Back

Parlamentul României

Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor

În vigoare de la 24.06.2004

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1.

(1) Prezenta lege reglementează măsurile necesare pentru asigurarea condiţiilor de viaţă şi bunăstare ale animalelor cu sau fără deţinător.

(2) Gestionarea populaţiei canine fără stăpân de pe teritoriul României se reglementează prin lege specială.

Art. 2.

În sensul prezentei legi, prin deţinător de animale se înţelege proprietarul, persoana care deţine cu orice titlu valabil, precum şi orice persoană fizică sau juridică în îngrijirea căreia se află animalul.

Art. 3.

Deţinătorii de animale au obligaţia de a asigura aplicarea normelor sanitare veterinare şi de zooigienă privind adăpostirea, hrănirea, îngrijirea, reproducţia, exploatarea, protecţia şi bunăstarea animalelor.

Art. 4.

Deţinătorii de animale au obligaţia de a avea un comportament lipsit de brutalitate faţă de acestea, de a asigura condiţiile elementare necesare scopului pentru care sunt crescute, de a nu le abandona şi/sau izgoni.

Art. 5. Jurisprudență (1)

(1) Deţinătorii de animale au obligaţia de a asigura acestora, în funcţie de nevoile etologice, specie, rasă, sex, vârstă şi categorie de producţie, următoarele:

a) un adăpost corespunzător;

b) hrană şi apă suficiente;

c) posibilitatea de mişcare suficientă;

d) îngrijire şi atenţie;

e) asistenţă medicală.

(2) Deţinătorilor de animale le este interzis să aplice rele tratamente şi cruzimi.

Art. 6.

(1) În sensul prezentei legi, prin rău tratament se înţelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea animalelor, supunerea animalelor la eforturi inutile, precum şi neasigurarea condiţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1).

(2) În sensul prezentei legi, prin cruzime faţă de animale se înţelege:
Jurisprudență (1)

a) omorârea animalelor, cu intenţie;
Jurisprudență (6)

b) practicarea tirului pe animale domestice sau captive;
Jurisprudență (1)

c) organizarea de lupte între animale sau cu animale;

d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea;

e) folosirea de animale pentru expoziţii, spectacole, publicitate, realizare de filme şi în scopuri asemănătoare, dacă aceste activităţi le provoacă suferinţe fizice şi psihice, afecţiuni sau răniri;

f) abandonarea şi/sau alungarea unui animal a cărui existenţă depinde de îngrijirea omului;
Jurisprudență (1)

g) administrarea de substanţe destinate stimulării capacităţilor fizice ale animalelor în timpul competiţiilor sportive, sub forma dopajului;

h) maltratarea şi schingiuirea animalelor;
Jurisprudență (2)

i) intervenţiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal sau altor scopuri necurative, cum ar fi codomia, cuparea urechilor, secţionarea corzilor vocale, ablaţia ghearelor, coltilotul ciocului şi dinţilor;

j) provocarea de suferinţe fizice şi psihice prin orice mijloace;
Jurisprudență (1)

k) despărţirea puilor de mamă până la vârsta de minimum opt săptămâni de viaţă;
Jurisprudență (1)

l) capturarea animalelor prin alte metode decât cele prevăzute de lege;
Jurisprudență (1)

m) folosirea armelor cu tranchilizant în alte situaţii decât pentru imobilizarea animalelor.

Art. 7.

Abandonul constă în lăsarea unui animal aflat în proprietatea şi îngrijirea omului, pe domeniul public, fără hrană, adăpost şi tratament medical.

Art. 8.

Animalele folosite în scopuri experimentale sunt supuse unor reguli de protecţie specifice, fără a li se provoca suferinţe inutile.

Art. 9.

(1) Este interzisă eutanasierea câinilor, a pisicilor şi a altor animale realizată cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege.

(2) Prin excepţie, animalele cu boli incurabile constatate în condiţiile legii de medicul veterinar vor fi eutanasiate de îndată.

Art. 10.

(1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor*) reprezintă autoritatea naţională în domeniul protecţiei animalelor.

*) Conform art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se înfiinţează prin reorganizarea Agenţiei Române pentru Siguranţa Alimentelor, a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor servicii care funcţionează în structura aceluiaşi minister.

(2) Condiţiile de deţinere, adăpostire şi întreţinere a animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
Jurisprudență (1)

CAPITOLUL II Condiţii privind deţinerea animalelor
Puneri în aplicare (1), Referințe (1)

Art. 11. Puneri în aplicare (1)

(1) Deţinătorii de animale pot deţine animale sălbatice, potrivit legii, numai dacă sunt autorizaţi de direcţia sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.

(2) Condiţiile privind deţinerea animalelor sălbatice se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, la propunerea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(3) Deţinătorii de animale pot deţine animale sălbatice pe o perioadă determinată de timp, în vederea îngrijirii şi recuperării fizice, pentru animalele aflate în impas de supravieţuire, cu acordul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Art. 12.

