Back

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 63/2014 de modificare a Directivei 2001/110/CE a Consiliului privind mierea Număr celex: 32014L0063

În vigoare de la 03.06.2014

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

(1) Poziţia Parlamentului European din 16 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 8 mai 2014.

întrucât:

(1) Directiva 2001/110/CE a Consiliului defineşte mierea ca fiind substanţa naturală dulce produsă de albinele Apis melifera (denumite în continuare "albine"). Mierea conţine în special diferite tipuri de zaharuri, în special fructoză şi glucoză, precum şi alte substanţe, cum ar fi acizi organici, enzime şi particule solide rezultate în urma colectării mierii. Directiva 2001/110/CE limitează intervenţia omului care ar putea modifica compoziţia mierii şi permite, prin urmare, păstrarea caracteristicilor naturale ale mierii. În special, Directiva 2001/110/CE interzice adăugarea oricărui ingredient alimentar în miere, inclusiv aditivi alimentari sau orice alte adaosuri, altele decât mierea. În mod similar, directiva respectivă interzice îndepărtarea oricărui element constitutiv specific al mierii, inclusiv polenul, cu excepţia cazului în care acest lucru nu poate fi evitat la îndepărtarea impurităţilor. Aceste cerinţe sunt în conformitate cu standardul Codex Alimentarius pentru miere (Codex Stan 12-1981).

(2) Polenul face parte din criteriile de compoziţie a mierii stabilite în Directiva 2001/110/CE. Dovezile disponibile, inclusiv datele empirice şi ştiinţifice, confirmă faptul că albinele stau la baza prezenţei polenului în miere. Granulele de polen cad în nectarul care este colectat de albine. În stup, nectarul colectat care conţine granule de polen este transformat de albine în miere. Potrivit datelor disponibile, polenul excedentar din miere poate proveni de la polenul de pe perii albinei, de la polenul din aerul din interiorul stupului şi de la polenul depozitat de albine în celule şi eliminat ca urmare a deschiderii accidentale a celulelor respective în timpul extragerii mierii de către operatorii în sectorul alimentar. Prin urmare, se poate afirma că polenul pătrunde în stup ca urmare a activităţii albinelor şi este prezent în mod natural în miere, indiferent dacă operatorii în sectorul alimentar extrag sau nu mierea. Mai mult, adăugarea în mod intenţionat de polen în miere de către operatorii în sectorul alimentar este interzisă prin Directiva 2001/110/CE.

(3) Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului defineşte un "ingredient" ca fiind orice substanţă utilizată în fabricarea sau prepararea unui produs alimentar şi prezentă încă în produsul finit, eventual sub o formă modificată. Această definiţie implică utilizarea intenţionată a unei substanţe în fabricarea sau prepararea unui produs alimentar. Având în vedere caracterul natural al mierii şi, în special, originea naturală a elementelor constitutive specifice mierii, în cazul mierii, polenul fiind un element constitutiv natural specific al mierii, nu ar trebui considerat drept "ingredient" al mierii în sensul Regulamentului (UE) nr. 1169/2011.

(4) Prezenta directivă nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului în cazul mierii care conţine polen modificat genetic, având în vedere că mierea de acest tip este un aliment produs din organisme modificate genetic în sensul regulamentului respectiv. În cauza C-442/09(1), Karl Heinz Bablok şi alţii/Freistaat Bayern, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a hotărât că criteriul determinant pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, stabilit la considerentul 16 din regulamentul respectiv, este măsura în care materialul derivat din materialul sursă modificat genetic este prezent sau nu în produsele alimentare. Mierea care conţine polen modificat genetic ar trebui, prin urmare, să fie considerată "aliment produs (parţial) dintr-un organism modificat genetic" în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003. Stabilirea unei dispoziţii în temeiul căreia polenul nu este un ingredient al mierii nu afectează, prin urmare, concluzia Curţii în Cauza C-442/09, potrivit căreia mierea care conţine polen modificat genetic face obiectul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, în special al cerinţelor prevăzute de regulamentul respectiv cu privire la autorizarea prealabilă introducerii pe piaţă, supravegherea şi, după caz, etichetarea.

(1) Rec. 2011, p. I-07419.

(5) În temeiul cerinţelor de etichetare din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, nu există o obligaţie de a indica prezenţa polenului modificat genetic în miere pe eticheta mierii dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: cantitatea de polen modificat genetic nu depăşeşte 0,9% din conţinutul mierii, iar prezenţa sa în miere este accidentală sau inevitabilă din punct de vedere tehnic. Ar trebui reamintit faptul că Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului prevede că statele membre pot să ia măsurile necesare pentru a evita prezenţa accidentală a organismelor modificate genetic în miere.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...