Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Regulamentul nr. 1925/2006 privind adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare
Număr celex: 32006R1925

În vigoare de la 30 decembrie 2006

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat,

întrucât:

(1) Există o gamă largă de substanțe nutritive și alte ingrediente care ar putea fi utilizate în producția de produse alimentare, în special, dar nu în mod exclusiv, vitamine, minerale, inclusiv oligoelementele, aminoacizi, acizi grași esențiali, fibre, diferite plante și extracte vegetale. Adaosul acestora în produsele alimentare este reglementat de statele membre prin diferite norme naționale care reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a acestor produse, creează condiții inegale de concurență și, astfel, au un impact direct asupra funcționării pieței interne. Prin urmare, este necesară adoptarea unor norme comunitare care să armonizeze dispozițiile naționale referitoare la adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare.

(2) Prezentul regulament urmărește să reglementeze adaosul de vitamine și minerale în produsele alimentare, precum și utilizarea anumitor substanțe de alt tip sau ingrediente care conțin substanțe, altele decât vitaminele sau mineralele, care se adaugă în produsele alimentare sau se utilizează în producția de produse alimentare în condiții care duc la ingerarea unor cantități cu mult mai mari decât cele rezonabil estimate a fi ingerate în condiții normale de consum în cadrul unui regim alimentar echilibrat și variat și/sau care ar putea reprezenta, din alte motive, un posibil risc pentru consumatori. În absența unor norme comunitare specifice referitoare la interzicerea sau restrângerea utilizării substanțelor sau ingredientelor care conțin substanțe, altele decât vitaminele sau mineralele, în temeiul prezentului regulament sau al altor dispoziții comunitare specifice, se pot aplica normele naționale corespunzătoare, fără a aduce atingere dispozițiilor din tratat.

(3) Unele state membre prevăd adaosul obligatoriu de anumite vitamine și minerale la anumite produse alimentare destinate consumului curent, din motive de sănătate publică. Aceste motive pot fi pertinente la nivel național sau chiar regional, dar nu ar justifica în prezent armonizarea dispozițiilor privind adaosul obligatoriu de substanțe nutritive în cadrul Comunității. Cu toate acestea, la momentul potrivit și în cazul în care aceasta devine oportună, astfel de dispoziții ar putea fi adoptate la nivel comunitar. Între timp, ar fi utilă colectarea unor informații cu privire la aceste măsuri naționale.

(4) Vitaminele și mineralele se pot adăuga în produsele alimentare în mod voluntar de către producătorii de produse alimentare sau trebuie adăugate ca substanțe nutritive în conformitate cu legislația comunitară specifică. Acestea se pot adăuga, de asemenea, în scopuri tehnologice ca aditivi, coloranți, arome sau pentru alte astfel de utilizări, inclusiv practicile și tratamentele oenologice autorizate, prevăzute de legislația comunitară relevantă. Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere normelor comunitare specifice referitoare la adaosul sau utilizarea de vitamine și minerale în produse sau în grupe de produse specifice sau la adaosul lor în alte scopuri decât cele reglementate prin prezentul regulament.

(5) Ținând seama de faptul că norme detaliate privind suplimentele alimentare care conțin vitamine și minerale au fost adoptate prin Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare, dispozițiile prezentului regulament referitoare la vitamine și minerale nu ar trebui să se aplice suplimentelor alimentare.

(6) Vitaminele și mineralele se adaugă în produsele alimentare de către producători în mai multe scopuri, inclusiv refacerea conținutului lor, în cazul în care acesta a fost redus în timpul producției, depozitării și manipulării sau pentru a le conferi o valoare nutritivă similară cu cea a produselor alimentare pe care sunt destinate să le substituie.

(7) Un regim alimentar adecvat și variat poate, în situații normale, să ofere toate substanțele nutritive necesare dezvoltării normale și menținerii unui regim de viață sănătos în cantitățile stabilite și recomandate pe baza datelor științifice general acceptate. Cu toate acestea, studiile arată că această situație ideală nu există în realitate nici pentru toate vitaminele și mineralele, nici pentru toate grupele de populație din Comunitate. Produsele alimentare în care se adaugă vitamine și minerale par să contribuie în mod semnificativ la aportul de substanțe nutritive și, prin urmare, se poate considera că aduc o contribuție pozitivă la aportul total de substanțe nutritive.

