatea mierii şi originea sa, este indispensabilă furnizarea unor informaţii complete în acest sens, astfel încât consumatorul să nu fie indus în eroare cu privire la calitatea produsului. Interesul special al consumatorilor cu privire la caracteristicile geografice ale mierii şi transparenţa completă în acest sens impun necesitatea includerii pe etichetă a ţării de origine unde a fost recoltată mierea.

(6) Nu trebuie să se îndepărteze polenul sau alte ingrediente naturale ale mierii decât în condiţiile în care acest lucru este inevitabil pentru îndepărtarea materiilor străine anorganice. Procesul respectiv se poate realiza prin filtrare. În cazul în care această filtrare duce la îndepărtarea unei cantităţi semnificative de polen, se impune informarea corectă a consumatorului în acest sens, prin intermediul unei menţiuni corespunzătoare incluse la etichetare.

(7) În cazul mierii a cărei denumire include indicaţii cu privire la originea florală, vegetală, regională, teritorială sau topografică sau cu privire la criterii calitative specifice este interzisă adăugarea mierii filtrate. În scopul ameliorării transparenţei pieţei, etichetarea mierii filtrate şi a mierii destinate industriei alimentare trebuie să fie obligatorie pentru fiecare tranzacţie pe piaţa de gros.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...