Comisia Europeană

Regulamentul nr. 1407/2013 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis (Text cu relevanță pentru SEE)
Număr celex: 32013R1407

În vigoare de la 24.12.2013

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

COMISIA EUROPEANÃ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 108 alineatul (4),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului din 7 mai 1998 de aplicare a articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale,

după publicarea unui proiect al prezentului regulament,

după consultarea Comitetului consultativ privind ajutoarele de stat,

întrucât:

(1) Finanțarea din partea statului care îndeplinește criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat reprezintă ajutor de stat și, prin urmare, trebuie notificată Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, în temeiul articolului 109 din tratat, Consiliul poate stabili categoriile de ajutoare care sunt exceptate de la această cerință de notificare. În conformitate cu articolul 108 alineatul (4) din tratat, Comisia poate adopta regulamente privind aceste categorii de ajutoare de stat. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 994/98, Consiliul a hotărât, în conformitate cu articolul 109 din tratat, că ajutoarele de minimis ar putea constitui o astfel de categorie. Pe această bază, se consideră că ajutoarele de minimis, fiind ajutoare acordate unei întreprinderi unice într-o perioadă de timp dată care nu depășesc o anumită sumă fixă, nu îndeplinesc toate criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, nu fac obiectul procedurii de notificare.

(2) În numeroase decizii, Comisia a clarificat noțiunea de ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Comisia și-a prezentat, de asemenea, politica cu privire la un plafon de minimis, sub care se poate considera că articolul 107 alineatul (1) din tratat nu se aplică, mai întâi în comunicarea sa privind ajutoarele de minimis și, ulterior, în Regulamentul (CE) nr. 69/2001 al Comisiei și în Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei. Din experiența dobândită prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 rezultă că este necesară revizuirea anumitor condiții prevăzute în respectivul regulament și înlocuirea acestuia.

(3) Este oportună menținerea plafonului de 200 000 EUR pentru cuantumul ajutoarelor de minimis pe care o întreprindere unică le poate primi pe o perioadă de trei ani din partea unui stat membru. Acest plafon rămâne necesar pentru a se asigura că o măsură care face obiectul prezentului regulament poate fi considerată ca neavând niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și nedenaturând sau neamenințând să denatureze concurența.

(4) În sensul normelor de concurență prevăzute în tratat, prin "întreprindere" se înțelege orice entitate care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic și de modul în care este finanțată(1). Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că toate entitățile care sunt controlate (juridic sau de facto) de către aceeași entitate ar trebui considerate o întreprindere unică(2). În scopul asigurării securității juridice și al reducerii sarcinii administrative, prezentul regulament ar trebui să prevadă o listă exhaustivă de criterii clare cu ajutorul cărora să se stabilească dacă două sau mai multe întreprinderi dintrun stat membru trebuie considerate o întreprindere unică. Dintre criteriile consacrate pentru definirea "întreprinderilor afiliate" în cadrul definiției întreprinderilor mici sau mijlocii (IMM) din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei și din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei, Comisia a selectat criteriile adecvate pentru scopul prezentului regulament. Autoritățile publice cunosc deja criteriile respective, care ar trebui să fie aplicabile, având în vedere domeniul de aplicare al prezentului regulament, atât IMM-urilor, cât și întreprinderilor mari. Aceste criterii ar trebui să garanteze că un grup de întreprinderi afiliate este considerat ca fiind o întreprindere unică pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de minimis, dar totodată și că întreprinderile care nu au nicio legătură între ele în afară de faptul că fiecare are o legătură directă cu același organism public sau cu aceleași organisme publice nu sunt tratate ca întreprinderi având legături unele cu altele. Se ține seama, așadar, de situația specifică a întreprinderilor controlate de aceeași instituție publică sau de aceleași instituții publice, fiecare putând avea putere de decizie.

(1) Cauza C-222/04, Ministero dell'Economia e delle Finanze/Cassa di Risparmio di Firenze SpA și alții, Rec., 2006, p. I-289.

(2) Cauza C-382/99, Țările de Jos/Comisia, Rec., 2002, p. I-5163.

(5) Date fiind dimensiunile reduse, în medie, ale întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul transportului rutier de mărfuri, este necesar să se mențină plafonul de 100 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri în contul terților sau contra cost. Serviciile integrate, în care transportul propriu-zis reprezintă doar un element, cum ar fi serviciile de mutare, serviciile poștale sau de curierat ori colectarea deșeurilor sau serviciile de prelucrare, nu ar trebui considerate servicii de transport. Având în vedere supracapacitatea din sectorul transportului rutier de mărfuri și obiectivele politicii de transport din perspectiva congestionării traficului rutier și transportul de mărfuri, ajutoarele acordate întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri în contul terților sau contra cost pentru achiziționarea de vehicule care asigură transportul rutier de mărfuri ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Ținând seama de dezvoltarea sectorului de transport rutier de călători, nu mai este necesară aplicarea unui plafon inferior acestui sector.

(6) Având în vedere normele speciale care se aplică în sectoarele producției primare de produse agricole, al pescuitului și acvaculturii și având în vedere riscul ca ajutoarele care constau în sume mai mici decât plafonul stabilit în prezentul regulament să poată totuși îndeplini criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice sectoarelor respective.

(7) Având în vedere similitudinile dintre prelucrarea și comercializarea produselor agricole și a produselor neagricole, prezentul regulament ar trebui să se aplice prelucrării și comercializării produselor agricole, cu condiția îndeplinirii anumitor cerințe. Nici activitățile care se desfășoară în exploatațiile agricole necesare în vederea pregătirii unui produs pentru prima vânzare, precum recoltarea, secerișul și treieratul cerealelor sau ambalarea ouălor, și nici prima vânzare către revânzători sau prelucrători nu ar trebui considerate, în acest sens, activități de prelucrare sau de comercializare.

(8) Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că, în cazul în care Uniunea a adoptat o reglementare privind instituirea unei organizări comune a piețelor într-un anumit sector agricol, statele membre au obligația să se abțină de la adoptarea oricărei măsuri care ar putea să îi aducă atingere sau să creeze excepții de la aceasta (1). Din acest motiv, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor a căror valoare este fixată pe baza prețului sau a cantității de produse cumpărate sau introduse pe piață. În mod similar, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice nici măsurilor de sprijin care sunt subordonate unei obligații de împărțire a ajutorului cu producătorii primari.

(1) Cauza C-456/00, Franța/Comisia, Rec., 2002, p. I-11949.

(9) Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor pentru export sau ajutoarelor condiționate de utilizarea cu precădere a produselor naționale față de produsele importate. Mai precis, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor destinate înființării și exploatării unei rețele de distribuție în alte state membre sau în țări terțe. Ajutoarele destinate acoperirii costurilor de participare la târguri comerciale sau a costurilor aferente studiilor ori serviciilor de consultanță necesare pentru lansarea unui produs nou sau existent pe o piață nouă într-un alt stat membru sau într-o țară terță nu constituie, în mod normal, ajutoare la export.

(10) Perioada de trei ani care urmează să fie luată în considerare în sensul prezentului regulament ar trebui evaluată în mod constant, astfel încât, atunci când se acordă un nou ajutor de minimis, să se ia în considerare valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate în cursul exercițiului financiar în cauză și în cursul celor două exerciții financiare precedente.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...