Back

Consiliul Europei

Convenţia privind criminalitatea informatică din 23.11.2001 *)

În vigoare de la 20.04.2004

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Seria Tratatelor Europene nr. 185

- Budapesta, 23 noiembrie 2001 -

PREAMBUL

Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,

considerând că scopul Consiliului Europei este realizarea unei uniuni cât mai strânse între membrii săi,

recunoscând importanţa promovării cooperării cu celelalte state părţi la prezenta convenţie,

convinse de necesitatea de a urmări, cu prioritate, aplicarea unei politici penale comune, destinată să protejeze societatea împotriva criminalităţii informatice, în special prin adoptarea unei legislaţii adecvate, precum şi prin îmbunătăţirea cooperării internaţionale,

conştiente de profundele schimbări determinate de digitalizarea, convergenţa şi globalizarea continuă a reţelelor de calculatoare,

preocupate de riscul că reţelele de calculatoare şi informaţia electronică ar putea fi utilizate şi pentru comiterea de infracţiuni şi că probele privind asemenea infracţiuni ar putea fi stocate şi transmise prin intermediul acestor reţele,

recunoscând necesitatea cooperării între state şi industria privată în lupta împotriva criminalităţii informatice, precum şi nevoia de a proteja interesele legitime în utilizarea şi dezvoltarea tehnologiilor informaţiei,

considerând că lupta eficientă purtată împotriva criminalităţii informatice impune o cooperare internaţională intensificată, rapidă şi eficace în materie penală,

convinse că prezenta convenţie este necesară pentru a preveni actele îndreptate împotriva confidenţialităţii, integrităţii şi disponibilităţii sistemelor informatice, a reţelelor şi a datelor, precum şi a utilizării frauduloase a unor asemenea sisteme, reţele şi date, prin asigurarea incriminării unor asemenea conduite, aşa cum sunt ele descrise în prezenta convenţie, şi prin adoptarea unor măsuri suficiente pentru a permite combaterea eficace a acestor infracţiuni, menite să faciliteze descoperirea, investigarea şi urmărirea penală a acestora atât la nivel naţional, cât şi internaţional, precum şi prin prevederea unor dispoziţii materiale necesare asigurării unei cooperări internaţionale rapide şi sigure,

conştiente de necesitatea garantării unui echilibru adecvat între interesele acţiunii represive şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului, consacrate prin Convenţia Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (1950), Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice al Naţiunilor Unite (1966), precum şi prin alte tratate internaţionale aplicabile în materia drepturilor omului, care reafirmă dreptul fiecăruia la opinie, libertatea de expresie, precum şi libertatea de a căuta, de a obţine şi de a comunica informaţii şi idei de orice natură, fără a ţine seama de frontiere, precum şi drepturile privind respectarea intimităţii şi a vieţii private,

conştiente, de asemenea, de dreptul la protecţia datelor personale, conferit, de exemplu, prin Convenţia Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (1981),

luând în considerare Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile copilului (1989) şi Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor (1999),

ţinând seama de convenţiile în vigoare ale Consiliului Europei privind cooperarea în materie penală, precum şi de celelalte tratate similare încheiate între statele membre ale Consiliului Europei şi alte state şi subliniind că prezenta convenţie are ca scop completarea acestora, în vederea creşterii eficienţei anchetelor şi procedurilor penale având ca obiect infracţiunile în legătură cu sistemele şi datele informatice, precum şi de a permite colectarea probelor electronice ale unei infracţiuni,

salutând recentele iniţiative destinate să îmbunătăţească înţelegerea şi cooperarea internaţională în scopul combaterii criminalităţii în spaţiul informatic, în special acţiunile întreprinse de Naţiunile Unite, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, Uniunea Europeană şi de Grupul celor 8,

reamintind recomandările Comitetului Miniştrilor nr. R (85) 10 privind aplicarea în practică a Convenţiei europene de asistenţă judiciară în materie penală, referitoare la comisiile rogatorii pentru supravegherea telecomunicaţiilor, nr. R (88) 2 privind măsurile vizând combaterea pirateriei în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe, nr. R (87) 15 vizând reglementarea utilizării datelor cu caracter personal în sectorul poliţiei, nr. R(95)4 privind protecţia datelor cu caracter personal în domeniul serviciilor de telecomunicaţii, cu referire specială la serviciile de telefonie şi nr. R (89) 9 referitoare la criminalitatea în legătură cu utilizarea calculatorului, care indică structurilor legiuitoare naţionale principiile directoare pentru definirea anumitor infracţiuni, precum şi nr. R (95) 13 privind problemele de procedură penală în legătură cu tehnologia informaţiei,

