Back

Parlamentul României

Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României

În vigoare de la 07.11.1990

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

CAPITOLUL I Marea teritorială şi apele maritime interioare ale României

Art. 1.

Prezenta lege reglementează statutul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive, în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, ratificată de România prin Legea nr. 110/1996.

Art. 2.

(1) Marea teritorială a României cuprinde fâşia de mare adiacentă ţărmului ori, după caz, apelor maritime interioare, având lăţimea de 12 mile marine (22.224 m), măsurată de la liniile de bază.

(2) Liniile de bază sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul ţărmului sau, după caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale ţărmului, inclusiv ale ţărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajărilor hidrotehnice şi ale altor instalaţii portuare permanente.

(3) Coordonatele geografice ale punctelor între care sunt trasate liniile de bază drepte sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. În cazul unor evoluţii obiective de natură să influenţeze punctele între care sunt trasate liniile de bază drepte, coordonatele noilor puncte sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(4) Limita exterioară a mării teritoriale este linia care are fiecare punct situat la o distanţă de 12 mile marine, măsurată de la punctul cel mai apropiat al liniilor de bază.

Art. 3.

Marea teritorială a României se delimitează de marea teritorială a statelor vecine prin înţelegeri cu fiecare dintre aceste state, în conformitate cu principiile şi normele dreptului internaţional.

Art. 4.

Limitele exterioare şi laterale ale mării teritoriale, stabilite conform prevederilor art. 2 şi 3, constituie frontiera de stat maritimă a României.

Art. 5. Referințe în cărți (1)

Suprafeţele de apă situate între ţărmul mării şi liniile de bază stabilite în art. 2 constituie apele maritime interioare ale României.

Art. 6.

(1) Apele maritime interioare, marea teritorială, solul şi subsolul acestora, precum şi spaţiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul României.

(2) În aceste spaţii România îşi exercită suveranitatea în conformitate cu legislaţia sa internă, cu prevederile convenţiilor internaţionale la care este parte şi ţinând seama de principiile şi normele dreptului internaţional.

CAPITOLUL II Zona contiguă a României

Art. 7.

Zona contiguă a României este fâşia de mare adiacentă mării teritoriale care se întinde spre largul mării până la distanţa de 24 mile marine, măsurată de la liniile de bază stabilite în art. 2.

Art. 8.

În zona sa contiguă, România exercită controlul pentru prevenirea şi reprimarea încălcărilor, pe teritoriul său, ale legilor şi reglementărilor sale din domeniul vamal, fiscal, sanitar şi al trecerii frontierei de stat.

CAPITOLUL III Zona economică exclusivă a României în Marea Neagră

Art. 9.

(1) Zona economică exclusivă a României este instituită în spaţiul marin al ţărmului românesc la Marea Neagră, situat dincolo de limita apelor mării teritoriale şi adiacent acestora, în care România îşi exercită drepturi suverane şi jurisdicţia asupra resurselor naturale ale fundului mării, subsolului acestuia şi coloanei de apă de deasupra, precum şi în ceea ce priveşte diferitele activităţi legate de explorarea, exploatarea, protecţia, conservarea mediului şi gestionarea acestora.

(2) În condiţiile specifice determinate de dimensiunile Mării Negre, întinderea zonei economice exclusive a României se stabileşte prin delimitare, pe bază de acord încheiat cu statele vecine ale căror ţărmuri sunt limitrofe sau situate faţă în faţă cu litoralul românesc al Mării Negre, ţinându-se seama de faptul că lăţimea maximă a zonei economice exclusive, în conformitate cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, ratificată de România prin Legea nr. 110/1996, poate fi de 200 mile marine măsurate de la liniile de bază prevăzute la art. 2.

(3) Delimitarea se face în conformitate cu principiile general recunoscute de dreptul internaţional şi cu respectarea legislaţiei române, prin aplicarea, în funcţie de circumstanţele specifice din fiecare sector de delimitat, a principiilor şi criteriilor de delimitare general recunoscute, astfel încât să se ajungă la o soluţie echitabilă.

Art. 10.

