Back

Parlamentul României

Legea nr. 43/2014 privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 09.05.2014

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1 Obiectul şi domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege instituie măsuri de protecţie a animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale şi, în acest scop, prevede norme ce reglementează următoarele:

a) înlocuirea şi reducerea utilizării animalelor în proceduri, astfel cum sunt definite la art. 2 lit. a), precum şi îmbunătăţirea metodelor de creştere, adăpostire, îngrijire şi utilizare a animalelor în proceduri;

b) originea, reproducerea, marcarea, îngrijirea şi adăpostirea, precum şi uciderea animalelor;

c) activităţile crescătorilor, furnizorilor şi utilizatorilor de animale;

d) evaluarea şi autorizarea proiectelor ce implică utilizarea animalelor în proceduri, astfel cum sunt definite la art. 2 lit. b).

(2) Prezenta lege se aplică în cazul în care animalele sunt utilizate în proceduri sau destinate utilizării în proceduri ori în cazul în care sunt crescute în mod special pentru ca organele sau ţesuturile acestora să fie folosite în scopuri ştiinţifice ori educative.

(3) Prezenta lege se aplică până în momentul în care animalele prevăzute la alin. (2) sunt ucise, relocate sau returnate într-un habitat ori sistem de creştere adecvat.

(4) Eliminarea durerii, a suferinţei, a stresului sau a vătămărilor de durată prin utilizarea eficace a metodelor anestezice, analgezice ori a altor metode similare nu exclude utilizarea unui animal în proceduri din domeniul de aplicare a prezentei legi.

(5) Prezenta lege se aplică în cazul următoarelor animale:

a) animale neumane vertebrate vii, inclusiv forme larvare care se hrănesc autonom şi forme fetale de mamifere începând cu ultima treime a stadiului lor normal de dezvoltare;

b) cefalopode vii.

(6) Prezenta lege se aplică în cazul animalelor utilizate în proceduri şi care se află într-un stadiu de dezvoltare mai timpuriu decât cel prevăzut la alin. (5) lit. a), dacă animalul urmează să fie lăsat în viaţă după acest stadiu de dezvoltare şi, în urma procedurilor efectuate, este probabil să prezinte durere, suferinţă, stres sau vătămări de durată după ce a ajuns la stadiul de dezvoltare respectiv.

(7) Prezenta lege nu se aplică în cazul:

a) actelor neexperimentale practicate în exploataţii agricole;

b) actelor veterinare practicate în clinici, în scopuri neexperimentale;

c) studiilor efectuate în clinici veterinare necesare în vederea autorizării comercializării unui produs medicinal veterinar;

d) actelor efectuate în cadrul practicilor recunoscute de creştere a animalelor;

e) actelor efectuate în scopul principal de identificare a animalelor;

f) actelor care nu sunt susceptibile să provoace durere, suferinţă, stres considerabil sau vătămări de durată echivalente ori mai puternice decât cele produse de introducerea unui ac, cu bunele practici veterinare.

ARTICOLUL 2 Definiţii

Pentru aplicarea prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos semnifică, după cum urmează:

a) procedură - orice utilizare, invazivă sau neinvazivă, a animalului în scopuri experimentale ori în alte scopuri ştiinţifice, cu rezultate cunoscute sau necunoscute ori în scopuri educative, care pot provoca animalului un anumit nivel de durere, suferinţă, stres ori vătămări de durată echivalente sau chiar mai puternice decât cele provocate de introducerea unui ac cu bunele practici veterinare; este inclusă orice acţiune care urmăreşte sau care ar putea să aibă ca rezultat naşterea ori eclozarea unui animal sau crearea şi menţinerea unei linii de animale modificate genetic în oricare dintre aceste condiţii, însă este exclusă uciderea animalelor în scopul exclusiv al utilizării organelor ori ţesuturilor acestora;

b) proiect - un program de lucru cu obiective ştiinţifice definite, care presupune folosirea uneia sau a mai multor proceduri;

c) proiect multiplu generic - proiect efectuat pe baza unor metode uzuale în scopul testării, diagnosticării sau producţiei în cadrul unei singure autorizări, însă fără ca aceste metode să fie excluse din evaluarea proiectului;

