Back

Parlamentul României

Legea nr. 329/2003 privind exercitarea profesiei de detectiv particular

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 21.10.2003

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. Puneri în aplicare (1)

(1) Detectivul particular este persoana atestată în condiţiile prezentei legi şi care, fără să aducă atingere dreptului la viaţă intimă, familială şi privată ori altor drepturi şi libertăţi fundamentale, la cererea persoanelor fizice sau juridice, desfăşoară activităţi specifice de investigare, referitoare la:

a) conduita şi moralitatea publică a unei persoane;

b) date privind solvabilitatea ori seriozitatea unei persoane fizice sau juridice potenţială parteneră într-o afacere;

c) persoanele dispărute de la domiciliu;

d) bunurile care fac obiectul unor litigii de natură civilă sau penală înstrăinate în scopul prejudicierii intereselor unei părţi în proces;

e) asigurarea protecţiei împotriva scurgerii unor informaţii din sfera vieţii private sau a activităţii operatorilor economici care doresc să păstreze confidenţialitatea acestora.

(2) Activitatea detectivului particular nu poate fi contrară reglementărilor legale interne sau celor internaţionale la care România este parte, siguranţei naţionale, ordinii publice ori bunelor moravuri.

(3) Informaţiile obţinute în urma activităţilor desfăşurate de detectivul particular sunt destinate exclusiv clientului acestuia, în condiţiile prezentei legi.

Art. 2. Puneri în aplicare (1)

(1) Detectivul particular îşi poate exercita profesia, după caz, în cadrul societăţilor specializate sau al cabinetelor individuale de detectivi particulari, înfiinţate conform legislaţiei comerciale şi care funcţionează în baza licenţei eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei Române.

(2) Obiectul de activitate al societăţilor specializate şi al cabinetelor individuale de detectivi particulari este unic.

(3) Conducătorii executivi ai societăţilor specializate de detectivi particulari trebuie să fie absolvenţi ai facultăţii de drept sau ai unei şcoli postliceale de detectivi ori să fi îndeplinit funcţia de poliţist ori lucrător în cadrul unei instituţii publice cu atribuţii în domeniul ordinii publice sau siguranţei naţionale cu grad de ofiţer şi să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 5 lit. c), d), e) şi f).

(4) Asociaţii sau acţionarii persoane fizice ai societăţilor specializate de detectivi particulari, înfiinţate conform alin. (1), trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile prevăzute de art. 5 lit. d) şi e).

Art. 3.

(1) Detectivul particular este obligat să păstreze secretul profesional asupra datelor şi informaţiilor obţinute.

(2) Datele şi informaţiile prevăzute la alin. (1) pot fi comunicate, la cerere, în condiţiile legii, numai instanţelor judecătoreşti şi Ministerului Public, dacă acestea sunt utile pentru aflarea adevărului în cauzele penale.

(3) În activitatea desfăşurată, detectivul particular se supune legii, statutului societăţii specializate sau al cabinetului individual de detectivi particulari.

CAPITOLUL II Dobândirea calităţii de detectiv particular

Art. 4.

Activitatea de detectiv particular poate fi desfăşurată numai de persoanele care sunt atestate profesional.

Art. 5. Puneri în aplicare (1)

Poate dobândi calitatea de detectiv particular persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:

a) are cetăţenia română sau cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European;

b) posedă cel puţin studii medii şi este absolventă a unei şcoli postliceale de detectivi sau a îndeplinit funcţia de poliţist ori lucrător în cadrul unor instituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranţei naţionale ori este absolventă a unei instituţii de învăţământ superior;

c) este aptă din punct de vedere medical;

d) să nu fi fost condamnată pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie;

e) nu desfăşoară o activitate care implică exerciţiul autorităţii publice;

f) a obţinut avizul inspectoratului de poliţie judeţean sau al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, după caz;

g) a promovat examenul de atestare a calităţii de detectiv particular, conform prevederilor art. 7, ori deţine un certificat de calificare în această profesie sau un atestat similar eliberat în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European.

