Back

Comisia Europeană

Regulamentul nr. 1408/2013 privind aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis în sectorul agricol Număr celex: 32013R1408

În vigoare de la 24.12.2013

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 108 alineatul (4),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului din 7 mai 1998 de aplicare a articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale,

după publicarea unui proiect al prezentului regulament,

după consultarea Comitetului consultativ privind ajutoarele de stat,

întrucât:

(1) Finanţarea din partea statului care îndeplineşte criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat reprezintă ajutor de stat şi, prin urmare, trebuie notificată Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, în temeiul articolului 109 din tratat, Consiliul poate stabili categoriile de ajutoare care sunt exceptate de la această cerinţă de notificare. În conformitate cu articolul 108 alineatul (4) din tratat, Comisia poate adopta regulamente în legătură cu aceste categorii de ajutoare de stat. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 994/98, Consiliul a hotărât, în conformitate cu articolul 109 din tratat, că ajutoarele de minimis ar putea constitui o astfel de categorie. Pe această bază, se consideră că ajutoarele de minimis, fiind ajutoare acordate unei întreprinderi unice într-o perioadă de timp dată care nu depăşesc o anumită sumă fixă, nu îndeplinesc toate criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat şi, prin urmare, nu fac obiectul procedurii de notificare.

(2) În numeroase decizii, Comisia a clarificat noţiunea de ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Comisia şi-a prezentat, de asemenea, politica cu privire la un plafon de minimis, sub care se poate considera că articolul 107 alineatul (1) din tratat nu se aplică, mai întâi în Comunicarea sa privind ajutoarele de stat de minimis şi, ulterior, în Regulamentul (CE) nr. 69/2001 al Comisiei şi în Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei. Având în vedere normele speciale care se aplică în sectorul agricol şi riscul ca şi niveluri reduse ale ajutoarelor să poată îndeplini criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, sectorul agricol sau părţi ale acestuia au fost excluse din domeniul de aplicare al regulamentelor menţionate. Comisia a adoptat deja mai multe regulamente care prevăd norme referitoare la ajutoarele de minimis acordate în sectorul agricol, cel mai recent fiind Regulamentul (CE) nr. 1535/2007 al Comisiei. Din experienţa dobândită prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1535/2007 rezultă că este necesară revizuirea anumitor condiţii prevăzute în respectivul regulament şi înlocuirea acestuia.

(3) În lumina experienţei dobândite de Comisie prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1535/2007, cuantumul maxim al ajutoarelor care pot fi acordate unei întreprinderi unice pe parcursul unei perioade de trei ani ar trebui să crească la 15 000 EUR, iar limita naţională ar trebui să crească la 1 % din producţia anuală. Aceste noi plafoane garantează în continuare că orice măsură care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament poate fi considerată ca neavând niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre şi nedenaturând sau neameninţând să denatureze concurenţa.

(4) În sensul normelor de concurenţă prevăzute în tratat, prin "întreprindere" se înţelege orice entitate care desfăşoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic şi de modul în care este finanţată(1). Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a hotărât că toate entităţile care sunt controlate (juridic sau de facto) de către aceeaşi entitate ar trebui considerate o întreprindere unică(2). În scopul asigurării securităţii juridice şi al reducerii sarcinii administrative, prezentul regulament ar trebui să prevadă o listă exhaustivă de criterii clare cu ajutorul cărora să se stabilească dacă două sau mai multe întreprinderi dintrun stat membru trebuie considerate o întreprindere unică. Dintre criteriile consacrate pentru definirea "întreprinderilor afiliate" în cadrul definiţiei întreprinderilor mici sau mijlocii (IMM-uri) din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei şi din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei, Comisia a selectat criteriile adecvate pentru scopul prezentului regulament. Autorităţile publice cunosc deja criteriile care ar trebui să fie aplicabile, având în vedere domeniul de aplicare al prezentului regulament, atât IMM-urilor, cât şi întreprinderilor mari. Aceste criterii ar trebui să garanteze că un grup de întreprinderi afiliate este considerat o întreprindere unică pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de minimis, dar totodată şi că întreprinderile care nu au nicio legătură între ele în afară de faptul că fiecare are o legătură directă cu acelaşi organism public sau cu aceleaşi organisme publice nu sunt tratate ca întreprinderi având legături unele cu altele. Se ţine seama, aşadar, de situaţia specifică a întreprinderilor controlate de aceeaşi instituţie publică sau de aceleaşi instituţii publice, fiecare putând avea putere de decizie. De asemenea, criteriile respective ar trebui să garanteze că membrii individuali ai unei persoane juridice sau ai unui grup de persoane fizice sau juridice nu sunt consideraţi, doar din acest motiv, ca având o legătură între ei în cazurile în care legislaţia naţională prevede că membrilor individuali le revin drepturi şi obligaţii comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de şef de exploataţie, în special în ceea ce priveşte statutul lor economic, social şi fiscal şi în cazul în care respectivii membri individuali au contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.

(1) Cauza C-222/04, Ministero dell'Economia e delle Finanze/Cassa di Risparmio di Firenze SpA şi alţii, Rec., 2006, p. I-289.

(2) Cauza C-382/99, Ţările de Jos/Comisia, Rec., 2002, p. I-5163.

(5) Având în vedere similitudinile dintre prelucrarea şi comercializarea produselor agricole şi a produselor neagricole, prelucrarea şi comercializarea produselor agricole sunt incluse în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei.

(6) Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că, în cazul în care Uniunea a adoptat o reglementare privind instituirea unei organizări comune a pieţelor într-un anumit sector agricol, statele membre au obligaţia să se abţină de la adoptarea oricărei măsuri care ar putea să îi aducă atingere sau să creeze excepţii de la aceasta (1). Din acest motiv, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor a căror valoare este fixată pe baza preţului sau a cantităţii de produse cumpărate sau introduse pe piaţă. În mod similar, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice nici măsurilor de sprijin care sunt subordonate unei obligaţii de împărţire a ajutorului cu producătorii primari.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...