Back

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

Regulamentul nr. 1315/2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport şi de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE (Text cu relevanţă pentru SEE) Număr celex: 32013R1315

În vigoare de la 21.12.2013

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 172,

având în vedere propunerea Comisiei Europene, după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1) Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European şi a Consiliului a fost reformată în interesul clarităţii prin Decizia nr. 661/2010/UE a Parlamentului European şi a Consiliului.

(2) Planificarea, dezvoltarea şi exploatarea reţelelor transeuropene de transport contribuie la realizarea unor obiective deosebit de importante ale Uniunii, astfel cum figurează, printre altele, în Strategia Europa 2020 şi în Cartea albă a Comisiei intitulată "Foaie de parcurs pentru un spaţiu european unic al transporturilor" - Către un sistem de transport competitiv şi eficient din punct de vedere al resurselor ("Cartea Albă"), cum ar fi buna funcţionare a pieţei interne şi consolidarea coeziunii economice, sociale şi teritoriale. Obiectivele lor specifice includ de asemenea permiterea mobilităţii neîntrerupte, sigure şi durabile a persoanelor şi a mărfurilor, asigurarea accesibilităţii şi conectivităţii pentru toate regiunile din Uniune, precum şi contribuirea la creşterea economică şi a competitivităţii la nivel mondial. Aceste obiective specifice ar trebui atinse prin instituirea interconexiunilor şi a interoperabilităţii între reţelele de transport naţionale într-un mod durabil şi eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor. De exemplu, interoperabilitatea feroviară ar putea fi îmbunătăţită prin intermediul unor soluţii inovatoare care să vizeze îmbunătăţirea compatibilităţii între sisteme, precum echipamentele de bord sau căile ferate cu ecartamente multiple.

(3) Creşterea traficului a dus la creşterea gradului de congestionare în transportul internaţional. Pentru a asigura mobilitatea internaţională a mărfurilor şi călătorilor, capacitatea reţelei transeuropene de transport şi utilizarea acestei capacităţi ar trebui optimizate şi, dacă este cazul, extinse prin eliminarea blocajelor de infrastructură şi prin remedierea legăturilor lipsă din infrastructură în interiorul statelor membre şi între acestea şi, după caz, în ţările vecine şi ţinând seama de negocierile în curs cu ţările candidate şi potenţial candidate.

(4) După cum se menţionează în Cartea albă, eficacitatea şi eficienţa transporturilor poate fi îmbunătăţită în mod semnificativ prin asigurarea unei mai bune integrări modale la nivelul întregii reţele, în ceea ce priveşte infrastructura, fluxurile de informaţii şi procedurile.

(5) Cartea albă recomandă implementarea tehnologiilor informaţiei şi comunicării legate de transporturi pentru a asigura o gestionare mai bună şi mai integrată a traficului şi pentru a simplifica procedurile administrative, prin îmbunătăţirea logisticii transportului de marfă, prin localizarea şi urmărirea mărfurilor, precum şi prin optimizarea orarelor de zbor şi a fluxurilor de trafic. Având în vedere că astfel de măsuri promovează gestionarea şi utilizarea într-un mod eficient a infrastructurii de transport, ele ar trebui să facă obiectul prezentului regulament.

(6) Politica în domeniul reţelei transeuropene de transport trebuie să ţină seama de evoluţia politicii în materie de transporturi şi de dreptul de proprietate asupra infrastructurilor. Statele membre sunt în continuare principala entitate responsabilă de construirea şi întreţinerea infrastructurilor de transport. Cu toate acestea, şi alte entităţi, inclusiv partenerii din sectorul privat, au căpătat un rol important în ceea ce priveşte implementarea unei reţele transeuropene de transport multimodale şi investiţiile conexe, inclusiv autorităţile regionale şi locale, administratorii de infrastructură, concesionarii sau autorităţile portuare sau aeroportuare.

(7) Reţeaua transeuropeană de transport se compune în mare măsură din infrastructura deja existentă. Pentru a îndeplini în totalitate obiectivele noii politici privind o reţea transeuropeană de transport, ar trebui instituite în cadrul unui regulament o serie de cerinţe uniforme în materie de infrastructură, astfel încât să fie respectate la nivelul infrastructurii reţelei transeuropene de transport.

(8) Reţeaua transeuropeană de transport ar trebui dezvoltată prin crearea de noi infrastructuri de transport, prin reabilitarea şi modernizarea infrastructurilor existente şi prin măsuri de promovare a utilizării eficiente a acestora din punctul de vedere al resurselor. În anumite cazuri, este necesară reabilitarea infrastructurii feroviare, deoarece aceasta nu a beneficiat de o întreţinere periodică în trecut. Reabilitarea este un proces care are drept rezultat obţinerea parametrilor de construcţie iniţiali ai instalaţiilor de infrastructură feroviară existente, precum şi îmbunătăţirea pe termen lung a calităţii acestora în raport cu starea în care se află în prezent, cu aplicarea cerinţelor şi a dispoziţiilor prezentului regulament.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...