Back

Parlamentul României

Legea nr. 55/2012 privind cooperarea României cu Oficiul European de Poliţie (Europol)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 25.03.2012

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1.

(1) Prezenta lege stabileşte regimul juridic aplicabil activităţii de cooperare dintre autorităţile publice române şi Europol.

(2) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) Europol - Oficiul European de Poliţie, înfiinţat prin Decizia 2009/371/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 privind înfiinţarea Oficiului European de Poliţie (Europol), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 121, din 15 mai 2009, denumită în continuare Decizia Europol;

b) autoritate română competentă - autoritatea publică română cu atribuţii în prevenirea, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor ori care desfăşoară activităţi specifice de cooperare şi asistenţă poliţienească internaţională;

c) ofiţeri de legătură la Europol - poliţiştii numiţi să reprezinte interesele Unităţii Naţionale Europol în cadrul Europol şi care constituie Biroul român de legătură la Europol;

d) organism comun de supraveghere - organismul înfiinţat prin art. 34 din Decizia Europol;

e) organism naţional de supraveghere - autoritatea publică română desemnată în această calitate, potrivit art. 33 din Decizia Europol;

f) Unitatea Naţională Europol - structura de specialitate, fără personalitate juridică, organizată în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Centrul de cooperare poliţienească internaţională;

g) infracţiuni de competenţa Europol - infracţiunile circumscrise competenţei Europol, astfel cum este stabilită la art. 4 din Decizia Europol;

h) infracţiuni conexe - infracţiunile ce intră în competenţa Europol prin săvârşirea lor în unul dintre scopurile prevăzute la art. 4 alin. (3) din Decizia Europol;

i) legislaţie din domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale- legislaţia naţională, tratatele internaţionale la care România este parte şi instrumentele juridice ale Uniunii Europene relevante, aplicabile activităţilor specifice de cooperare şi asistenţă poliţienească internaţională;

j) stat membru - statul membru al Uniunii Europene.

Art. 2.

(1) Se desemnează inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române ca reprezentant al României în cadrul Consiliului de administraţie al Europol, iar şeful Centrului de cooperare poliţienească internaţională ca supleant al acestuia.

(2) Autorităţile publice române detaşează experţi naţionali la Europol, în condiţiile legislaţiei aplicabile fiecărei categorii de personal şi ale normelor de punere în aplicare adoptate potrivit art. 39 alin. (5) din Decizia Europol.

CAPITOLUL II Asistenţa Europol cu privire la anchetele penale

SECŢIUNEA 1 Echipe comune de anchetă

Art. 3.

(1) Autorităţile judiciare care constituie echipe comune de anchetă în condiţiile art. 182 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în urma analizei proprii sau la solicitarea Europol, propun autorităţilor celorlalte state participante ca în componenţa echipelor respective să fie inclus şi personal Europol, în măsura în care obiectul anchetelor priveşte infracţiuni de competenţa Europol.

(2) Autorităţile judiciare prevăzute la alin. (1) transmit Europol solicitarea de participare în cadrul echipelor comune de anchetă, prin intermediul Unităţii Naţionale Europol, numai după obţinerea acordului autorităţilor celorlalte state participante.

(3) Modalităţile administrative de participare a personalului Europol în cadrul echipelor comune de anchetă care funcţionează pe teritoriul României se stabilesc potrivit dispoziţiilor art. 6 din Decizia Europol.

(4) Personalul Europol participă în cadrul echipelor comune de anchetă care funcţionează pe teritoriul României în calitate de membri detaşaţi.

(5) La solicitarea Europol, autorităţile publice române îşi exprimă acordul cu privire la includerea informaţiilor furnizate de acestea echipei comune de anchetă într-un sistem de prelucrare a informaţiilor de la nivelul Europol.

(6) Prejudiciul cauzat de personalul Europol pe timpul participării în cadrul echipelor comune de anchetă care funcţionează pe teritoriul României se repară în aceleaşi condiţii ca şi prejudiciul cauzat de membrii români ai echipei comune de anchetă.

(7) Autorităţile publice române, după informarea Unităţii Naţionale Europol, solicită Europol rambursarea integrală a contravalorii sumelor de bani plătite de către acestea victimelor sau persoanelor îndreptăţite să le primească în numele acestora pentru repararea prejudiciului prevăzut la alin. (6), cu excepţia cazului în care prin dispoziţii convenite între statul român şi Europol se stabileşte altfel.

(8) Litigiile cu privire la solicitările prevăzute la alin. (7) se soluţionează în cadrul Consiliului de administraţie al Europol, potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (2) ultima teză din Decizia Europol.

SECŢIUNEA a 2-a Iniţierea de anchete penale

Art. 4.