Art. 6.

Pentru susţinerea examenului de atestare a calităţii de detectiv particular, cei interesaţi trebuie să depună la inspectoratele de poliţie judeţene sau, după caz, la Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti următoarele acte:

a) cerere;

b) curriculum vitae;

c) actul de stare civilă, în copie legalizată;

d) actul de studii, în copie legalizată;

e) actul de absolvire a unui curs de specialitate, în copie legalizată;

f) certificate medicale şi de testare psihologică, eliberate de o unitate sanitară specializată, respectiv de un laborator autorizat;

g) certificat de cazier judiciar;

h) declaraţie din care să rezulte că îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 5 lit. e);

i) dovada achitării tarifului pentru susţinerea examenului de atestare a cunoştinţelor, stabilit în conformitate cu dispoziţiile legale.

Art. 7. Puneri în aplicare (1)

(1) Calitatea de detectiv particular se dobândeşte în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege şi a examinării candidaţilor de către o comisie instituită la nivelul inspectoratului de poliţie judeţean, respectiv al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti.

(2) Comisia prevăzută la alin. (1) se întruneşte trimestrial, iar verificarea cunoştinţelor se face potrivit tematicii aprobate de Inspectoratul General al Poliţiei Române.

(3) După promovarea examenului, detectivului particular i se eliberează un atestat, pe baza căruia se poate asocia ori angaja la o societate licenţiată sau îşi poate înfiinţa cabinet individual pentru desfăşurarea de activităţi de investigare.

(4) Persoana respinsă la examen poate depune contestaţie la Inspectoratul General al Poliţiei Române în termen de 3 zile, acesta având obligaţia să o soluţioneze în termen de 30 de zile de la data depunerii.

(5) Cetăţenii din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European care au calitatea de detectiv particular pot desfăşura activităţile specifice acestei profesii pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi, exclusiv în baza unei delegaţii emise de societatea pe care o reprezintă, în vederea soluţionării cazului ce face necesară prezenţa acestora în România. Cetăţenii din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European fac dovada calităţii de detectiv particular cu actul care atestă în mod valabil această calitate în statul de origine sau de provenienţă.

(6) Detectivii prevăzuţi la alin. (5) au obligaţia ca înaintea desfăşurării oricăror activităţi specifice şi la încetarea acestora să înştiinţeze organul de poliţie competent teritorial.

Art. 8.

(1) Calitatea de detectiv particular încetează:
Puneri în aplicare (1)

a) prin renunţare scrisă, care se depune la inspectoratul de poliţie judeţean sau, după caz, la Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti;

b) prin anularea atestatului în condiţiile art. 23 alin. (2);

c) când persoana în cauză nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5 lit. a) şi c) -e).

(2) Calitatea de detectiv particular se suspendă:

a) când împotriva persoanei în cauză se pune în mişcare acţiunea penală, pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie, în legătură cu activitatea sa de detectiv; în acest caz suspendarea durează până la soluţionarea definitivă a cauzei;

b) pe timpul cât detectivul particular se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 10;

c) în condiţiile prevăzute la art. 20 şi art. 23 alin. (1).

Art. 9.

(1) După promovarea examenului de atestare detectivul particular utilizează, în scopul dovedirii acestei calităţi, legitimaţia de detectiv particular.

(2) Legitimaţia de detectiv particular este nominală şi nu este transmisibilă. Modul de eliberare, forma şi conţinutul legitimaţiei se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 10.

Exercitarea profesiei de detectiv particular este incompatibilă cu:

a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii, care implică exerciţiul autorităţii publice;

b) activităţi care influenţează independenţa profesiei ori contravin bunelor moravuri;

c) exercitarea nemijlocită de fapte de comerţ, cu excepţia celor conforme obiectului de activitate şi îndeplinirii atribuţiilor specifice.

