Back

Parlamentul României

Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 28.11.2011

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

§ 1. Dispoziţii generale

Art. 1.

Prezenta lege stabileşte măsurile necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei folosirii acestora.

§ 2. Domeniul de aplicare

Art. 2.

(1) Se exclud din domeniul de aplicare al prezentei legi următoarele:

a) efluenţii gazoşi emişi în atmosferă şi dioxidul de carbon captat şi transportat în scopul stocării geologice şi stocat geologic potrivit prevederilor Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum şi a directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, cu modificările ulterioare, sau excluşi din domeniul de aplicare al respectivei directive potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din aceasta;

b) solurile (in situ), inclusiv solurile contaminate neexcavate şi clădiri legate permanent de sol;

c) solurile necontaminate şi alte materiale geologice naturale excavate în timpul activităţilor de construcţie, în cazul în care este cert că respectivul material va fi utilizat pentru construcţii în starea sa naturală şi pe locul de unde a fost excavat;

d) deşeurile radioactive;

e) explozibilii declasaţi;

f) materiile fecale, în cazul în care acestea nu intră sub incidenţa alin. (2) lit. b), paiele şi alte resturi vegetale nepericuloase provenite din agricultură sau silvicultură şi care sunt folosite în agricultură ori silvicultură sau pentru producerea de energie din biomasă prin procese ori metode care nu dăunează mediului şi nu pun în pericol sănătatea populaţiei.

(2) Se exclud din domeniul de aplicare al prezentei legi, în măsura în care sunt reglementate prin alte acte normative, următoarele:

a) apele uzate;

b) subprodusele de origine animală, inclusiv produse transformate care intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman, cu modificările ulterioare, cu excepţia produselor care urmează să fie incinerate, depozitate sau utilizate într-o instalaţie de producere a biogazului ori a compostului;

c) carcasele de la animalele care au decedat în orice alt mod decât prin sacrificare, inclusiv animale care au fost sacrificate pentru eradicarea unei epizootii şi care sunt eliminate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002, cu modificările ulterioare;

d) deşeurile rezultate în urma activităţilor de prospectare, extracţie, tratare şi stocare a resurselor minerale, precum şi a exploatării carierelor, care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 856/2008 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive.

(3) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute de alte acte normative aplicabile, sedimentele depuse în apele de suprafaţă în scopul gestionării apelor şi a căilor navigabile sau al prevenirii inundaţiilor, al atenuării efectelor inundaţiilor şi secetei ori asanării terenurilor nu se supun prevederilor prezentei legi, în cazul în care se face dovada că respectivele sedimente sunt nepericuloase.

(4) Actele normative care transpun directive individuale pot stabili pentru gestionarea anumitor categorii de deşeuri reguli speciale pentru cazuri individuale sau reguli care vin în completarea dispoziţiilor prezentei legi.

§ 3. Definiţii

Art. 3.

Semnificaţia termenilor specifici utilizaţi în prezenta lege este prevăzută în anexa nr. 1.

§ 4. Ierarhia deşeurilor

Art. 4. Referințe (1)

(1) Ierarhia deşeurilor se aplică în funcţie de ordinea priorităţilor în cadrul legislaţiei şi al politicii în materie de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor, după cum urmează:
Modificări (1)

a) prevenirea;

b) pregătirea pentru reutilizare;

c) reciclarea;

d) alte operaţiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică;

e) eliminarea.

(2) Aplicarea ierarhiei deşeurilor menţionată la alin. (1) are ca scop încurajarea acţiunii în materie de prevenire a generării şi gestionării eficiente şi eficace a deşeurilor, astfel încât să se reducă efectele negative ale acestora asupra mediului.

(3) În acest sens, pentru anumite fluxuri de deşeuri specifice, aplicarea ierarhiei deşeurilor poate suferi modificări în baza evaluării de tip analiza ciclului de viaţă privind efectele globale ale generării şi gestionării acestor deşeuri.

(4) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului asigură un proces transparent de elaborare a actelor normative şi a politicii în domeniul gestionării deşeurilor, cu respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată.

(5) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului ia în considerare principiile generale ale protecţiei mediului, precauţiei şi durabilităţii, fezabilităţii tehnice şi viabilităţii economice, protecţiei resurselor, precum şi impactul global asupra mediului, sănătăţii populaţiei, economiei şi societăţii, potrivit prevederilor art. 1 şi 20.

§ 5. Subproduse

Art. 5. Jurisprudență (1)

Este considerat subprodus, şi nu deşeu potrivit definiţiei de la pct. 9 din anexa nr. 1, o substanţă sau un obiect care rezultă în urma unui proces de producţie al cărui obiectiv principal nu este producerea acestuia şi care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:

a) utilizarea ulterioară a substanţei sau a obiectului este certă;

b) substanţa sau obiectul poate fi utilizat direct, fără a fi supus unei alte prelucrări suplimentare celei prevăzute de practica industrială obişnuită;

c) substanţa sau obiectul este produs ca parte integrantă a unui proces de producţie;

d) utilizarea ulterioară este legală, în sensul că substanţa sau obiectul îndeplineşte toate cerinţele relevante referitoare la produs, la protecţia mediului şi protecţia sănătăţii pentru utilizarea specifică şi nu va produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei.

