Back

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 65/2002 privind comercializarea la distanţă a serviciilor financiare de consum şi de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului şi a Directivelor 97/7/CE şi 98/27/CE Număr celex: 32002L0065

În vigoare de la 09.10.2002

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 47 alineatul (2) şi articolele 55 şi 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social,

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat,

întrucât:

(1) Pentru realizarea obiectivelor pieţei interne, este important să se adopte măsuri pentru a consolida această piaţă treptat, iar aceste măsuri ar trebui să contribuie la atingerea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, în conformitate cu articolele 95 şi 153 din tratat.

(2) Atât pentru consumatori, cât şi pentru furnizorii de servicii financiare, comercializarea la distanţă a serviciilor financiare va reprezenta unul dintre numeroasele rezultate tangibile ale finalizării pieţei interne.

(3) În cadrul pieţei interne, este în interesul consumatorilor să aibă acces, fără discriminare, la gama cea mai largă de servicii financiare disponibile în Comunitate, astfel încât să le poată alege pe cele mai potrivite pentru necesităţile lor. Pentru a proteja libertatea de alegere, care este un drept esenţial al consumatorilor, este necesar un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, pentru a creşte încrederea acestora în vânzarea la distanţă.

(4) Este esenţial pentru funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne ca un consumator să poată negocia şi încheia contracte cu un furnizor stabilit în alte state membre, indiferent dacă furnizorul în cauză este stabilit şi în statul membru în care locuieşte acel consumator.

(5) Din cauza caracterului lor imaterial, serviciile financiare sunt potrivite în mod special pentru vânzarea la distanţă, iar instituirea unui cadru juridic de reglementare a comercializării la distanţă a serviciilor financiare ar trebui să crească încrederea consumatorilor în utilizarea noilor tehnici de comercializare la distanţă a serviciilor financiare, cum ar fi comerţul electronic.

(6) Prezenta directivă ar trebui să se aplice în conformitate cu tratatul şi cu legislaţia secundară, inclusiv cu Directiva 2000/31/CE privind comerţul electronic, aceasta din urmă aplicându-se numai pentru tranzacţiile pe care le reglementează.

(7) Prezenta directivă are scopul de a realiza obiectivele menţionate mai sus, fără să aducă atingere dreptului comunitar sau intern care reglementează libertatea de a presta servicii sau, după caz, sistemelor de control şi autorizare sau supraveghere ale statelor membre gazdă, în statele membre în care aceasta este compatibilă cu legislaţia comunitară.

(8) În plus, prezenta directivă, în special dispoziţiile sale privind informaţiile despre orice clauză contractuală referitoare la legislaţia aplicabilă contractului şi jurisdicţia competentă, nu afectează aplicabilitatea în cazul comercializării la distanţă a serviciilor financiare de consum a Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială şi a Convenţiei de la Roma din 1980 privind legislaţia aplicabilă obligaţiilor contractuale.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...