Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 23/2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (Text cu relevanță pentru SEE)
Număr celex: 32014L0023

În vigoare de la 17.04.2014

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1), articolul 62 și articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

(1) Poziția Parlamentului European din 15 ianuarie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial), și Decizia Consiliului din 11 februarie 2014.

întrucât:

(1) Absența unor norme clare la nivelul Uniunii care să reglementeze atribuirea contractelor de concesiune antrenează incertitudine juridică și obstacole în calea liberei circulații a serviciilor și perturbă funcționarea pieței interne. Ca urmare, operatorii economici, în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM), sunt privați de drepturile lor pe piața internă și ratează oportunități de afaceri importante, în timp ce autoritățile publice se pot găsi în situația de a nu identifica utilizarea optimă a banilor publici, astfel încât cetățenii Uniunii să beneficieze de servicii de calitate la cele mai bune prețuri. Un cadru juridic adecvat, echilibrat și flexibil de reglementare a atribuirii concesiunilor ar asigura accesul efectiv și nediscriminatoriu pe piață al tuturor operatorilor economici din Uniune, precum și certitudinea juridică, favorizând investițiile publice în infrastructuri și servicii strategice pentru cetățeni. Un astfel de cadru juridic ar conferi, de asemenea, operatorilor economici o securitate juridică sporită și ar putea constitui o bază și un instrument de deschidere în continuare a piețelor internaționale de achiziții publice și de stimulare a schimburilor comerciale internaționale. Ar trebui acordată o importanță deosebită îmbunătățirii posibilităților de acces al IMM-urilor la ansamblul piețelor concesiunilor din Uniune.

(2) Normele din cadrul legislativ aplicabile atribuirii de concesiuni ar trebui să fie simple și clare. Ele ar trebui să reflecte în mod corespunzător specificul concesiunilor în raport cu contractele publice, fără a crea o sarcină birocratică excesivă.

(3) Achizițiile publice joacă un rol cheie în Strategia Europa 2020, stabilită prin Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată "Europa 2020, O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii", reprezentând unul dintre instrumentele de piață care trebuie utilizate pentru realizarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii, asigurând în același timp o utilizare cât mai eficientă a fondurilor publice. În acest context, contractele de concesiune reprezintă instrumente importante pentru dezvoltarea structurală pe termen lung a infrastructurii și a serviciilor strategice, contribuind la progresul concurenței de pe piața internă, făcând posibilă valorificarea cunoștințelor de ordin tehnic ale sectorului privat și facilitând procesul de eficientizare și de inovare.

(4) Atribuirea concesiunilor de lucrări publice intră în prezent sub incidența normelor de bază prevăzute în Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, în timp ce atribuirea concesiunilor de servicii care prezintă interes transfrontalier intră sub incidența principiilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special principiul liberei circulații a mărfurilor, al liberei stabiliri și al libertății de a presta servicii, precum și a principiilor care decurg din acestea, precum egalitatea de tratament, nediscriminarea, recunoașterea reciprocă, proporționalitatea și transparența. Există un risc de incertitudine juridică legat de interpretările divergente date de legiuitorii naționali principiilor Tratatului, precum și riscul unor disparități vaste între legislațiile diferitelor state membre. Existența unor asemenea riscuri a fost confirmată de jurisprudența cuprinzătoare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care, cu toate acestea, a abordat doar parțial anumite aspecte ale atribuirii contractelor de concesiune.

În vederea eliminării perturbărilor care persistă pe piața internă, la nivelul Uniunii este necesară o aplicare uniformă a principiilor TFUE în toate statele membre și eliminarea discrepanțelor în ceea ce privește înțelegerea acestor principii. Acestea ar favoriza, de asemenea, eficiența cheltuielilor publice, ar facilita egalitatea accesului și echitatea participării IMM-urilor la atribuirea contractelor de concesiune, atât la nivel local, cât și la nivelul Uniunii, și ar susține atingerea unor obiective durabile de politici publice.