§ 6. Încetarea statutului de deşeu

Art. 6. Modificări (1), Jurisprudență (2)

(1) În cazul în care anumite categorii de deşeuri au trecut printr-o operaţiune prevăzută în anexa nr. 3 şi dacă îndeplinesc criteriile specifice stabilite de Comisia Europeană, acestea încetează să mai fie considerate deşeuri, în sensul prezentei legi.

(2) Deşeurile care încetează să mai fie considerate deşeuri, potrivit prevederilor alin. (1), încetează să mai fie considerate deşeuri în scopul atingerii obiectivelor de valorificare şi reciclare prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor şi a vehiculelor scoase din uz, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 1.037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice, Hotărârea Guvernului nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de alte acte normative.

(3) În lipsa criteriilor stabilite la nivel comunitar menţionate la alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului poate decide, prin ordin al ministrului, pentru fiecare caz, dacă un anumit deşeu a încetat să fie considerat ca atare, pe baza unor studii de evaluare a impactului social/economic şi asupra mediului, realizate de aceasta sau de orice altă autoritate/instituţie de la nivel naţional ori european, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) substanţa sau obiectul este utilizat în mod curent pentru îndeplinirea unor scopuri specifice;

b) există o piaţă sau cerere pentru substanţa ori obiectul în cauză;

c) substanţa sau obiectul îndeplineşte cerinţele tehnice pentru îndeplinirea scopurilor specifice şi respectă legislaţia şi normele aplicabile produselor;

d) utilizarea substanţei sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra mediului sau sănătăţii populaţiei.

(4) Ordinele prevăzute la alin. (3) sunt notificate statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările şi completările ulterioare.

§ 7. Lista deşeurilor

Art. 7. Jurisprudență (2)

(1) Lista deşeurilor aprobată de către Comisia Europeană se preia în legislaţia naţională prin hotărâre a Guvernului*).
Modificări (1)

*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 5 septembrie 2002, cu completările ulterioare.

(2) Lista deşeurilor este obligatorie pentru a determina dacă un deşeu trebuie considerat deşeu periculos.

(3) Includerea unui obiect sau a unei substanţe pe listă nu înseamnă că respectivul obiect ori respectiva substanţă se consideră ca fiind deşeu în orice împrejurare.

(4) O substanţă sau un obiect este considerat deşeu numai în cazul în care corespunde definiţiei prevăzute la pct. 9 din anexa nr. 1.

Art. 8. Jurisprudență (2)

(1) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să încadreze fiecare tip de deşeu generat din propria activitate în lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1).

(2) În cazul unui tip de deşeu care se încadrează potrivit listei deşeurilor prevăzute la art. 7 alin. (1) sub două coduri diferite în funcţie de posibila prezenţă a unor caracteristici periculoase - codurile marcate cu asterisc, încadrarea ca deşeu nepericulos se realizează de către producătorii şi deţinătorii de astfel de deşeuri numai în baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante.

(3) Laboratorul de referinţă din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, denumită în continuare ANPM, analizează cazurile de incertitudine referitoare la caracterizarea şi încadrarea deşeurilor.

(4) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să efectueze şi să deţină o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a deşeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei, în scopul determinării posibilităţilor de amestecare, a metodelor de tratare şi eliminare a acestora.

(5) Producătorii şi deţinătorii de deşeuri autorităţi publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională sunt obligaţi să încadreze în codurile prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare, fiecare tip de deşeu generat de propria activitate, pe baza reglementărilor specifice pentru gestionarea deşeurilor.

Art. 9.

(1) Pe baza originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante puse la dispoziţie de producătorii şi deţinătorii de deşeuri prevăzuţi la art. 8 alin. (4) şi (5), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului consideră că un deşeu este periculos chiar dacă acesta nu figurează ca atare pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1), dacă acesta prezintă una sau mai multe dintre proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4.
Modificări (1)

(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisiei Europene, cu celeritate, deşeurile considerate ca fiind periculoase şi care nu figurează ca atare pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1) şi le consemnează în raportul prevăzut la art. 48 alin. (3), furnizând Comisiei Europene toate informaţiile relevante.

Art. 10.

(1) În cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului deţine dovezi care arată că un deşeu care figurează pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1) ca fiind periculos nu prezintă niciuna dintre proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4 poate considera acest deşeu ca fiind nepericulos.
Modificări (1)

(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisiei Europene, cu celeritate, cazurile prevăzute la alin. (1), furnizând toate informaţiile relevante în vederea revizuirii listei deşeurilor.