CAPITOLUL III Drepturile şi obligaţiile detectivului particular, ale societăţilor specializate şi ale cabinetelor individuale în care acesta îşi desfăşoară activitatea

Art. 11. Puneri în aplicare (1)

(1) În exercitarea profesiei detectivul particular are dreptul să efectueze investigaţii în legătură cu persoanele, bunurile, faptele, datele şi împrejurările care fac obiectul acestei activităţi, cu respectarea strictă a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi a dispoziţiilor legale.

(2) În efectuarea investigaţiei detectivul particular poate solicita persoanelor fizice sau autorităţilor publice informaţii care, potrivit legii, nu sunt clasificate şi nu aduc atingere dreptului la viaţă intimă, familială şi privată ori altor drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei vizate.

Art. 12.

Detectivul particular are următoarele obligaţii:

a) să manifeste probitate şi conştiinciozitate profesională, scopul activităţii sale fiind aflarea adevărului în cauza pentru care a fost angajat;

b) să folosească metode şi mijloace de investigare prin care să nu aducă atingere normelor de drept ori drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti;
Puneri în aplicare (1)

c) să păstreze, chiar şi după încetarea calităţii de detectiv particular, secretul profesional cu privire la actele, faptele, datele şi împrejurările despre care a luat cunoştinţă în timpul desfăşurării activităţii, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege;

d) să nu uzeze de calitatea de detectiv particular decât în interesul serviciului.

Art. 13.

Detectivului particular, în desfăşurarea activităţii, îi este interzisă efectuarea de investigaţii cu privire la:

a) activitatea personalului reprezentanţelor diplomatice şi consulare sau a organizaţiilor internaţionale cu statut similar;

b) activitatea persoanelor, desfăşurată permanent ori temporar, cu orice titlu, în interesul autorităţilor publice, instituţiilor sau altor persoane juridice de interes public ori în serviciile de interes public;

c) datele confidenţiale cu privire la convingerile politice, religioase, filozofice sau sindicale şi la exprimarea acestor convingeri, la orientarea sexuală, sănătatea, originea socială ori etnică a unei persoane;

d) cauzele penale aflate în lucru la organele judiciare;

e) activităţile specifice desfăşurate de instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

Art. 14.

Societăţile specializate şi cabinetele individuale de detectivi particulari au următoarele drepturi:

a) să se doteze şi să folosească mijloacele tehnice de investigare şi comunicaţii permise de lege;
Puneri în aplicare (1)

b) să organizeze cursuri şi alte activităţi de pregătire profesională şi fizică specifice pentru perfecţionarea pregătirii personalului propriu;
Puneri în aplicare (1)

c) să se afilieze în asociaţii profesionale care să le reprezinte interesele în relaţiile cu alte asociaţii sau cu instituţii ale statului;

d) să solicite oficial de la autorităţile publice date despre persoane, bunuri sau situaţii, necesare detectivului particular în procesul de investigare, care, potrivit legii, nu sunt clasificate şi nu aduc atingere dreptului la viaţă intimă familială şi privată ori altor drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei vizate.

Art. 15. Puneri în aplicare (1)

(1) În organizarea şi desfăşurarea activităţii detectivii particulari din societăţile specializate şi din cabinetele individuale au obligaţia:

a) să întreprindă investigaţii numai în baza unei convenţii scrise încheiate cu clientul;

b) să înfiinţeze un registru numerotat şi să îl înregistreze la inspectoratul de poliţie judeţean sau, după caz, la Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti, în care vor ţine evidenţa cazurilor investigate;

c) să comunice datele şi informaţiile solicitate de procuror sau de instanţa de judecată, pentru soluţionarea unor cauze penale;

d) în cazurile în care constată că informaţiile obţinute vizează siguranţa naţională, să sesizeze de îndată autorităţile cu atribuţii în domeniu;

e) să angajeze şi să folosească pentru activităţile specifice de investigaţii numai persoane care au calitatea de detectiv particular;

f) în raport de posibilităţi şi pe baza unor convenţii, să primească în practică elevi ai şcolilor de detectivi particulari.

se încarcă...