d) unitate - orice structură, orice clădire, orice grup de clădiri sau orice alt spaţiu, care poate include un loc ce nu este complet închis ori acoperit, precum şi instalaţii mobile;

e) crescător - orice persoană fizică sau juridică, cu scop lucrativ ori nu, care creşte animalele prevăzute în anexa nr. 1, pentru a fi utilizate în proceduri sau pentru utilizarea în scopuri ştiinţifice a ţesuturilor ori organelor care provin de la acestea sau care creşte alte animale, în principal pentru aceste scopuri;

f) furnizor - orice persoană fizică sau juridică, cu scop lucrativ ori nu, alta decât un crescător, care furnizează animale pentru a fi utilizate în proceduri sau pentru utilizarea în scopuri ştiinţifice a ţesuturilor ori organelor care provin de la acestea;

g) utilizator - orice persoană fizică sau juridică, cu scop lucrativ ori nu, care foloseşte animale în proceduri;

h) autoritate competentă - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, respectiv unităţile din subordinea acesteia;

i) afecţiune invalidantă - reducerea capacităţii normale de funcţionare fizică sau psihologică a unei persoane;

j) colonie autonomă - o colonie în care animalele sunt crescute exclusiv în cadrul acesteia sau provin din alte colonii, însă fără a fi capturate din sălbăticie, iar animalele sunt adăpostite într-un mod care asigură familiarizarea acestora cu oamenii;

k) inspecţie - activitate definită potrivit art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor.

ARTICOLUL 3 Principiul înlocuirii, reducerii utilizării animalelor în proceduri şi îmbunătăţirii metodelor de creştere, adăpostire, îngrijire şi utilizare a animalelor în proceduri

(1) În locul unei proceduri se utilizează o metodă sau o strategie de testare satisfăcătoare din punct de vedere ştiinţific, care nu implică utilizarea de animale vii.

(2) Numărul de animale utilizate în proiecte trebuie redus la minimum, fără a compromite obiectivele proiectului ce implică utilizarea animalelor în proceduri.

(3) Trebuie luate toate măsurile în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de creştere, adăpostire şi îngrijire a animalelor, precum şi a metodelor utilizate în cadrul procedurilor, prin eliminarea sau reducerea la minimum a durerii, a suferinţei, a stresului ori a vătămărilor de durată ce pot fi provocate animalelor.

(4) Prevederile prezentului articol se aplică în ceea ce priveşte efectuarea procedurilor, cu respectarea cerinţelor prevăzute la art. 12.

ARTICOLUL 4 Scopurile procedurilor

(1) Procedurile pot fi desfăşurate numai în următoarele scopuri:

a) cercetare de bază;

b) cercetare transferabilă sau aplicată;

c) pentru oricare dintre scopurile prevăzute la lit. b) în dezvoltarea, producerea şi testarea calităţii, eficacităţii şi siguranţei medicamentelor, a produselor alimentare şi a hranei pentru animale şi a altor substanţe sau produse;

d) protecţia mediului natural în interesul sănătăţii sau al bunăstării oamenilor ori animalelor;

e) cercetare în scopul conservării speciilor;

f) învăţământ superior sau pregătire profesională pentru dobândirea, menţinerea ori îmbunătăţirea competenţelor profesionale;

g) investigaţii medico-legale.

(2) Cercetarea transferabilă sau aplicată prevăzută la alin. (1) lit. b) are drept scop următoarele:

a) prevenirea, profilaxia, diagnosticarea sau tratarea bolilor, a stărilor de sănătate precare ori a altor anomalii sau a efectelor acestora la oameni, animale ori plante;

b) evaluarea, detectarea, controlul sau modificarea bolilor fiziologice la oameni, animale ori plante;

c) bunăstarea animalelor şi îmbunătăţirea condiţiilor de producţie pentru animalele crescute în scopuri agricole.

ARTICOLUL 5 Metode de ucidere

(1) Uciderea animalelor trebuie să fie realizată numai prin metode care provoacă cel mai mic nivel de durere, de suferinţă sau de stres.

(2) Animalele trebuie să fie ucise în unitatea unui crescător, furnizor sau utilizator, de către o persoană competentă, instruită şi pregătită în acest sens, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 22.