(1) Autorităţile române competente analizează cu prioritate solicitările Europol privind iniţierea, derularea şi coordonarea de anchete penale şi răspund la acestea, menţionând dacă anchetele solicitate vor fi iniţiate sau nu.

(2) În cazul în care autorităţile române competente decid să nu dea curs unei solicitări a Europol, în cuprinsul răspunsului se menţionează şi motivele care au stat la baza acestei decizii, cu excepţia cazurilor în care aceste motive nu pot fi divulgate potrivit art. 7 alin. (3) din Decizia Europol.

(3) Răspunsurile la solicitările Europol prevăzute la alin. (1), precum şi informaţiile furnizate Europol cu privire la rezultatele anchetelor sunt transmise prin intermediul Unităţii Naţionale Europol.

CAPITOLUL III Canale de cooperare cu Europol

SECŢIUNEA 1 Unitatea Naţională Europol

Art. 5.

(1) Se desemnează Unitatea Naţională Europol ca punct unic de legătură cu Europol.

(2) Autorităţile române competente pot coopera direct cu Europol numai în situaţii deosebite, determinate de necesitatea asigurării rapidităţii schimbului de date şi informaţii sau a păstrării confidenţialităţii acţiunilor desfăşurate.

(3) Orice comunicare directă cu Europol se desfăşoară cu informarea în prealabil a Unităţii Naţionale Europol.

Art. 6.

(1) Unitatea Naţională Europol are următoarele atribuţii principale:

a) furnizează Europol, din proprie iniţiativă, datele şi informaţiile operative pe care, în urma analizei proprii, le consideră necesare pentru îndeplinirea sarcinilor Europol prevăzute la art. 5 din Decizia Europol;

b) răspunde solicitărilor de date şi informaţii operative şi de consiliere primite de la Europol;

c) actualizează datele şi informaţiile operative furnizate Europol;

d) evaluează, la solicitarea autorităţilor române competente, date şi informaţii operative şi transmite acestora rezultatul evaluării;

e) adresează Europol, din proprie iniţiativă sau la cererea unei autorităţi române competente, solicitări de consiliere, de date şi informaţii operative, precum şi de analiză;

f) furnizează Europol informaţii în vederea stocării acestora în bazele sale de date;

g) efectuează schimb de informaţii cu ofiţerii de legătură la Europol ai celorlalte state membre, inclusiv cu privire la infracţiuni care nu sunt de competenţa Europol, în condiţiile legislaţiei din domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale;

h) asigură respectarea dispoziţiilor legale privind datele şi informaţiile operative vehiculate în cadrul activităţilor proprii de schimb de informaţii cu Europol sau cu ofiţerii de legătură la Europol ai celorlalte state membre.

(2) Unitatea Naţională Europol nu furnizează Europol date şi informaţii operative dacă, în temeiul analizei proprii sau a elementelor furnizate de o altă autoritate română competentă, stabileşte că furnizarea de date şi informaţii operative către Europol în cazul respectiv determină apariţia uneia dintre consecinţele prevăzute la art. 8 alin. (5) din Decizia Europol.

Art. 7.

Şeful Unităţii Naţionale Europol participă la întâlnirile periodice cu şefii unităţilor naţionale ale celorlalte state membre, organizate în condiţiile şi pentru scopurile prevăzute la art. 8 alin. (7) din Decizia Europol.

SECŢIUNEA a 2-a Ofiţerii de legătură la Europol

Art. 8.

(1) Ministrul afacerilor interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române, numeşte ofiţerii de legătură la Europol.

(2) Ofiţerii de legătură la Europol provin din rândul ofiţerilor de poliţie şi sunt trimişi în misiune permanentă în străinătate în funcţii asimilate ataşaţilor de afaceri interne, cu statut diplomatic.

(3) Ofiţerii de legătură la Europol sunt instruiţi de către Unitatea Naţională Europol, înainte de începerea activităţii în cadrul Biroului român de legătură la Europol.

(4) Aceştia reprezintă interesele Unităţii Naţionale Europol în cadrul Europol, în conformitate cu legislaţia română şi cu dispoziţiile aplicabile Europol.

Art. 9.

(1) Ofiţerii de legătură la Europol au următoarele atribuţii principale:

a) furnizează către Europol informaţii din partea Unităţii Naţionale Europol sau din partea autorităţilor române competente;

b) furnizează Unităţii Naţionale Europol informaţii din partea Europol;

c) cooperează cu personalul Europol în ceea ce priveşte comunicarea de informaţii şi consilierea;

d) sprijină schimbul de informaţii între Unitatea Naţională Europol şi ofiţerii de legătură la Europol ai celorlalte state membre;

e) efectuează schimb de informaţii cu unităţile naţionale Europol din celelalte state membre, inclusiv cu privire la infracţiuni care nu sunt de competenţa Europol, în condiţiile legislaţiei din domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale;

f) participă la activităţile grupurilor de analiză din care fac parte, constituite potrivit art. 14 alin. (2) din Decizia Europol.

