Back

Guvernul României

Ordonanţa de urgenţă nr. 46/2013 privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 24.05.2013

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Având în vedere:

- prevederile art. 85 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acesteia, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice aveau obligaţia să elaboreze proiectul de lege specială referitor la criza financiară şi insolvenţa unităţilor-administrativ-teritoriale;

- volumul mare al arieratelor înregistrate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale faţă de furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări;

- necesitatea deblocării activităţii furnizorilor de bunuri, servicii şi lucrări care au de recuperat de la autorităţile administraţiei publice locale sume ce reprezintă arierate;

- prevederile Acordului stand-by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, referitoare la reducerea arieratelor unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale;

- necesitatea reglementării procedurii privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, modul de implicare a instituţiilor abilitate în redresarea economico-financiară a unităţii administrativ-teritoriale în situaţia de criză financiară şi de insolvenţă, drepturile şi obligaţiile creditorilor unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, precum şi drepturile şi obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale,

întrucât toate aceste aspecte vizează interesul public şi constituie situaţii urgente şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

luând în considerare faptul că neadoptarea prezentei ordonanţe de urgenţă duce la nerespectarea angajamentelor asumate cu organismele financiare internaţionale, cu efecte negative ce decurg din aceasta,

în considerarea faptului că aspectele mai sus menţionate constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunându-se adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor asumate,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1.

Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul general şi procedurile colective pentru acoperirea pasivului unităţilor administrativ-teritoriale aflate în criză financiară sau în insolvenţă.

Art. 2.

În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să exercite atribuţiile prevăzute la art. 39 pe toată perioada derulării procedurii de insolvenţă;

b) autoritatea deliberativă este consiliul local al comunei, al oraşului, al municipiului, consiliul judeţean, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, respectiv consiliul local al subdiviziunii administrativ-teritoriale;

c) creanţa este dreptul creditorului de a pretinde de la debitor executarea unei obligaţii şi constituie un activ pentru creditor şi un pasiv pentru debitor;

d) creanţa certă este creanţa a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta;

e) creanţa lichidă şi exigibilă este o creanţă al cărei cuantum este determinat prin însuşi actul de creanţă sau este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau/şi al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, a cărei scadenţă a expirat, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de un calcul special;

f) creanţele bugetare locale reprezintă creanţele provenind din impozite şi taxe locale, contribuţii, amenzi, chirii, redevenţe şi alte venituri bugetare, precum şi majorările de întârziere datorate bugetelor locale;

g) creanţele garantate sunt creanţele persoanelor fizice sau persoanelor juridice care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale;

h) creanţele salariale sunt creanţele ce izvorăsc din raporturi de muncă între debitor şi angajaţii acestuia;

i) tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii, curente, scadente, inclusiv sub condiţie acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel sunt menţionate atât suma solicitată de către creditor, cât şi suma acceptată şi rangul de preferinţă;

j) tabelul definitiv de creanţe este tabelul care cuprinde toate creanţele asupra debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate al creanţei;

k) creditorul este persoana fizică sau persoana juridică, titular al unui drept de creanţă asupra patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale, cu excepţia bunurilor proprietate publică, şi care a solicitat, în mod expres, instanţei să îi fie înregistrată creanţa în tabelul definitiv de creanţe sau în tabelul definitiv consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. Au calitatea de creditor şi salariaţii unităţii administrativ-teritoriale din aparatul de specialitate al primarului sau al consiliului judeţean, al primarului general al municipiului Bucureşti şi din instituţiile ori serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz, finanţate integral sau parţial prin subvenţii de la bugetul local;

l) creditorii chirografari sunt creditorii debitorului care nu au constituit garanţii faţă de patrimoniul debitorului şi care nu au privilegii însoţite de drepturi de retenţie, ale căror creanţe sunt curente la data deschiderii procedurii şi/sau plătite drept creanţe curente aferente activităţilor curente. Aceştia sunt creditorii a căror creanţă nu este însoţită de vreo garanţie reală sau personală, executarea ei fiind garantată numai prin dreptul de gaj general al creditorilor asupra întregului patrimoniu al debitorului;

m) criza financiară este starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Criza financiară este prezumată în următoarele situaţii:
Modificări (1)

m1) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 90 de zile şi care depăşesc 15% din bugetul general al unităţii administrativ-teritoriale respective, cu excepţia celor aflate în litigiu comercial;
Modificări (1)

m2) neachitarea drepturilor salariale prevăzute în bugetul local de venituri şi cheltuieli sau în bugetele instituţiilor ori serviciilor publice de interes local sau judeţean, după caz, pe o perioadă mai mare de 90 de zile de la data scadenţei;