(1) Deţinătorii de animale au obligaţia de a îngriji şi trata în mod corespunzător un animal bolnav sau rănit.

(2) Autoritatea sanitară veterinară poate dispune tăierea sau uciderea, după caz, a unui animal bolnav ori rănit, pentru a-l scuti de suferinţe fizice şi psihice inutile, în condiţii stabilite prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale.

Art. 13.

Deţinătorii de animale care selecţionează un animal pentru reproducţie au obligaţia de a respecta caracteristicile anatomice, fiziologice şi comportamentale ale speciei şi rasei respective, astfel încât să nu fie compromise performanţele, sănătatea şi bunăstarea descendenţilor.

Art. 14.

Persoana care contribuie la dresarea unui animal are obligaţia de a folosi mijloace de dresaj care să nu provoace traume psihice sau fizice, precum şi de a folosi metode care să nu prejudicieze sănătatea ori bunăstarea animalului.

CAPITOLUL III Condiţii privind comerţul cu animale, transportul animalelor, precum şi folosirea acestora în scop publicitar, în spectacole, expoziţii, competiţii şi manifestări similare

Art. 15.

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, din considerente privind protecţia animalelor sau conservarea speciilor de animale existente pe teritoriul ţării, poate impune anumite condiţii, precum şi limita sau interzice importul, exportul, tranzitul şi comerţul cu animale, ţinând cont de reglementările comunitare.

Art. 16. Puneri în aplicare (1)

(1) Transportatorii au obligaţia de a transporta animalele în condiţii corespunzătoare, în funcţie de specie, stare fiziologică, sex, vârstă, categorie de producţie, pentru a evita rănirea ori epuizarea fizică şi/sau psihică a acestora.

(2) Condiţiile privind transportul animalelor se stabilesc prin ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Art. 17.

Animalele pot fi folosite în scop publicitar, în spectacole, expoziţii, competiţii sau alte manifestări similare numai dacă:

a) organizatorul asigură condiţiile prevăzute la art. 5;

b) sănătatea şi bunăstarea animalelor nu sunt puse în pericol.

Art. 18.

(1) În cursul competiţiilor sau cu alte ocazii este interzis să se administreze animalelor substanţe ori să fie supuse unor procedee pentru creşterea sau diminuarea nivelului natural al performanţelor.

(2) Comisia de organizare a competiţiilor şi/sau de arbitraj va cuprinde obligatoriu şi un reprezentant al organizaţiilor de protecţie a animalelor.

CAPITOLUL IV Intervenţii chirurgicale

Art. 19.

(1) Animalele sunt supuse intervenţiilor chirurgicale numai în cazurile motivate.

(2) Intervenţiile chirurgicale se efectuează sub anestezie locală sau, după caz, generală, numai de către medici veterinari.

(3) Intervenţiile chirurgicale se efectuează în spaţii autorizate, cu excepţia situaţiilor în care intervenţia se impune la faţa locului.

(4) Manoperele medicale care pot provoca suferinţă animalului trebuie efectuate de către medicul veterinar.

Art. 20.

Prin excepţie de la dispoziţiile art. 19 alin. (2), în cazul animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale, intervenţiile chirurgicale ori alte tratamente pot fi efectuate şi de alte persoane care au calificarea necesară.

CAPITOLUL V Sacrificarea şi uciderea animalelor
Puneri în aplicare (1)

Art. 21.

Animalele nu vor fi supuse unor suferinţe inutile în cazul sacrificării sau uciderii.

Art. 22.

Sacrificarea şi uciderea animalelor se vor efectua cu respectarea prevederilor legale specifice în vigoare.

Art. 23.

Prevederile art. 22 nu se aplică animalelor care, din cauza unor accidente sau boli, trebuie sacrificate ori ucise imediat.

CAPITOLUL VI Folosirea animalelor în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale
Puneri în aplicare (1)

Art. 24.

Animalele pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică, diagnosticarea de boli, producerea unor medicamente sau produse biologice, atunci când obiectivul activităţii nu poate fi atins prin alte metode ce nu implică folosirea animalelor.

CAPITOLUL VII Sancţiuni

Art. 25. Puneri în aplicare (1)

(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă:
Jurisprudență (3)

a) uciderea animalelor, cu intenţie, fără drept;

b) practicarea tirului pe animale domestice sau pe animale sălbatice captive;

c) organizarea de lupte între animale sau cu animale;
Jurisprudență (1)

d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea;

e) rănirea sau schingiuirea animalelor;

f) intervenţiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal sau altor scopuri necurative, cum ar fi codomia, cuparea urechilor, secţionarea corzilor vocale, ablaţia ghearelor, coltilotul ciocului şi dinţilor.

(2) În cazul condamnării pentru una dintre infracţiunile prevăzute la alin. (1), instanţa poate dispune ca pedeapsă complementară interdicţia de a deţine animale pentru o perioadă de la un an la 5 ani.

se încarcă...