ţinând seama de Rezoluţia nr. 1, adoptată de miniştrii europeni de justiţie cu ocazia celei de-a XXI-a conferinţe a lor (Praga, 10-11 iunie 1997), care recomandă Comitetului Miniştrilor să sprijine activităţile privind combaterea criminalităţii informatice, desfăşurate de Comitetul European pentru problemele criminalităţii, în scopul de a asigura apropierea între legislaţiile penale naţionale şi de a permite utilizarea unor mijloace eficiente de investigare a infracţiunilor informatice, precum şi de Rezoluţia nr. 3, adoptată la cea de-a XXIII-a Conferinţă a miniştrilor europeni de justiţie (Londra, 8-9 iunie 2000), care încurajează părţile participante la negocieri să îşi continue eforturile pentru găsirea unor soluţii care să permită unui număr cât mai mare de state să devină parte la convenţie şi recunoaşte necesitatea de a dispune de un mecanism rapid şi eficient de cooperare internaţională care să ţină seama de exigenţele specifice luptei împotriva criminalităţii informatice,

ţinând seama, de asemenea, de planul de acţiune adoptat de şefii de stat şi de guvern din Consiliul Europei cu ocazia celei de-a doua întâlniri a lor la nivel înalt (Strasbourg, 10-11 octombrie 1997), în scopul de a găsi răspunsuri comune, bazate pe normele şi valorile Consiliului Europei, la dezvoltarea noilor tehnologii ale informaţiei,

au convenit următoarele:

CAPITOLUL I Terminologie

ARTICOLUL 1 Definiţii

În sensul prezentei convenţii:

a) expresia sistem informatic desemnează orice dispozitiv izolat sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în legătură, care asigură ori dintre care unul sau mai multe elemente asigură, prin executarea unui program, prelucrarea automată a datelor;

b) expresia date informatice desemnează orice reprezentare de fapte, informaţii sau concepte sub o formă adecvată prelucrării într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil să determine executarea unei funcţii de către un sistem informatic;

c) expresia furnizor de servicii desemnează:

(i) orice entitate publică sau privată care oferă utilizatorilor serviciilor sale posibilitatea de a comunica prin intermediul unui sistem informatic;

şi

(ii) orice altă entitate care prelucrează sau stochează date informatice pentru acest serviciu de comunicaţii sau pentru utilizatorii săi;

d) datele referitoare la trafic desemnează orice date având legătură cu o comunicare transmisă printr-un sistem informatic, produse de acest sistem în calitate de element al lanţului de comunicare, indicând originea, destinaţia, itinerarul, ora, data, mărimea, durata sau tipul de serviciu subiacent.

CAPITOLUL II Măsuri care trebuie luate la nivel naţional

SECŢIUNEA 1 Drept penal material

TITLUL 1 Infracţiuni împotriva confidenţialităţii, integrităţii şi
disponibilităţii datelor şi sistemelor informatice

ARTICOLUL 2 Accesarea ilegală

Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, accesarea intenţionată şi fără drept a ansamblului ori a unei părţi a unui sistem informatic. O parte poate condiţiona o astfel de incriminare de comiterea încălcării respective prin violarea măsurilor de securitate, cu intenţia de a obţine date informatice ori cu altă intenţie delictuală, sau de legătura dintre încălcarea respectivă şi un sistem informatic conectat la alt sistem informatic.

ARTICOLUL 3 Interceptarea ilegală

Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, interceptarea intenţionată şi fără drept, efectuată prin mijloace tehnice, a transmisiilor de date informatice care nu sunt publice, destinate, provenite sau aflate în interiorul unui sistem informatic, inclusiv a emisiilor electromagnetice provenind de la un sistem informatic care transportă asemenea date. O parte poate condiţiona o astfel de incriminare de comiterea încălcării respective cu intenţie delictuală sau de legătura dintre încălcarea respectivă şi un sistem informatic conectat la alt sistem informatic.

ARTICOLUL 4 Afectarea integrităţii datelor

1. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, fapta comisă intenţionat şi fără drept de a distruge, şterge, deteriora, modifica sau elimina date informatice.

2. O parte va putea să îşi rezerve dreptul de a condiţiona incriminarea comportamentului descris la paragraful 1 de producerea unor daune grave.