n) datoria este totalitatea obligaţiilor financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale sau ale serviciilor publice aflate în subordine, la un moment dat, provenind din neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, persoanelor fizice sau persoanelor juridice rezidente şi/sau nerezidente în România, respectiv salariaţilor unităţii administrativ-teritoriale, în ceea ce priveşte drepturile salariale izvorâte din raporturile de muncă şi prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli;

o) dreptul real este dreptul subiectiv, patrimonial, în temeiul căruia titularul său poate să exercite anumite puteri, prerogative asupra unui bun determinat, în mod direct şi nemijlocit, fără intervenţia altei persoane. Drepturile reale pot fi:

o1) drepturi reale principale: dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie, dreptul de superficie;

o2) drepturi reale accesorii: dreptul de ipotecă, dreptul de gaj, privilegiile;

p) dreptul de retenţie conferă deţinătorului unui bun al altei persoane fizice sau persoane juridice posibilitatea de a refuza restituirea sa până când creditorul îşi execută obligaţia pe care o are către deţinător, plătindu-i sumele cheltuite cu bunul. El se constată de instanţă, la cererea părţii interesate, fiind recunoscut ca o garanţie prin plată a creanţei, şi durează până la efectuarea plăţii;

q) fideiusiunea este o cauţiune, un contract prin care o persoană se angajează în faţa creditorului să execute obligaţia debitorului în cazul în care acesta nu ar executa-o el însuşi la termen. Fideiusiunea este un contract accesoriu, consensual, unilateral, cu titlu gratuit, cu respectarea dispoziţiilor Codului civil şi ale Codului de procedură civilă. Fideiusiunea poate fi de 3 feluri:

q1) fideiusiune convenţională, care se distinge prin aceea că debitorul şi creditorul sunt de acord că este necesară aducerea unui garant;

q2) fideiusiune legală, care se caracterizează prin aceea că obligaţia debitorului de a aduce un garant pentru garantarea obligaţiilor ce îi revin este instituită printr-o dispoziţie imperativă a legii;

q3) fideiusiune judiciară, a cărei particularitate este faptul că instanţa judecătorească dispune, într-o anumită cauză, cu soluţionarea căreia a fost învestită, aducerea unui fideiusor care să îşi asume obligaţia de a garanta plata de către debitor a ceea ce datorează creditorului său;

r) insolvenţa este starea patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Insolvenţa este prezumată în următoarele situaţii:
Modificări (1)

r1) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 120 de zile şi care depăşesc 50% din bugetul general al unităţii administrativ-teritoriale, fără a se lua în calcul cele aflate în litigiu comercial;
Modificări (1)

r2) neachitarea drepturilor salariale izvorâte din raporturile de muncă şi prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenţei;

s) serviciile publice esenţiale sunt servicii publice fără de care unitatea administrativ-teritorială nu poate funcţiona, stabilite prin hotărâre a Guvernului în termen de 75 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Referințe (1)

CAPITOLUL II Criza financiară

SECŢIUNEA 1 Instituire

Art. 3.

(1) Situaţia crizei financiare poate fi sesizată potrivit prevederilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Autoritatea deliberativă ia act, prin adoptarea unei hotărâri, de existenţa situaţiei de criză financiară, mandatează ordonatorul principal de credite să elaboreze un proiect de plan de redresare financiară şi analizează propunerile strategice preliminare care să fie cuprinse în planul de redresare financiară elaborat de către ordonatorul principal de credite.

(3) Ordonatorul principal de credite solicită înregistrarea hotărârii autorităţii deliberative de declarare a crizei financiare, în termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea acesteia, în registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale, care este gestionat de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Acestea comunică lunar Ministerului Finanţelor Publice situaţiile de deschidere sau de închidere a crizelor financiare înregistrate.

SECŢIUNEA a 2-a Registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale

Art. 4.

(1) Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti gestionează registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale, în care sunt înscrise toate unităţile administrativ-teritoriale aflate în situaţie de criză financiară, potrivit prevederilor art. 74 alin. (13) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Acest registru are caracter de document public, se publică şi se actualizează permanent pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice.

(2) Procedurile privind raportarea situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale şi înregistrarea lor la registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ-teritoriale se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Puneri în aplicare (1)

SECŢIUNEA a 3-a Comitetul pentru situaţii de criză financiară şi planul de redresare financiară

Art. 5.

(1) În termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea hotărârii prin care a fost declarată starea de criză financiară, se constituie comitetul pentru situaţii de criză financiară, prin ordin al prefectului. Acesta se convoacă de către prefect. Comitetul include următoarele persoane:

a) primarul sau preşedintele consiliului judeţean, al unităţii administrativ-teritoriale sau al subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară, după caz;

b) şeful compartimentului financiar-contabil al unităţii administrativ-teritoriale sau al subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară;

c) conducătorul serviciului public de interes local care a generat starea de criză financiară, după caz;

d) un reprezentant al autorităţii deliberative a unităţii administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară;

e) un reprezentant al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti;

f) un reprezentant al structurii asociative a autorităţilor administraţiei publice locale din a cărei categorie face parte unitatea administrativ-teritorială în cauză.