(1) În zona economică exclusivă România exercită:

a) drepturi suverane de explorare şi exploatare, protecţie, conservare şi gestionare a tuturor resurselor naturale biologice şi/sau nebiologice şi a altor resurse care se află pe fundul mării, în subsolul acestuia, în coloana de apă, în spaţiul aerian de deasupra acestuia;

b) drepturi suverane privind alte activităţi legate de explorarea şi exploatarea zonei în scopuri economice, cum sunt producerea de energie cu ajutorul apei, al curenţilor şi al vânturilor;

c) drepturi exclusive privind amplasarea şi folosirea de insule artificiale, de instalaţii şi lucrări destinate cercetării ştiinţifice, explorării şi exploatării resurselor naturale din această zonă sau în alte scopuri economice;

d) jurisdicţie privind:

- amplasarea şi folosirea de insule artificiale, de instalaţii şi lucrări;

- cercetarea ştiinţifică marină;

- protecţia şi conservarea mediului marin şi a faunei marine;

e) alte drepturi prevăzute în prezenta lege sau în alte acte normative ale României şi de normele general recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Drepturile suverane şi jurisdicţia prevăzute la alin. (1) se realizează în conformitate cu legislaţia României.

Art. 11.

România poate coopera în zona sa economică exclusivă, prin organele sale competente, cu celelalte state riverane la Marea Neagră, pentru asigurarea conservării, explorării şi exploatării raţionale a resurselor biologice, protecţiei şi apărării mediului marin, îndeosebi în sectoarele direct învecinate cu această zonă, ţinându-se seama de caracteristicile specifice ale Mării Negre ca mare semiînchisă şi cu potenţial biologic redus.

Art. 12.

(1) În zona economică exclusivă a României toate statele, riverane sau fără litoral, se bucură, în conformitate cu normele general recunoscute ale dreptului internaţional, de libertăţile de navigaţie, de survol şi de a instala cabluri şi conducte submarine, precum şi de libertatea de a utiliza marea în alte scopuri licite pe plan internaţional, legate de exercitarea acestor libertăţi, în condiţiile respectării prevederilor prezentei legi şi ale altor acte normative ale României.

(2) Pe axul traseului cablurilor şi conductelor montate în mare se instituie zone de securitate şi protecţie, care se întind până la 1.000 de metri de o parte şi de alta a acestuia.

Art. 13.

(1) România are interese prioritare în legătură cu stocurile de peşti anadromi care se reproduc în apele sale şi are răspunderea principală pentru aceste specii, exercitându-şi în consecinţă drepturile cu privire la ele.

(2) Organele competente române iau măsuri pentru a asigura conservarea stocurilor acestor specii de peşti anadromi prin acţiuni corespunzătoare şi stabilirea de norme privind reglementarea pescuitului lor, inclusiv stabilirea capturii totale autorizate, şi cooperează în acest scop cu organele altor state interesate, în cazul în care speciile menţionate migrează dincolo de limitele zonei economice exclusive a României.

Art. 14.

(1) România asigură utilizarea optimă a resurselor piscicole şi a altor resurse biologice, prin luarea măsurilor tehnice sau de altă natură ce se impun cu privire la conservarea şi gestionarea lor în toate apele situate în interiorul limitelor exterioare ale zonei sale economice exclusive, cu luarea în considerare a celor mai sigure date ştiinţifice, iar în cazurile în care consideră necesar, în colaborare cu organizaţiile internaţionale având competenţă în acest domeniu şi la care România este sau nu este membră.

(2) În acest scop organele competente române stabilesc anual volumul total autorizat al capturilor pentru fiecare specie de peşte şi alte resurse biologice, adoptă măsuri tehnice şi de altă natură pentru a asigura un pescuit raţional şi conservarea, protecţia şi regenerarea resurselor biologice, asigurând respectarea legislaţiei române în materie privind monitorizarea prin satelit a navelor de pescuit, inclusiv inspecţia, reţinerea, sechestrarea şi urmărirea judiciară a navelor de pescuit care încalcă drepturile suverane ale statului român.

(3) Stocurile de peşti anadromi care se reproduc în cursurile de apă ale României nu pot fi pescuite decât în apele situate în interiorul limitelor zonei sale economice exclusive.

(4) În ceea ce priveşte respectarea reglementărilor privind stocurile de peşti ce habitează sau traversează ape situate în zonele economice exclusive ale altor state ori migrează în apele internaţionale, cooperarea României va fi asigurată prin acorduri specifice, în vederea conservării şi gestiunii acestor stocuri, şi ţinând seama, în mod corespunzător, de interesele şi de responsabilităţile sale.

Art. 15.

(1) Organele competente române pot permite accesul navelor de pescuit ale altor state în zona economică exclusivă a României, pe bază de acorduri, în condiţii de reciprocitate, cu respectarea legilor şi a reglementărilor române, precum şi a normelor general recunoscute ale dreptului internaţional, în scopul exploatării unui eventual excedent al volumului total autorizat al capturilor.

