Back

Guvernul României

Ordonanţa de urgenţă nr. 103/2006 privind unele măsuri pentru facilitarea cooperării poliţieneşti internaţionale

În vigoare de la 01.01.2007

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1.

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă are ca scop dezvoltarea cadrului legislativ şi instituţional intern privind cooperarea poliţienească internaţională şi se aplică activităţilor specifice de cooperare şi asistenţă poliţienească internaţională, potrivit legislaţiei naţionale, acordurilor, convenţiilor sau tratatelor internaţionale la care România este parte şi instrumentelor juridice ale Uniunii Europene relevante.

(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă nu aduce atingere dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi normelor de drept internaţional şi comunitar relevante în domeniul cooperării judiciare.

Art. 2.

În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) autoritate competentă - autoritate română sau străină cu atribuţii în prevenirea, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor sau activităţilor infracţionale ori care desfăşoară activităţi specifice de cooperare şi asistenţă poliţienească internaţională;

b) autoritate solicitantă - autoritatea care formulează o cerere de asistenţă în domeniile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă;

c) autoritate solicitată - autoritatea căreia îi este adresată o cerere de asistenţă în domeniile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă;

d) cerere de asistenţă poliţienească - solicitarea de date şi informaţii operative sau o altă solicitare care corespunde scopului cooperării poliţieneşti, astfel cum rezultă acesta din tratatele internaţionale şi din instrumentele juridice ale Uniunii Europene relevante;

e) date şi informaţii operative - orice date, informaţii, documente, evidenţe, activităţi sau rapoarte, indiferent de suport, formă, mod de exprimare sau de punere în circulaţie, deţinute de către autorităţile competente ori de către orice persoană fizică sau juridică, în măsura în care acestea sunt accesibile autorităţilor competente fără luarea unor măsuri coercitive;

f) agenţi - personalul desemnat din cadrul autorităţilor române competente şi al autorităţilor străine similare din statele membre ale Uniunii Europene, respectiv din statele membre Schengen, pentru efectuarea operaţiunilor comune, respectiv pentru efectuarea activităţilor de urmărire transfrontalieră;

g) schimb de date şi informaţii operative - reprezintă transferul efectiv al acestora de la autoritatea solicitată la cea solicitantă, cu respectarea condiţiilor convenite între autorităţile respective şi a prevederilor legale aplicabile în materie;

h) state membre Schengen - state care aplică prevederile acquis-ului Schengen în domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală.

Art. 3.

Cooperarea poliţienească internaţională se desfăşoară în conformitate cu următoarele principii:

a) principiul reciprocităţii - schimbul de date şi informaţii operative se realizează în condiţii de reciprocitate;

b) principiul legalităţii - schimbul de date şi informaţii operative se realizează la cererea autorităţilor competente, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege;

c) principiul prevalenţei cooperării judiciare - dispoziţiile legale privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală prevalează asupra dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă în cazul activităţilor de cooperare poliţienească desfăşurate în cursul procesului penal;

d) principiul confidenţialităţii - autorităţile române competente au obligaţia de a asigura, pe cât posibil, la cererea autorităţii solicitante, confidenţialitatea cererilor de asistenţă formulate în domeniile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă şi a actelor anexate acestora. În cazul în care condiţia păstrării confidenţialităţii nu ar putea fi asigurată autoritatea română competentă înştiinţează autoritatea solicitantă, care decide cu privire la transmiterea cererii de asistenţă;

e) principiul specialităţii - autorităţile române competente nu vor folosi datele şi informaţiile primite de la autorităţile solicitate decât în scopul îndeplinirii obiectului cererii de asistenţă.

Art. 4.

(1) În cadrul cooperării poliţieneşti internaţionale, autorităţile române competente prelucrează datele şi informaţiile operative referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă, cu respectarea legislaţiei române privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

(2) Autorităţile române competente care transmit date cu caracter personal trebuie să se asigure că acestea sunt adecvate, pertinente şi neexcesive prin raportare la scopul pentru care au fost solicitate şi că datele cu caracter personal sunt exacte şi, dacă este cazul, actualizate.