ARTICOLUL 5 Afectarea integrităţii sistemului

Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care sunt necesare pentru a incrimina ca infracţiune, în conformitate cu dreptul intern, afectarea gravă, intenţionată şi fără drept a funcţionării unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, periclitarea, ştergerea, deteriorarea, alterarea sau suprimarea datelor informatice.

ARTICOLUL 6 Abuzurile asupra dispozitivelor

1. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a incrimina ca infracţiuni, conform dreptului său intern, atunci când se comit în mod intenţionat şi fără drept:

a) producerea, vânzarea, obţinerea pentru utilizare, importarea, difuzarea sau alte forme de punere la dispoziţie:

(i) a unui dispozitiv, inclusiv un program informatic, conceput special sau adaptat pentru a permite comiterea uneia dintre infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 2-5;

(ii) a unei parole, a unui cod de acces sau a unor date informatice similare care să permită accesarea în tot sau în parte a unui sistem informatic,

cu intenţia ca acestea să fie utilizate în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile vizate la art. 2-5; şi

b) posesia unui element vizat la subparagrafele a) (i) sau a) (ii) sus-menţionate, cu intenţia de a fi utilizat în vederea comiterii uneia dintre infracţiunile vizate la art. 2-5. O parte va putea solicita, în conformitate cu dreptul intern, ca un anumit număr dintre aceste elemente să fie deţinute pentru a fi atrasă răspunderea penală.

2. Prezentul articol nu va fi interpretat în sensul impunerii unei răspunderi penale atunci când producerea, vânzarea, obţinerea pentru utilizare, importarea, difuzarea sau alte forme de punere la dispoziţie, menţionate la paragraful 1 din prezentul articol, nu au ca scop comiterea unei infracţiuni stabilite în conformitate cu art. 2-5, cum ar fi situaţia testării sau protecţiei autorizate a unui sistem informatic.

3. Fiecare parte îşi va putea rezerva dreptul de a nu aplica paragraful 1 al prezentului articol, cu condiţia ca această rezervă să nu privească vânzarea, distribuţia sau orice altă formă de punere la dispoziţie a elementelor menţionate la paragraful 1 subparagraful a) (ii) din prezentul articol.

TITLUL 2 Infracţiuni informatice

ARTICOLUL 7 Falsificarea informatică

Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, introducerea, alterarea, ştergerea sau suprimarea intenţionată şi fără drept a datelor informatice, din care să rezulte date neautentice, cu intenţia ca acestea să fie luate în considerare sau utilizate în scopuri legale ca şi cum ar fi autentice, chiar dacă sunt sau nu sunt în mod direct lizibile şi inteligibile. O parte va putea condiţiona răspunderea penală de existenţa unei intenţii frauduloase sau a unei alte intenţii delictuale.

ARTICOLUL 8 Frauda informatică

Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, fapta intenţionată şi fără drept de a cauza un prejudiciu patrimonial unei alte persoane:

a) prin orice introducere, alterare, ştergere sau suprimare a datelor informatice;

b) prin orice formă care aduce atingere funcţionării unui sistem informatic,

cu intenţia frauduloasă sau delictuală de a obţine fără drept un beneficiu economic pentru el însuşi sau pentru altă persoană.

TITLUL 3 Infracţiuni referitoare la conţinut

ARTICOLUL 9 Infracţiuni referitoare la pornografia infantilă

1. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, următoarele comportamente, atunci când acestea sunt comise în mod intenţionat şi fără drept:

a) producerea de materiale pornografice având ca subiect copii, în vederea difuzării acestora prin intermediul unui sistem informatic;

b) oferirea sau punerea la dispoziţie de materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic;

c) difuzarea sau transmiterea de materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic;

d) fapta de a-şi procura sau de a procura pentru alte persoane materiale pornografice având ca subiect copii, prin intermediul unui sistem informatic;

e) posesia de materiale pornografice având ca subiect copii, într-un sistem informatic sau într-un mijloc de stocare de date informatice.

2. În sensul paragrafului 1 sus-menţionat, termenul materiale pornografice având ca subiect copii desemnează orice material pornografic care reprezintă într-un mod vizual:

a) un minor care se dedă unui comportament sexual explicit;

b) o persoană majoră, prezentată ca o persoană minoră, care se dedă unui comportament sexual explicit;

c) imagini realiste reprezentând un minor care se dedă unui comportament sexual explicit.

3. În sensul paragrafului 2 sus-menţionat, termenul minor desemnează orice persoană în vârstă de mai puţin de 18 ani. Totuşi o parte poate solicita o limită de vârstă inferioară, care trebuie să fie de cel puţin 16 ani.