Art. 11.

Reclasificarea deşeurilor periculoase ca deşeuri nepericuloase nu se poate realiza prin diluarea sau amestecarea acestora în scopul de a diminua concentraţiile iniţiale de substanţe periculoase până la un nivel mai mic decât nivelul prevăzut pentru ca un deşeu să fie definit ca fiind periculos.

§ 8. Răspunderea extinsă a producătorului

Art. 12.

(1) În vederea prevenirii, reutilizării, reciclării şi a altor tipuri de valorificare a deşeurilor, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului promovează sau, după caz, propune măsuri cu caracter legislativ ori nelegislativ prin care producătorul produsului, persoana fizică autorizată sau persoana juridică ce, cu titlu profesional, proiectează, produce, prelucrează, tratează, vinde ori importă produse este supus unui regim de răspundere extinsă a producătorului.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) includ, fără a se limita la acestea, următoarele:

a) încurajarea adoptării, încă din faza de proiectare a produselor, a unor soluţii care să reducă impactul asupra mediului şi generarea de deşeuri în procesul de fabricaţie şi pe perioada de utilizare a produselor şi care să asigure respectarea prevederilor art. 4 alin. (1) - (3), atunci când acestea devin deşeuri;
Modificări (1)

b) încurajarea producţiei şi comercializării de produse cu utilizări multiple, durabile din punct de vedere tehnic şi care, după ce devin deşeuri, pot fi valorificate în mod corespunzător şi a căror eliminare este compatibilă cu principiile de protecţie a mediului;
Modificări (1)

c) acceptarea produselor returnate şi a deşeurilor rezultate după ce produsele nu mai sunt folosite şi asigurarea gestionării ulterioare a acestora fără a crea prejudicii asupra mediului sau sănătăţii populaţiei, precum şi asumarea răspunderii financiare;

d) punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor disponibile cu privire la caracterul reutilizabil şi reciclabil al produselor.

(3) În vederea aplicării răspunderii extinse a producătorului se iau în considerare fezabilitatea tehnică şi viabilitatea economică, efectele globale asupra mediului şi sănătăţii populaţiei, precum şi impactul social, cu respectarea necesităţii de a asigura buna funcţionare a pieţei interne.

(4) Răspunderea extinsă a producătorilor se aplică fără a aduce atingere responsabilităţilor prevăzute la art. 22 alin. (1) şi art. 23 şi legislaţiei specifice privind fluxurile de deşeuri şi a celei privind produsele.

§ 9. Valorificarea deşeurilor

Art. 13. Jurisprudență (2)

Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri au obligaţia valorificării acestora, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1) - (3) şi art. 20.

Art. 14. Modificări (1)

(1) Pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri sunt obligaţi să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.

(2) Operatorii economici care asigură colectarea şi transportul deşeurilor prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a asigura colectarea separată a deşeurilor prevăzute la alin. (1) şi de a nu amesteca aceste deşeuri.

Art. 15. Jurisprudență (1)

(1) Unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile au următoarele obligaţii:

a) să deţină spaţii special amenajate pentru stocarea deşeurilor în condiţii care să garanteze reducerea riscului pentru sănătatea umană şi deteriorării calităţii mediului;

b) să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează să fie valorificate, precum şi de produse rezultate în urma valorificării care ar putea genera fenomene de poluare a mediului sau care să prezinte riscuri asupra sănătăţii populaţiei;

c) să adopte cele mai bune tehnici disponibile în domeniul valorificării deşeurilor, în momentul achiziţiei.

(2) Operatorii economici care desfăşoară operaţiuni de valorificare a deşeurilor, prevăzute în anexa nr. 3, se înscriu la Ministerul Economiei.

(3) Procedura de înscriere pentru operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) se stabileşte prin ordin al ministrului economiei, cu avizul ministrului mediului şi schimbărilor climatice, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

§ 10. Reutilizarea şi reciclarea

Art. 16.

(1) Autorităţile administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului adoptă sau, după caz, propun măsuri adecvate pentru promovarea reutilizării produselor şi activităţilor de pregătire a acestora pentru reutilizare în special prin:

a) stimularea realizării unor reţele pentru repararea şi reutilizarea produselor;

b) utilizarea instrumentelor economice;

c) introducerea unor criterii referitoare la achiziţiile publice;

d) stabilirea de obiective cantitative sau alte măsuri.

(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului promovează reciclarea de înaltă calitate prin aplicarea colectării separate a deşeurilor, în măsura în care este fezabilă din punct de vedere tehnic, economic şi de mediu şi se conformează cu standardele de calitate în sectorul de reciclare respectiv, prin acte normative care se supun aprobării Guvernului.

se încarcă...