(3) În cazul unei aplicaţii practice în teren, animalul poate fi ucis de către persoana competentă potrivit alin. (2), în afara unei unităţi.

(4) În ceea ce priveşte animalele prevăzute în anexa nr. 4, se utilizează metoda de ucidere adecvată indicată în anexa respectivă.

(5) Autoritatea competentă poate acorda, la cererea solicitantului, derogări de la cerinţele prevăzute la alin. (4), în următoarele situaţii:

a) pentru a permite utilizarea unei alte metode, cu condiţia ca metoda să fie considerată cel puţin la fel de umană pe baza dovezilor ştiinţifice;

b) când, pe baza unei justificări ştiinţifice întocmite de către solicitant, se demonstrează că scopul procedurii nu poate fi atins prin utilizarea unei metode de ucidere prevăzute în anexa nr. 4.

(6) Prevederile alin. (2)-(4) nu se aplică în situaţia în care un animal trebuie ucis în cazuri de urgenţă, din motive de bunăstare animală, sănătate publică, sănătate animală sau de mediu. Atestarea acestor situaţii trebuie realizată de către medicul veterinar desemnat potrivit prevederilor art. 24.

CAPITOLUL II Dispoziţii privind utilizarea anumitor animale în proceduri

ARTICOLUL 6 Specii pe cale de dispariţie

(1) Exemplarele din speciile pe cale de dispariţie enumerate în anexa A la Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecţia speciilor faunei şi florei sălbatice prin controlul comerţului cu acestea, care nu intră sub incidenţa art. 7 alin. (1) din regulamentul respectiv, nu se utilizează decât în proceduri care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) procedura are unul dintre scopurile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. c) sau e) ori art. 4 alin. (2) lit. a);

b) există o justificare ştiinţifică, întocmită de solicitant, conform căreia scopul procedurii nu poate fi atins prin utilizarea altor specii decât a celor enumerate în respectiva anexă.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică speciilor de primate neumane.

ARTICOLUL 7 Primate neumane

(1) Exemplarele de primate neumane nu se utilizează în proceduri, cu excepţia cazului în care procedurile îndeplinesc următoarele condiţii cumulative:

a) procedura are unul dintre scopurile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. c) sau art. 4 alin. (2) lit. a) şi se realizează în scopul evitării, prevenirii, diagnosticării şi tratării unor afecţiuni potenţial mortale ori invalidante care apar la om sau la art. 4 alin. (1) lit. a) ori c);

b) există o justificare ştiinţifică, conform căreia scopul procedurii nu poate fi atins prin utilizarea altor specii decât a primatelor neumane.

(2) Exemplarele de primate neumane enumerate în anexa A la Regulamentul (CE) nr. 338/97, care nu intră sub incidenţa art. 7 alin. (1) din regulamentul respectiv, nu se utilizează în proceduri, cu excepţia cazului în care procedurile îndeplinesc următoarele condiţii cumulative:

a) procedura are unul dintre scopurile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. c) sau art. 4 alin. (2) lit. a) şi se realizează în scopul evitării, prevenirii, diagnosticării şi tratării unor afecţiuni potenţial mortale ori invalidante care apar la om sau la art. 4 alin. (1) lit. e);

b) există o justificare ştiinţifică, conform căreia scopul procedurii nu poate fi atins prin utilizarea altor specii decât a primatelor neumane şi prin utilizarea speciilor neincluse în anexa A la Regulamentul (CE) nr. 338/97.

(3) În condiţiile respectării prevederilor alin. (1) şi (2), maimuţele mari nu se utilizează în proceduri, sub rezerva recurgerii la clauza de protecţie prevăzută la art. 49 alin. (2).

ARTICOLUL 8 Animalele capturate din sălbăticie

(1) Animalele capturate din sălbăticie nu se utilizează în proceduri.

(2) Autoritatea competentă poate acorda derogări de la interdicţia prevăzută la alin. (1) în baza unei justificări ştiinţifice, prin care solicitantul demonstrează că scopul unei proceduri nu poate fi atins prin utilizarea unui animal crescut pentru proceduri.