(5) Prezenta directivă recunoaște și reafirmă dreptul statelor membre și al autorităților publice de a decide cu privire la modul de gestionare pe care acestea îl consideră cel mai adecvat pentru a executa lucrări și a furniza servicii. În special, prezenta directivă nu ar trebui să afecteze în niciun fel libertatea statelor membre și a autorităților publice de a furniza în mod direct lucrări sau servicii către public sau de a externaliza aceste prestații, delegându- le unor părți terțe. Statele membre sau autoritățile publice ar trebui să aibă în continuare libertatea de a defini și de a prevedea caracteristicile serviciilor care trebuie furnizate, inclusiv eventualele condiții referitoare la calitatea sau la prețul serviciilor, în conformitate cu legislația Uniunii, în vederea urmăririi obiectivelor de politică publică ale acestora.

(6) Ar trebui reamintit că statele membre au libertatea de a decide, în temeiul principiilor TFUE cu privire la egalitatea de tratament, nediscriminarea, transparența și libera circulație a persoanelor, organizarea furnizării de servicii, fie ca servicii de interes economic general, fie ca servicii fără caracter economic de interes general sau ca o combinație a acestora. Ar trebui reamintit, de asemenea, faptul că prezenta directivă nu aduce atingere libertății autorităților naționale, regionale și locale de a defini, în conformitate cu legislația Uniunii, serviciile de interes economic general, sfera de cuprindere a acestora și caracteristicile serviciului care trebuie furnizat, inclusiv eventualele condiții referitoare la calitatea serviciilor, în vederea urmăririi obiectivelor de politică publică ale acestora. De asemenea, aceasta nu ar trebui să aducă atingere nici competenței autorităților naționale, regionale și locale de a furniza, contracta și finanța servicii de interes economic general, în conformitate cu articolul 14 din TFUE și cu Protocolul nr. 26 anexat la TFUE și la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Mai mult, prezenta directivă nu vizează finanțarea serviciilor de interes economic general sau schemele de ajutoare acordate de statele membre, în special în domeniul social, în conformitate cu normele Uniunii privind concurența. Este oportun să se clarifice faptul că serviciile fără caracter economic de interes general nu ar trebui să facă obiectul prezentei directive.

(7) De asemenea, este oportun să se reamintească că prezenta directivă nu ar trebui să afecteze legislația în domeniul asigurărilor sociale a statelor membre. De asemenea, aceasta nu ar trebui să presupună liberalizarea serviciilor de interes economic general, rezervate organismelor publice sau private, și nici privatizarea organismelor publice furnizoare de servicii.

(8) În cazul concesiunilor care ating sau depășesc o anumită valoare, este oportună asigurarea unei minime coordonări a procedurilor naționale pentru atribuirea unor astfel de contracte pe baza principiilor TFUE, în vederea garantării deschiderii către concurență a pieței concesiunilor și a unei certitudini juridice adecvate. Prevederile de coordonare respective nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor susmenționate și a asigurării unui anumit grad de flexibilitate. Ar trebui să li se permită statelor membre să completeze și să dezvolte aceste prevederi dacă consideră că este necesar, în special pentru a asigura o mai bună respectare a principiilor de mai sus.

(9) Ar trebui clarificat faptul că grupurile de operatori economici, inclusiv cele care iau forma unei asocieri temporare, pot participa la procedurile de atribuire fără a fi obligate să dobândească o formă juridică specifică. În măsura în care acest lucru este necesar, de exemplu când se impune sistemul de răspundere în solidar, o formă anume poate fi cerută în cazul în care unui astfel de grup îi este atribuită o concesiune. În plus, ar trebui clarificat faptul că autoritățile contractante sau entitățile contractante ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili în mod explicit modul în care urmează ca grupurile de operatori economici să întrunească condițiile referitoare la situația economică și financiară sau criteriile privind capacitatea tehnică și profesională, impuse operatorilor economici care participă pe cont propriu. Este posibil ca executarea contractelor de concesiune de către grupuri de operatori economici să facă necesară stabilirea de condiții care nu sunt impuse participanților individuali. Printre astfel de condiții, care ar trebui să fie justificate de motive obiective și să fie proporționale, s-ar putea număra, de exemplu, solicitarea de a numi o reprezentare comună sau un partener principal în ceea ce privește procedura de atribuire a concesiunilor sau de a solicita informații cu privire la statutul lor.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...