4. O parte îşi va putea rezerva dreptul de a nu aplica, în totalitate sau parţial, paragraful 1 subparagrafele d) şi e) şi paragraful 2 subparagrafele b) şi c).

TITLUL 4 Infracţiuni referitoare la atingerile aduse proprietăţii
intelectuale şi drepturilor conexe

ARTICOLUL 10 Infracţiuni referitoare la atingerile aduse proprietăţii
intelectuale şi drepturilor conexe

1. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, atingerile aduse proprietăţii intelectuale, definite de legislaţia acestei părţi, în conformitate cu obligaţiile pe care le-a subscris în aplicarea Actului de la Paris din 24 iulie 1971 care revizuieşte Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice, a Acordului privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală şi a Tratatului OMPI privind proprietatea intelectuală, cu excepţia oricărui drept moral conferit de aceste convenţii, atunci când astfel de acte sunt comise deliberat, la scară comercială şi prin intermediul unui sistem informatic.

2. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, atingerile aduse drepturilor conexe definite de legislaţia acestei părţi în conformitate cu obligaţiile pe care le-a subscris în aplicarea Convenţiei internaţionale pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune (Convenţia de la Roma), a Acordului privind aspecte comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală şi a Tratatului OMPI privind interpretările şi fonogramele, cu excepţia oricărui drept moral conferit de aceste convenţii, atunci când astfel de acte sunt comise deliberat, la scară comercială şi prin intermediul unui sistem informatic.

3. O parte va putea, în circumstanţe bine delimitate, să îşi rezerve dreptul de a nu impune răspunderea penală în baza paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol, cu condiţia ca alte recursuri eficiente să fie disponibile şi cu condiţia ca o astfel de rezervă să nu aducă atingere obligaţiilor internaţionale care incumbă acestei părţi în aplicarea instrumentelor internaţionale menţionate la paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol.

TITLUL 5 Alte forme de răspundere şi de sancţionare

ARTICOLUL 11 Tentativa şi complicitatea

1. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, orice complicitate intenţionată la comiterea uneia dintre infracţiunile stabilite în aplicarea art. 2-10, săvârşite cu intenţie.

2. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit dreptului său intern, orice tentativă săvârşită cu intenţia comiterii uneia dintre infracţiunile stabilite în aplicarea art. 3-5, art. 7, 8 şi a art. 9 paragraful 1 subparagrafele a) şi c).

3. Fiecare parte îşi va putea rezerva dreptul de a nu aplica, în totalitate sau parţial, paragraful 2 al prezentului articol.

ARTICOLUL 12 Răspunderea persoanelor juridice

1. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru ca persoanele juridice să poată fi trase la răspundere pentru infracţiunile stabilite în aplicarea prezentei convenţii, atunci când acestea sunt comise pe cont propriu de către orice persoană fizică care acţionează fie individual, fie în calitate de membru al unui organ al persoanei juridice, care exercită o funcţie de conducere în cadrul acesteia, având la bază:

a) o calitate de reprezentare a persoanei juridice;

b) puterea de luare a deciziilor în numele persoanei juridice;

c) puterea de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.

2. Cu excepţia cazurilor deja prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, fiecare parte va adopta măsurile care se dovedesc necesare pentru a se asigura că o persoană juridică poate fi trasă la răspundere atunci când absenţa supravegherii sau a controlului din partea persoanei fizice menţionate la paragraful 1 a permis comiterea infracţiunilor stabilite în aplicarea prezentei convenţii pentru numita persoană juridică de către o persoană fizică care acţionează sub autoritatea acesteia.

3. În funcţie de principiile juridice ale părţii, răspunderea unei persoane juridice poate fi penală, civilă sau administrativă.

4. Această răspundere va fi stabilită fără a prejudicia răspunderea penală a persoanelor fizice care au comis infracţiunea.

ARTICOLUL 13 Sancţiuni şi măsuri

1. Fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru ca infracţiunilor stabilite în aplicarea art. 2-11 să li se poată aplica sancţiuni efective, proporţionale şi convingătoare, care cuprind pedepse privative de libertate.

2. Fiecare parte va veghea ca toate persoanele juridice trase la răspundere în aplicarea art. 12 să facă obiectul sancţiunilor sau măsurilor penale ori nepenale efective, proporţionale şi convingătoare, care cuprind sancţiuni pecuniare.

se încarcă...