(3) Capturarea animalelor în sălbăticie se face de către persoane competente, autorizate să desfăşoare această activitate în condiţiile legii, şi prin metode care nu provoacă animalelor durere, suferinţă, stres sau vătămări de durată care pot fi evitate.

(4) Desfăşurarea activităţilor ce vizează specii de animale sălbatice strict protejate prevăzute la art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările ulterioare, se supune derogărilor stabilite potrivit respectivei ordonanţe de urgenţă.

(5) În situaţia în care, după capturare sau în timpul acesteia, se constată că animalul este rănit ori într-o stare de sănătate precară, acesta este examinat de către un medic veterinar sau o altă persoană care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 24 şi se iau măsuri de reducere la minimum a suferinţei animalului, iar, în cazul în care există o justificare ştiinţifică, autoritatea competentă poate acorda derogări de la cerinţa de a lua măsuri pentru a reduce la minimum suferinţa animalului.

(6) Procedura de acordare a derogărilor prevăzute la alin. (5) se stabileşte prin ordin comun al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, al ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al ministrului sănătăţii, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

ARTICOLUL 9 Animalele crescute în scopul utilizării în proceduri

(1) Animalele care aparţin speciilor prevăzute în anexa nr. 1 pot fi utilizate în proceduri numai în cazul în care au fost crescute în acest scop.

(2) Primatele neumane prevăzute în anexa nr. 2 pot fi utilizate în proceduri, de la data stabilită în anexa respectivă, numai în cazul în care sunt urmaşe ale primatelor neumane crescute în captivitate sau care provin din colonii autonome.

(3) În baza unei justificări ştiinţifice, autoritatea competentă poate acorda derogări de la condiţiile impuse prin alin. (1) şi (2), în baza procedurii prevăzute la art. 8 alin. (6).

ARTICOLUL 10 Animale rătăcite şi semisălbatice din specii domestice

(1) Se interzice utilizarea în proceduri a animalelor rătăcite şi semisălbatice din specii domestice.

(2) Autoritatea competentă poate acorda derogări de la prevederile alin. (1) numai în cazurile în care sunt îndeplinite următoarele condiţii cumulative:

a) există o necesitate esenţială de studii referitoare la sănătatea şi bunăstarea animalelor respective ori ameninţări grave pentru sănătatea umană sau animală ori pentru mediu;

b) există o justificare ştiinţifică, conform căreia scopul procedurii nu poate fi atins decât prin utilizarea unui animal rătăcit sau nedomesticit.

CAPITOLUL III Proceduri

ARTICOLUL 11 Condiţii privind efectuarea procedurilor

(1) Procedurile se efectuează numai în cadrul unităţii utilizatorului.

(2) Orice derogare de la alin. (1) este acordată numai pe baza unei justificări ştiinţifice.

(3) Procedurile se desfăşoară doar în cadrul unui proiect.

ARTICOLUL 12 Alegerea metodelor

(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor legislaţiei naţionale care interzic anumite tipuri de metode, o procedură se efectuează doar dacă la nivelul Uniunii Europene nu există o altă metodă sau strategie de testare acreditată pentru a obţine rezultatul dorit şi care nu presupune utilizarea animalelor vii.

(2) În situaţia în care sunt alese procedurile, trebuie selectate cele care au cea mai mare probabilitate de a oferi rezultate satisfăcătoare şi îndeplinesc în cea mai mare măsură următoarele cerinţe:

a) utilizează un număr minim de animale;

b) implică animale cu cea mai scăzută capacitate de a simţi durere, suferinţă, stres sau de a prezenta vătămări de durată;

c) provoacă nivelul cel mai scăzut de durere, suferinţă, stres sau vătămare de durată.

(3) Moartea ca punct final al unei proceduri se evită în măsura în care este posibil şi se înlocuieşte cu puncte finale timpurii şi umane. În cazul în care nu poate fi evitată moartea ca punct final, procedura este concepută astfel încât:

a) să ducă la moartea unui număr cât mai mic de animale; şi

b) să se reducă la un minim posibil durata şi intensitatea suferinţei animalului şi, pe cât posibil, să se asigure o moarte lipsită de dureri.

se încarcă...