(3) Autorităţile române competente care în cadrul cooperării poliţieneşti internaţionale prelucrează date cu caracter personal sunt obligate să aplice măsurile tehnice şi organizatorice adecvate pentru protejarea acestora împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii sau accesului neautorizat, în special dacă prelucrarea respectivă comportă transmisii de date în cadrul unei reţele, precum şi împotriva oricărei forme de prelucrare ilegală.

CAPITOLUL II Atribuţiile Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională

Art. 5.

Pentru activităţile specifice de cooperare şi asistenţă poliţienească internaţională prevăzute la art. 1 alin. (1) se desemnează ca autoritate centrală transmiţătoare Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, denumit în continuare CCPI, structură din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, fără personalitate juridică.

Art. 6.

CCPI reuneşte următoarele canale de cooperare poliţienească internaţională: Interpol, Europol, Sistemul de Informaţii Schengen/SIRENE, legătura operaţională cu SELEC, precum şi cu ataşaţii de afaceri interne şi ofiţerii de legătură, atât români acreditaţi în străinătate, cât şi străini acreditaţi în România.

Art. 7.

(1) CCPI are următoarele atribuţii principale:

a) primirea şi transmiterea cererilor de asistenţă, care privesc:

1. organizarea şi realizarea schimbului de date şi informaţii operative desfăşurat între autorităţile competente române şi structurile similare din străinătate, precum şi cu organisme ori instituţii internaţionale;

2. realizarea cooperării la nivel operaţional în domeniul poliţienesc pe segmentul schimbului de date şi informaţii, cu respectarea regulilor de confidenţialitate şi de protecţie a datelor cu caracter personal, precum şi a legislaţiei în domeniu;

3. informarea autorităţilor competente române şi străine cu privire la traficul de droguri, falsificarea de monedă şi alte titluri de valoare române sau străine, furturile de obiecte de artă şi autovehicule, activitatea infractorilor străini sau români urmăriţi internaţional, conţinutul unor documente de identitate străine în vederea prevenirii intrării/ieşirii ilegale a unor persoane, precum şi despre orice alte fapte prevăzute de legea penală pentru luarea măsurilor operative ce se impun în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii cu caracter transfrontalier;

4. informarea autorităţilor române şi străine cu atribuţii în prevenirea şi combaterea terorismului cu privire la acte de terorism sau fapte asimilate acestora, pentru luarea măsurilor operative ce se impun;

5. alte forme de cooperare şi asistenţă poliţienească ce derivă din tratate la care România este parte sau din instrumente juridice comunitare;

b) dezvoltarea cooperării internaţionale în lupta împotriva criminalităţii şi coordonarea permanentă a activităţii ataşaţilor de afaceri interne şi ofiţerilor de legătură români acreditaţi în străinătate, în domeniul schimbului de date şi informaţii operative;

c) coordonarea schimbului de date şi informaţii între autorităţile competente române şi străine, în scopul desfăşurării unor acţiuni comune care necesită realizarea de operaţiuni pe teritoriul mai multor state;

d) sprijinirea activităţii ofiţerilor de legătură români la SELEC;

e) asigurarea schimbului de experienţă cu structurile similare din străinătate;

f) primirea şi transmiterea de date şi informaţii şi coordonarea activităţilor referitoare la supravegherea şi urmărirea transfrontalieră, în limitele prevăzute de lege;

g) asigurarea schimbului de informaţii suplimentare potrivit prevederilor Manualului SIRENE, în legătură cu semnalările din Sistemul Informatic Schengen, şi luarea măsurilor necesare din competenţă ca urmare a localizării unei persoane, a unui bun sau obiect;

h) asigurarea schimbului de date şi informaţii în legătură cu semnalările Interpol şi luarea măsurilor din competenţa sa necesare cu privire la persoanele, bunurile sau obiectele din bazele de date ale Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală - Interpol;

i) asigurarea accesului autorităţilor competente române la bazele de date ale Secretariatului General al Organizaţiei Internaţionale de Poliţie Criminală - Interpol şi intermedierea alimentării acestora de către autorităţile competente române;

j) primirea şi transmiterea de date cu caracter personal şi de informaţii suplimentare cu privire la profilele genetice şi datele dactiloscopice.