(2) Ofiţerii de legătură la Europol îşi exercită atribuţiile fără a prejudicia realizarea atribuţiilor Unităţii Naţionale Europol prevăzute la art. 6.

Art. 10.

(1) În timpul activităţii în cadrul Biroului român de legătură la Europol şi după încetarea acestei activităţi, ofiţerii de legătură la Europol sunt ţinuţi de obligaţia de discreţie şi de confidenţialitate în condiţiile prevăzute la art. 41 din Decizia Europol.

(2) Încălcarea de către ofiţerii de legătură la Europol a obligaţiei de discreţie şi de confidenţialitate prevăzută la art. 41 din Decizia Europol reprezintă o încălcare a îndatoririlor de serviciu şi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă sau, după caz, penală a acestora.

Art. 11.

Ofiţerii de legătură la Europol, precum şi membrii familiilor lor care îi însoţesc în misiune beneficiază de privilegiile şi imunităţile necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare a activităţii lor în cadrul Europol, stabilite în condiţiile art. 51 alin. (3) din Decizia Europol.

CAPITOLUL IV Schimbul de informaţii cu Europol

SECŢIUNEA 1 Sistemul informaţional Europol

Art. 12.

Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin structurile de specialitate şi Unitatea Naţională Europol, răspunde pentru menţinerea legăturilor cu sistemul informaţional Europol, prevăzut la art. 11 din Decizia Europol.

Art. 13.

Sistemul informaţional Europol este utilizat de Unitatea Naţională Europol şi de ofiţerii de legătură la Europol, din proprie iniţiativă sau la solicitarea autorităţilor române competente, pentru introducerea, extragerea, modificarea, completarea, corectarea ori ştergerea datelor necesare îndeplinirii sarcinilor Europol.

Art. 14.

(1) În sistemul informaţional Europol se introduc, potrivit art. 13, date referitoare la:

a) persoane cu privire la care se efectuează investigaţii poliţieneşti sau care sunt cercetate în cadrul unui proces penal, pentru săvârşirea ori participarea la săvârşirea unor infracţiuni de competenţa Europol, sau care au fost condamnate pentru o astfel de infracţiune;

b) persoane cu privire la care există date sau indicii temeinice din care rezultă că acestea intenţionează să săvârşească o infracţiune de competenţa Europol.

(2) Datele introduse în sistemul informaţional Europol cu privire la persoanele prevăzute la alin. (1) pot cuprinde numai informaţiile prevăzute la art. 12 alin. (2) şi (3) din Decizia Europol.

(3) Categoriile de date prevăzute la art. 12 alin. (3) din Decizia Europol se introduc în sistemul informaţional Europol chiar dacă nu conţin menţiuni referitoare la persoane.

Art. 15.

(1) Unitatea Naţională Europol comunică unităţilor naţionale Europol ale celorlalte state membre sau Europol, la solicitarea acestora, orice alte informaţii pe care le deţine cu privire la persoanele prevăzute la art. 14 alin. (1), în condiţiile legislaţiei din domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale.

(2) Unitatea Naţională Europol, din proprie iniţiativă sau la cererea autorităţilor române competente, solicită unităţilor naţionale Europol ale celorlalte state membre alte informaţii cu privire la persoanele prevăzute la art. 14 alin. (1), în condiţiile legislaţiei din domeniul cooperării poliţieneşti internaţionale.

(3) Unitatea Naţională Europol realizează schimbul de informaţii în condiţiile alin. (1) şi (2), inclusiv în cazurile în care acestea se referă la una sau mai multe infracţiuni conexe despre care există date în sistemul informaţional Europol.

(4) Autorităţile române competente care au solicitat introducerea de date în sistemul informaţional Europol cu privire la persoanele prevăzute la art. 14 alin. (1) transmit Unităţii Naţionale Europol sau ofiţerilor de legătură la Europol o solicitare privind ştergerea acestor date, în termen de 20 de zile de la data la care au luat cunoştinţă de apariţia uneia dintre următoarele situaţii:

a) în urma finalizării investigaţiei poliţieneşti nu s-a dispus începerea urmăririi penale;

b) în cadrul procesului penal, cu privire la persoana în cauză, s-a dispus clasarea, renunţarea la urmărirea penală, achitarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau încetarea procesului penal.