(2) Comitetul pentru situaţii de criză financiară este legal constituit în prezenţa tuturor membrilor, iar deciziile se iau prin vot, cu majoritate simplă.

(3) În termen de 30 de zile de la adoptarea hotărârii prin care a fost declarată starea de criză financiară, ordonatorul principal de credite împreună cu ceilalţi membri ai comitetului pentru situaţii de criză financiară pregătesc un plan de redresare financiară a unităţii administrativ-teritoriale, cu avizul camerei de conturi teritoriale.

(4) Planul de redresare financiară cuprinde:

1. o prezentare a situaţiei economico-financiare a unităţii administrativ-teritoriale;

2. măsuri care să asigure prestarea serviciilor publice esenţiale de către autorităţile administraţiei publice locale pe durata aplicării planului de redresare financiară;

3. măsuri de îmbunătăţire a managementului financiar şi a mecanismelor de control necesare pentru eficientizarea furnizării serviciilor publice esenţiale;

4. măsuri de creştere a gradului de colectare a veniturilor proprii, precum şi de generare de venituri suplimentare;

5. măsuri pentru reducerea cheltuielilor;

6. planificarea economico-financiară şi bugetară pe perioada procedurii de redresare financiară, care presupune:

a) analiza tuturor veniturilor şi cheltuielilor bugetare, recomandări pentru creşterea veniturilor şi reducerea cheltuielilor, precum şi elaborarea de rectificări ale bugetului local;

b) proiecţia veniturilor şi cheltuielilor pentru anul curent şi pentru următorii 2 ani;

c) restructurarea conducerii, organizării şi gestionării aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean, a serviciilor şi instituţiilor publice de interes local sau judeţean, după caz;

7. stabilirea sarcinilor pentru îndeplinirea prevederilor din planul de redresare financiară pe obiective, persoane responsabile şi termene.

(5) Planul de redresare financiară se aprobă, la propunerea ordonatorului principal de credite, prin hotărâre a autorităţii deliberative, potrivit art. 74 alin. (9) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 6.

La elaborarea planului de redresare financiară, atribuţiile comitetului pentru situaţii de criză financiară sunt:

a) verifică estimarea veniturilor unităţilor administrativ-teritoriale şi analizează gradul de colectare a veniturilor proprii, estimează veniturile din impozitul pe venit şi sumele destinate echilibrării bugetelor locale;

b) cercetează cauzele lipsei de fonduri şi furnizează soluţii cu privire la modalitatea de finanţare a activităţilor pentru îndeplinirea atribuţiilor din sarcina autorităţilor administraţiei publice locale.

Art. 7.

Planul de redresare financiară poate fi modificat, la cererea ordonatorului principal de credite, ori de câte ori este necesar, în cazul în care apar date, informaţii sau fapte necunoscute la momentul aprobării acestuia, dacă acestea pot împiedica procesul de redresare financiară. Noul plan este elaborat de ordonatorul principal de credite împreună cu membrii comitetului pentru situaţii de criză financiară şi se supune aprobării autorităţii deliberative.

Art. 8.

Implementarea planului de redresare financiară este obligatorie pentru autoritatea administraţiei publice locale implicate şi pentru instituţiile şi serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz, indiferent de forma de finanţare, care intră în sfera de responsabilitate a ordonatorului principal de credite.

Art. 9.

Ordonatorul principal de credite transmite, cel puţin o dată pe lună, un raport detaliat despre implementarea măsurilor şi activităţilor cuprinse în planul de redresare financiară către autoritatea deliberativă şi către membrii comitetului pentru situaţii de criză financiară.

Art. 10.

Controlul executării şi îndeplinirii măsurilor cuprinse în planul de redresare financiară este realizat de comitetul pentru situaţii de criză financiară.

Art. 11.

Pe perioada implementării planului de redresare financiară ordonatorul principal de credite nu poate, fără aprobarea emisă de autoritatea deliberativă şi fără avizul consultativ al comitetului pentru situaţii de criză financiară:

a) să ia nicio decizie care să conducă la creşterea obligaţiilor financiare;

b) să iniţieze înfiinţarea de noi servicii publice sau instituţii;

c) să angajeze personal suplimentar;

d) să dea curs oricăror obligaţii financiare contractate şi necuprinse în planul de redresare financiară pentru rezolvarea situaţiei de criză financiară;

e) să împrumute fonduri, cu excepţia împrumuturilor de refinanţare;

f) să participe la înfiinţarea ori finanţarea unor asociaţii de dezvoltare intercomunitară sau orice alte forme de asociere;

g) să participe cu capital social la înfiinţarea de societăţi comerciale sau la majorarea capitalului social al celor deja existente.

se încarcă...