(2) În desfăşurarea activităţilor specifice, CCPI constituie o bază de date proprie în care implementează, stochează şi prelucrează cererile de asistenţă, în condiţiile legii.

CAPITOLUL III Proceduri specifice

Art. 8.

(1) Schimbul de date şi informaţii operative se realizează între autorităţile române competente sau străine, prin intermediul CCPI, în baza cererii de asistenţă.

(2) Autorităţile române competente pot, fără cerere de asistenţă prealabilă, să transmită autorităţilor competente străine date şi informaţii operative, atunci când se consideră că acestea ar putea ajuta la prevenirea, descoperirea sau combaterea criminalităţii.

Art. 9.

Cererea de asistenţă se întocmeşte în scris şi cuprinde următoarele elemente:

a) autoritatea de la care emană cererea şi destinatarul cererii;

b) data şi numărul de înregistrare al lucrării;

c) obiectul şi scopul cererii, precum şi modul de utilizare a informaţiei;

d) datele persoanelor implicate, menţionate în conformitate cu documentele lor de identitate naţionale sau internaţionale, dacă sunt cunoscute;

e) caracterul de urgenţă şi nivelul de clasificare;

f) descrierea faptelor săvârşite, încadrarea juridică a acestora, conform legislaţiei în vigoare, şi/sau prezentarea faptelor de natură penală despre care există date şi informaţii că sunt pregătite sau comise;

g) ofiţerul de caz şi coordonatele acestuia.

Art. 10.

(1) CCPI întreprinde demersurile necesare soluţionării cererii de asistenţă numai dacă aceasta cuprinde elementele prevăzute la art. 9. În situaţia în care cererea nu cuprinde aceste elemente, se restituie autorităţii solicitante pentru completare.

(2) În caz de urgenţă, cererea de asistenţă poate fi transmisă verbal, cu respectarea prevederilor alin. (1), urmând ca, în termen de cel mult 24 de ore, autoritatea solicitantă să o confirme şi în scris.

(3) Modalităţile de transmitere a cererilor de asistenţă trebuie să asigure respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia informaţiilor clasificate, precum şi a celor referitoare la protecţia datelor cu caracter personal.

(4) În situaţii deosebite, determinate de necesitatea asigurării rapidităţii schimbului de date şi informaţii sau a păstrării confidenţialităţii acţiunilor desfăşurate, solicitarea poate fi adresată direct autorităţii competente, române sau străine, după caz, situaţie în care autoritatea română competentă va informa CCPI în termen de 24 de ore de la primirea, respectiv transmiterea cererii de asistenţă.

Art. 11.

(1) CCPI transmite cererea de asistenţă formulată de autorităţile competente străine către autoritatea română competentă, în funcţie de obiectul acesteia.

(2) În cazul în care autoritatea căreia i s-a transmis cererea de asistenţă constată că nu este competentă să o soluţioneze, aceasta se transmite de îndată autorităţii române competente să o soluţioneze, concomitent cu informarea CCPI.

(3) Obligaţia autorităţilor române de soluţionare a cererii de asistenţă operează de la momentul primirii acesteia.

Art. 12.

CCPI transmite cererea de asistenţă formulată de autorităţile române competente către structurile străine corespondente acestuia ori, după caz, ataşaţilor de afaceri interne sau ofiţerilor de legătură români acreditaţi în străinătate ori străini acreditaţi în România, în cel mai scurt timp posibil.

Art. 13.

Informaţiile scrise primite de autorităţile române competente în cadrul cooperării poliţieneşti nu pot fi utilizate ca probe în procesul penal decât cu acordul scris al autorităţilor judiciare competente din statul care a furnizat informaţiile respective.

CAPITOLUL IV Cooperarea desfăşurată prin ataşaţi de afaceri interne şi ofiţeri de legătură

Art. 14.

(1) România poate încheia tratate având ca obiect trimiterea în misiune a ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de legătură, pe o perioadă determinată.