(2) Statele care participă, pe bază de acord cu România, la măsuri care urmăresc reînnoirea stocurilor de peşti anadromi şi la refacerea resurselor piscicole şi a altor resurse biologice din zona sa economică exclusivă, îndeosebi prin finanţarea acestor măsuri, sunt luate în considerare cu prioritate la realizarea prevederilor alin. (1).

Art. 16.

(1) În zona sa economică, România are jurisdicţie exclusivă asupra insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor, inclusiv dreptul de a exercita controlul pentru prevenirea infracţiunilor şi a altor încălcări privind legile şi reglementările sale în domeniul vamal, fiscal, sanitar şi al imigraţiei, precum şi în legătură cu legile şi regulamentele privind securitatea.

(2) În jurul insulelor artificiale, al instalaţiilor şi lucrărilor din zona economică exclusivă a României se instituie zone de securitate şi protecţie care se întind până la 500 de metri de la fiecare punct al limitelor lor exterioare, în afară de cazurile în care se prevede altfel prin norme internaţionale general recunoscute. Organele române competente stabilesc şi instituie în aceste zone măsurile care se impun pentru asigurarea securităţii şi protecţiei atât a navigaţiei, cât şi a insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor.

(3) Organizaţiile, companiile, persoanele fizice şi juridice, române şi străine, care au dreptul să amplaseze, să menţină şi să exploateze insulele artificiale, instalaţiile şi lucrările sus-menţionate, sunt obligate să asigure şi să menţină în stare de funcţionare mijloacele permanente de avertizare asupra existenţei acestora.

(4) Instalarea de insule artificiale, amplasarea de instalaţii şi lucrări, instituirea în jurul lor a zonelor de securitate şi protecţie, precum şi desfiinţarea completă sau parţială a acestor instalaţii şi lucrări se comunică prin avize pentru navigatori emise de autorităţile române competente, împreună cu toate datele necesare identificării acestora.

CAPITOLUL IV Trecerea inofensivă prin marea teritorială

SECŢIUNEA A Reguli aplicabile tuturor navelor străine

Art. 17. Referințe în cărți (1)

(1) Trecerea inofensivă a navelor străine prin marea teritorială a României se efectuează în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de alte reglementări în vigoare, cu respectarea normelor dreptului internaţional.

(2) Prin trecere se înţelege faptul de a naviga în marea teritorială în scopul:

a) de a o traversa fără a intra în apele maritime interioare ori fără a ancora într-o radă sau a face escală într-o instalaţie portuară situată în afara apelor maritime interioare;

b) de a intra în apele maritime interioare şi a ancora într-o radă sau a face escală într-o instalaţie portuară sau de a le părăsi.

(3) Trecerea trebuie să fie neîntreruptă şi rapidă. Navele vor urma drumurile maritime, şenalele şi pasele recomandate, specificate de hărţile maritime şi în documentele de navigaţie.

(4) Pe timpul trecerii inofensive nu se permite oprirea sau ancorarea, în afara cazurilor când acestea sunt impuse de nevoile navigaţiei sau ca urmare a unui caz de forţă majoră ori avarie, pentru salvarea persoanelor sau pentru ajutorarea navelor şi aeronavelor aflate în pericol.

Art. 18.

(1) Trecerea unei nave străine prin marea teritorială este inofensivă atât timp cât nu aduce atingere păcii, ordinii publice sau securităţii naţionale.

(2) Se consideră că trecerea aduce atingere păcii, ordinii publice sau securităţii naţionale dacă o asemenea navă desfăşoară, în marea teritorială sau în apele maritime interioare, una dintre următoarele activităţi:

a) ameninţarea cu forţa sau folosirea forţei împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independenţei politice a României sau în orice alt mod contrar principiilor dreptului internaţional;

b) manevre sau exerciţii cu arme de orice fel;

c) culegerea de informaţii în detrimentul apărării sau securităţii naţionale;

d) propaganda care prejudiciază interesele apărării sau ale securităţii naţionale;

e) decolarea de pe nave, apuntarea sau îmbarcarea pe nave a oricărui fel de aparate de zbor;

f) lansarea, debarcarea sau îmbarcarea de tehnică militară, scafandri, submarine, alte vehicule submersibile sau amfibii şi de orice alte instalaţii în măsură să execute cercetări acvatice sau subacvatice;