(5) Unitatea Naţională Europol şi ofiţerii de legătură la Europol şterg datele pe care le-au introdus în sistemul informaţional Europol cu privire la persoanele prevăzute la art. 14 alin. (1) de îndată ce au luat cunoştinţă de apariţia uneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (4).

Art. 16.

(1) Sistemul informaţional Europol poate fi consultat în mod direct şi de către autorităţile române competente prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. Anexa poate fi modificată sau completată prin hotărâre a Guvernului.

(2) Rezultatul consultării prevăzute la alin. (1) arată doar dacă datele solicitate sunt disponibile în sistemul informaţional Europol.

(3) Unitatea Naţională Europol, la solicitarea autorităţilor române competente, extrage din sistemul informaţional Europol datele identificate ca urmare a consultării prevăzute la alin. (1) şi le pune la dispoziţia acestora.

(4) Unitatea Naţională Europol realizează demersurile necesare pentru transmiterea la Secretariatul general al Consiliului a informaţiilor privind autorităţile române competente prevăzute în anexă, inclusiv modificările ulterioare ale acesteia.

Art. 17.

(1) Unitatea Naţională Europol şi ofiţerii de legătură la Europol examinează de îndată informaţiile primite de la autorităţile române competente sau de la autorităţile competente ale celorlalte state membre privind acurateţea datelor din categoriile prevăzute la art. 12 alin. (2) din Decizia Europol pe care le-au introdus în sistemul informaţional Europol şi, atunci când este necesar, le modifică, le completează, le corectează ori le şterg.

(2) Autorităţile române competente transmit, prin intermediul Unităţii Naţionale Europol, autorităţilor competente ale celorlalte state membre informaţii din care rezultă că datele din categoriile prevăzute la art. 12 alin. (2) din Decizia Europol pe care acestea din urmă le-au introdus în sistemul informaţional Europol nu sunt corecte ori necesită a fi completate.

(3) În situaţia în care sistemul informaţional Europol cuprinde date din categoriile prevăzute la art. 12 alin. (3) din Decizia Europol cu privire la o anumită persoană, Unitatea Naţională Europol sau ofiţerii de legătură la Europol pot să introducă date suplimentare din aceleaşi categorii şi cu privire la aceeaşi persoană fără verificarea incidenţei cazurilor prevăzute la art. 14 alin. (1).

(4) În cazul în care apar contradicţii între datele introduse potrivit alin. (3) şi datele deja existente în sistemul informaţional Europol, Unitatea Naţională Europol sau ofiţerii de legătură la Europol, după caz, realizează demersurile necesare pentru consultarea autorităţilor competente ale statelor membre care au introdus datele respective, în vederea stabilirii actualităţii şi realităţii acestora.

(5) În cazul în care Unitatea Naţională Europol sau ofiţerii de legătură la Europol stabilesc necesitatea ştergerii tuturor datelor din categoriile prevăzute la art. 12 alin. (2) din Decizia Europol, pe care le-au introdus în sistemul informaţional Europol cu privire la o anumită persoană, informează despre aceasta autorităţile competente ale statelor membre care au introdus ulterior, cu privire la aceeaşi persoană, date din categoriile prevăzute la art. 12 alin. (3) din Decizia Europol.

(6) De la data primirii comunicării privind decizia autorităţii competente dintr-un alt stat membru de a şterge toate datele din categoriile prevăzute la art. 12 alin. (2) din Decizia Europol pe care aceasta le-a introdus în sistemul informaţional Europol cu privire la o anumită persoană, Unitatea Naţională Europol sau ofiţerul de legătură la Europol, atunci când au introdus ulterior, din proprie iniţiativă, cu privire la aceeaşi persoană, date din categoriile prevăzute la art. 12 alin. (3) din Decizia Europol, ori autoritatea română competentă care a solicitat introducerea unor asemenea date preia răspunderea cu privire la protecţia datelor ce urmau a fi şterse, precum şi dreptul de a le modifica, completa, corecta sau şterge.

(7) Unitatea Naţională Europol sau ofiţerii de legătură la Europol, după caz, răspund pentru exactitatea şi actualitatea datelor pe care le introduc din proprie iniţiativă în sistemul informaţional Europol, precum şi pentru respectarea prevederilor prezentei legi şi ale Deciziei Europol la introducerea, extragerea ori modificarea datelor din sistemul informaţional Europol.

(8) Autorităţile române competente răspund pentru exactitatea şi actualitatea datelor introduse în sistemul informaţional Europol la solicitarea lor, precum şi pentru respectarea prevederilor prezentei legi şi ale Deciziei Europol la solicitarea introducerii, extragerii sau modificării datelor din sistemul informaţional Europol.

se încarcă...