(8) Se poate demonstra că există în prezent în Comunitate unele carențe nutriționale, deși nu foarte frecvente. Schimbările la nivelul situației socio-economice predominante în Comunitate, precum și în stilurile de viață ale diferitelor grupe de populație au dus la nevoi nutriționale diferite și la schimbarea obiceiurilor alimentare. Această situație a dus la rândul ei la schimbări ale nevoilor energetice și nutriționale ale diferitelor grupe de populație și la aportul de anumite vitamine și minerale la nivelul acestor grupe, care ar fi inferior celui recomandat în diferite state membre. În afară de aceasta, evoluția cunoștințelor științifice indică posibilitatea ca aportul de anumite substanțe nutritive necesare pentru menținerea unei sănătăți și a unei stări de bine optime să fie mai mare decât cel recomandat în prezent.

(9) Numai vitaminele și mineralele prezente și consumate în mod normal în cadrul regimului alimentar și considerate substanțe nutritive esențiale ar trebui admise pentru a fi adăugate în produsele alimentare, cu toate că aceasta nu înseamnă că adaosul lor este indispensabil. Eventualele controverse cu privire la identitatea acestor substanțe nutritive esențiale ar trebui evitate. Prin urmare, este oportună stabilirea unei liste pozitive a acestor vitamine și minerale.

(10) Substanțele chimice utilizate ca surse de vitamine și minerale care pot fi adăugate în produsele alimentare ar trebui să fie inofensive și, de asemenea, biodisponibile, adică disponibile pentru a fi utilizate de către organism. Din acest motiv, ar trebui stabilită o listă pozitivă a acestor substanțe. Această listă pozitivă ar trebui să conțină substanțele aprobate de Comitetul științific pentru alimentație în avizul emis la 12 mai 1999 pe baza criteriilor de siguranță și biodisponibilitate prevăzute anterior și care se pot utiliza în producția de produse alimentare pentru sugari și copii de vârstă mică, precum și alte produse alimentare destinate unei alimentații speciale sau fabricării de suplimente alimentare. Cu toate că clorura de sodiu (sarea comună) nu apare printre substanțele din lista respectivă, se poate utiliza în continuare ca ingredient în prepararea produselor alimentare.

(11) Pentru a ține pasul cu evoluțiile din știință și tehnologie, este important să se procedeze la revizuirea promptă a listelor menționate anterior, atunci când este cazul. Aceste revizuiri ar lua forma unor dispoziții de aplicare de natură tehnică, iar adoptarea acestora ar trebui încredințată Comisiei în vederea simplificării și accelerării procedurii.

(12) Promovarea produselor alimentare în care se adaugă vitamine și minerale se realizează în majoritatea cazurilor de către producători, iar consumatorii le pot percepe ca produse care prezintă un avantaj nutrițional, fiziologic sau de altă natură pentru sănătate, în comparație cu alte produse similare sau alte produse în care nu s-au adăugat astfel de substanțe nutritive. Aceasta ar putea determina consumatorul să facă alegeri care altminteri ar putea fi nedorite. Pentru a contracara acest posibil efect nedorit, se consideră oportună impunerea anumitor restricții produselor în care se pot adăuga vitamine și minerale, în plus față de cele care ar rezulta în mod natural din considerațiile tehnologice sau care ar deveni necesare din motive de siguranță, în cazul în care se stabilește conținutul maxim de vitamine și mineralelor din aceste produse. Conținutul de anumite substanțe dintr-un produs, cum ar fi alcoolul, ar constitui, în acest context, un criteriu potrivit pentru interzicerea adaosului de vitamine și minerale în produsul respectiv. Orice derogare de la interdicția de adaos de vitamine și minerale în băuturile alcoolice ar trebui să se limiteze la protecția rețetelor de vin tradiționale, produsele în cauză fiind notificate Comisiei. Nu ar trebui să se furnizeze indicații privind eventualele avantaje nutriționale și pentru sănătate ale adaosurilor. În afară de aceasta, în vederea evitării oricărei confuzii pentru consumator în ceea ce privește valoarea nutritivă naturală a produselor alimentare proaspete, ar trebui interzis adaosul de vitamine și minerale în aceste produse.

(13) Prezentul regulament nu urmărește să reglementeze utilizarea vitaminelor și mineralelor în cantități infime ca indicatori de autenticitate destinați combaterii fraudei.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...