g) îmbarcarea sau debarcarea de mărfuri, stupefiante şi substanţe psihotrope, fonduri băneşti sau de persoane, contrar legilor şi reglementărilor în vigoare, inclusiv vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare;

h) poluarea deliberată şi gravă, de orice natură, a apei şi a mediului marin, a spaţiului aerian de deasupra apei sau afectarea deliberată şi gravă a ecosistemelor marine;

i) orice activitate de pescuit sau altă activitate de explorare ori exploatare ilegală a resurselor naturale şi biologice;

j) orice activitate de cercetări ştiinţifice, arheologice sau ridicări hidrografice;

k) orice activitate care se desfăşoară cu încălcarea reglementărilor internaţionale în domeniul radiocomunicaţiilor sau care poate perturba funcţionarea sistemelor de comunicaţii sau a oricărui alt echipament sau instalaţii;

l) orice altă activitate care nu are o legătură directă cu trecerea sau care se desfăşoară cu încălcarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege.

Art. 19.

În marea teritorială, în apele maritime interioare şi în porturile României este interzis accesul oricărei nave care are la bord arme nucleare, chimice ori alte arme de distrugere în masă, sau care transportă asemenea arme sau muniţie pentru acestea, precum şi orice alte mărfuri sau produse interzise de legile României.

Art. 20.

Navele străine cu propulsie nucleară pot intra în rade sau în porturi numai cu aprobarea prealabilă a organelor române competente, care va fi solicitată cu cel puţin 30 de zile înainte de data intrării.

Art. 21.

(1) Navele străine cu propulsie nucleară şi navele care transportă substanţe radioactive sau alte substanţe periculoase sunt obligate, atunci când se află în trecere prin marea teritorială, să aibă asupra lor documentele prevăzute de acordurile internaţionale pentru aceste nave şi încărcătura pe care o transportă şi să ia măsurile speciale de precauţie prevăzute de aceste acorduri.

(2) Navele străine care transportă substanţe radioactive sau alte substanţe ori deşeuri periculoase sau nocive pot trece prin marea teritorială numai cu aprobarea organelor române competente. Aprobarea trebuie solicitată cu cel puţin 30 de zile înainte de data estimată a intrării în marea teritorială a României.

(3) Pe timpul trecerii inofensive a navelor prevăzute la alin. (2) oprirea sau ancorarea nu este permisă, în afara cazurilor prevăzute la art. 17.

(4) Navele străine cu propulsie nucleară sau care transportă substanţe radioactive ori alte substanţe sau deşeuri periculoase ori nocive vor utiliza numai căile de navigaţie desemnate de autoritatea română competentă şi vor respecta dispozitivele de separare a traficului prescrise.

Art. 22.

(1) Controlul documentelor de siguranţă a navelor cu propulsie nucleară şi a navelor care transportă substanţe radioactive sau alte substanţe periculoase, controlul dozimetric şi celelalte controale legate de protecţia mediului înconjurător se execută de organele române competente, în locuri stabilite de către acestea. Pe timpul staţionării navelor în porturi sau în rade pot fi executate controale suplimentare.

(2) Dacă în urma controlului se constată că prezenţa unei nave poate duce la consecinţe periculoase, organele române competente pot dispune ca, într-un termen stabilit, nava respectivă să părăsească marea teritorială.

Art. 23.

Navele străine aflate în trecere prin marea teritorială sau staţionate în rade ori în porturi nu vor folosi mijloacele de navigaţie radio, aparatura hidroacustică şi de radiocomunicaţii, sistemele electronice şi optice de observare decât pentru necesităţile siguranţei navigaţiei şi staţionării la ancoră, precum şi pentru a comunica cu autorităţile portuare şi a realiza traficul radio, în clar sau folosind coduri, cu staţiile româneşti de pe uscat, potrivit regulilor şi procedurilor prevăzute în Regulamentul radiocomunicaţiilor care este anexă la Convenţia internaţională a telecomunicaţiilor.

Art. 24.

Organele române competente vor lua măsurile necesare pentru a preveni orice încălcare a condiţiilor stabilite prin reglementările în vigoare cu privire la admiterea navelor străine în apele maritime interioare sau la instalaţiile portuare şi vor folosi orice mijloace legale, inclusiv de constrângere pentru a împiedica trecerea oricărei nave străine prin apele maritime interioare sau marea teritorială, dacă această trecere nu este inofensivă.

se încarcă...