(2) Trimiterea în misiune a ofiţerilor de legătură şi a ataşaţilor de afaceri interne are ca scop promovarea şi accelerarea cooperării dintre România şi celelalte state, în special prin acordarea de asistenţă:

a) sub forma schimbului de date şi informaţii în scopul prevenirii şi combaterii criminalităţii;

b) pentru soluţionarea cererilor de asistenţă poliţienească şi judiciară în materie penală;

c) în legătură cu atribuţiile autorităţilor responsabile cu supravegherea frontierelor externe.

(3) Ofiţerii de legătură şi ataşaţii de afaceri interne au sarcina de a acorda consultanţă şi asistenţă şi nu pot întreprinde acţiuni concrete în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii. Aceştia furnizează date şi informaţii şi îşi exercită îndatoririle potrivit instrucţiunilor primite de la autorităţile române competente.

Art. 15.

(1) Ataşaţii de afaceri interne sau ofiţerii de legătură români care îşi desfăşoară activitatea într-un stat terţ sau în cadrul unei organizaţii internaţionale transmit CCPI datele şi informaţiile obţinute în activitatea desfăşurată, referitoare la ameninţări grave îndreptate împotriva altui stat membru al Uniunii Europene care nu este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură în statul terţ ori în cadrul organizaţiei internaţionale respective.

(2) CCPI transmite statului membru interesat datele şi informaţiile prevăzute la alin. (1) numai cu avizul autorităţilor române competente să decidă cu privire la oportunitatea transmiterii acestora.

(3) În situaţia în care statul membru al Uniunii Europene este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură într-un stat terţ ori în cadrul unei organizaţii internaţionale în care este reprezentată şi România, ataşatul de afaceri interne sau ofiţerul de legătură român comunică direct ataşatului de afaceri interne sau ofiţerului de legătură informaţii referitoare la ameninţări grave îndreptate împotriva statului membru respectiv.

(4) CCPI poate primi cereri privind schimbul de informaţii de la un stat membru al Uniunii Europene care nu este reprezentat prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură într-un stat terţ ori într-o organizaţie internaţională în care România este reprezentată prin ataşat de afaceri interne sau ofiţer de legătură. CCPI verifică dacă solicitarea nu contravine legislaţiei române, comunică în cel mai scurt timp posibil statului membru solicitant dacă cererea acestuia poate fi îndeplinită şi, dacă este cazul, o transmite ataşatului de afaceri interne sau ofiţerului de legătură român.

(5) Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi în relaţia cu Europol.

Art. 16.

Ministerul Afacerilor Interne transmite anual Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene şi statelor membre informaţii referitoare la:

a) trimiterea în misiune a ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de legătură ce reprezintă România în state terţe sau în organizaţii internaţionale, acreditaţi în baza legislaţiei naţionale ori în baza obligaţiilor internaţionale asumate prin tratatele la care România este parte;

b) tratatele încheiate de România cu state membre ale Uniunii Europene privind trimiterea în misiune a ataşaţilor de afaceri interne şi a ofiţerilor de legătură.

Art. 17.

Prin tratate bilaterale sau multilaterale se poate stabili ca ataşaţii de afaceri interne sau ofiţerii de legătură români dintr-un stat terţ ori din cadrul unei organizaţii internaţionale să asigure şi reprezentarea unuia sau mai multor state membre ale Uniunii Europene în statul terţ ori în organizaţia internaţională respectivă.

CAPITOLUL V Urmărirea transfrontalieră

Art. 18.

(1) Urmărirea transfrontalieră constă în ansamblul de măsuri operative întreprinse pe teritoriul mai multor state în scopul prinderii unei persoane surprinse în flagrant în timpul comiterii unei infracţiuni sau care a participat la comiterea acesteia ori a unei persoane care a evadat, aflându-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei pedepse privative de libertate.

(2) Urmărirea transfrontalieră se poate efectua de agenţii autorităţii competente a unui stat membru Schengen pe teritoriul statului român, dacă autorităţile române competente au fost informate prin mijloace de comunicaţie directe despre pătrunderea pe teritoriul României.

(3) Autorităţile române competente prevăzute la alin. (2) sunt Poliţia Română şi Poliţia de Frontieră.

(4) La solicitarea autorităţii române competente, urmărirea transfrontalieră încetează imediat.

se încarcă...