Back

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 41/2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală Număr celex: 32014L0041

În vigoare de la 01.05.2014

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 82 alineatul (1) litera (a),

având în vedere iniţiativa Regatului Belgiei, a Republicii Bulgaria, a Republicii Estonia, a Regatului Spaniei, a Republicii Austria, a Republicii Slovenia şi a Regatului Suediei,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(1),

(1) Poziţia Parlamentului European din 27 februarie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 14 martie 2014.

întrucât:

(1) Uniunea Europeană şi-a stabilit obiectivul de a menţine şi de a dezvolta un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.

(2) În temeiul articolului 82 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Uniunii se bazează pe principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor judiciare, care este considerat, începând cu Consiliul European de la Tampere din 15-16 octombrie 1999, ca fiind piatra de temelie a cooperării judiciare în materie penală în cadrul Uniunii.

(3) Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului a abordat necesitatea recunoaşterii reciproce imediate a ordinelor pentru a preveni distrugerea, transformarea, deplasarea, transferul sau înstrăinarea probelor. Cu toate acestea, deoarece instrumentul respectiv este limitat la faza de indisponibilizare, ordinul de îngheţare trebuie să fie însoţit de o cerere separată de transfer al probelor către statul care emite ordinul (denumit în continuare "stat emitent"), în conformitate cu normele aplicabile asistenţei reciproce în materie penală. Aceasta rezultă într-o procedură în două etape care îi afectează eficienţa. În plus, acest regim coexistă cu instrumentele tradiţionale de cooperare şi, în consecinţă, este rar utilizat în practică de către autorităţile competente.

(4) Decizia-cadru 2008/978/JAI a Consiliului referitoare la mandatul european de obţinere a probelor (MEP) a fost adoptată pentru aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în scopul obţinerii de obiecte, documente şi date în vederea utilizării acestora în cadrul procedurilor în materie penală. Cu toate acestea, MEP se aplică doar probelor deja existente şi, prin urmare, acoperă un spectru limitat de cooperare judiciară în materie penală cu privire la probe. Din cauza domeniului de aplicare limitat, autorităţile competente au fost libere să utilizeze fie noul regim, fie procedurile de asistenţă judiciară reciprocă, care rămân în orice caz aplicabile probelor care nu se încadrează în domeniul de aplicare al MEP.

(5) De la adoptarea Deciziilor-cadru 2003/577/JAI şi 2008/978/JAI, a devenit evident faptul că actualul cadru de strângere a probelor este prea fragmentat şi complicat. În consecinţă, se impune o nouă abordare.

(6) În cadrul Programului de la Stockholm adoptat de Consiliul European la 10-11 decembrie 2009, acesta a considerat că ar trebui să se urmărească instituirea unui sistem cuprinzător pentru obţinerea probelor în cazurile cu o dimensiune transfrontalieră, pe baza principiului recunoaşterii reciproce. Consiliul European a arătat că instrumentele existente în acest domeniu constituie un regim fragmentar şi că este necesară o nouă abordare, bazată pe principiul recunoaşterii reciproce, dar care să ia în considerare şi flexibilitatea sistemului tradiţional de asistenţă judiciară reciprocă. În consecinţă, Consiliul European a solicitat un sistem cuprinzător care să înlocuiască toate instrumentele existente în acest domeniu, inclusiv Decizia-cadru 2008/978/JAI a Consiliului, care să includă pe cât posibil toate tipurile de probe şi care să prevadă termene pentru aplicare şi să limiteze pe cât posibil motivele de refuz.

(7) Această nouă abordare este bazată pe un instrument unic numit ordinul european de anchetă. Un ordin european de anchetă urmează să fie emis în scopul desfăşurării uneia sau mai multor măsuri de investigare specifice în statul care execută ordinul european de anchetă (denumit în continuare "statul executant") în vederea strângerii de probe. Aceasta include obţinerea de probe care sunt deja în posesia autorităţii executante.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...