Back

Act Internaţional

Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi din 22.05.2001

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 15.07.2004

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

Părţile la această convenţie,

recunoscând faptul că poluanţii organici persistenţi au proprietăţi toxice, sunt rezistenţi la degradare, se acumulează în organismele vii şi se transportă pe calea aerului, apei şi prin speciile migratoare dincolo de frontierele internaţionale şi sunt depozitate departe de locul lor de emisie, unde se acumulează în ecosisteme terestre şi acvatice,

conştiente de problemele de sănătate, în special în ţările în curs de dezvoltare, datorate expunerii la nivel local la poluanţii organici persistenţi, în special de impactul expunerii asupra femeilor, şi, prin aceasta, asupra generaţiilor viitoare,

luând în considerare faptul că ecosistemul arctic şi în special populaţia indigenă sunt în mod deosebit ameninţate de bioamplificarea poluanţilor organici persistenţi, iar contaminarea alimentelor lor tradiţionale constituie o problemă de sănătate publică,

conştiente de necesitatea întreprinderii unei acţiuni la nivel internaţional pentru combaterea poluanţilor organici persistenţi,

ţinând cont de Decizia 19/13C din 7 februarie 1997 a Consiliului de Administraţie a Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu de a iniţia acţiuni la nivel internaţional în vederea protejării sănătăţii umane şi a mediului înconjurător prin adoptarea unor măsuri care să vizeze reducerea şi/sau eliminarea emisiilor şi evacuărilor de poluanţi organici persistenţi,

amintind prevederile esenţiale ale convenţiilor internaţionale de mediu relevante, în special Convenţia de la Rotterdam privind procedura de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză, aplicabilă anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticidelor care fac obiectul comerţului internaţional, şi Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, inclusiv acordurile regionale elaborate în baza art. 11 din aceasta,

reamintind, de asemenea, prevederile relevante din Declaraţia de la Rio privind mediul şi dezvoltarea, precum şi Agenda 21,

recunoscând că această convenţie şi alte acorduri internaţionale în domeniul comerţului şi al mediului înconjurător sunt interdependente,

reafirmând că, potrivit Cartei Naţiunilor Unite şi principiilor de drept internaţional, statele au dreptul suveran de a-şi exploata propriile resurse în conformitate cu politicile lor de mediu şi dezvoltare şi au responsabilitatea de a asigura ca activităţile aflate sub jurisdicţia sau controlul lor să nu producă prejudicii mediului altor state ori teritoriilor aflate în afara limitelor jurisdicţiei naţionale,

ţinând cont de circumstanţele şi de necesităţile deosebite ale ţărilor în curs de dezvoltare, mai ales ale celor mai slab dezvoltate şi de necesităţile ţărilor cu economie în tranziţie, în special de necesitatea de întărire a capacităţilor naţionale de gestiune a produselor chimice, prin transfer de tehnologie, acordarea ajutorului financiar şi tehnic şi promovarea cooperării între părţi,

ţinând pe deplin cont de Programul de acţiune pentru dezvoltarea durabilă a statelor insulare mici în curs de dezvoltare, adoptat în Barbados la 6 mai 1994,

luând în considerare capacităţile respective ale ţărilor dezvoltate şi ale ţărilor în curs de dezvoltare, precum şi responsabilităţile comune, dar diferenţiate ale statelor, în conformitate cu Principiul 7 al Declaraţiei de la Rio privind mediul şi dezvoltarea,

recunoscând contribuţia esenţială pe care sectorul privat şi organizaţiile neguvernamentale pot să o aducă în realizarea proceselor de reducere şi/sau de eliminare a emisiilor şi evacuărilor de poluanţi organici persistenţi,

subliniind importanţa asumării de către cei care produc poluanţi organici persistenţi a responsabilităţii reducerii efectelor negative ale produselor lor şi de informare a utilizatorilor, guvernelor şi publicului asupra proprietăţilor periculoase ale acestor substanţe chimice,

conştiente de necesitatea de a lua măsuri pentru prevenirea efectelor negative cauzate de poluanţii organici persistenţi în toate stadiile ciclului lor de viaţă,

reafirmând Principiul 16 al Declaraţiei de la Rio privind mediul şi dezvoltarea, care prevede necesitatea ca autorităţile naţionale să depună eforturi pentru promovarea internalizării costurilor de mediu şi utilizării instrumentelor economice, luând în considerare principiul conform căruia poluatorul ar trebui, în principiu, să suporte costul poluării, ţinând cont de interesul public şi fără a afecta comerţul internaţional şi investiţiile,

încurajând părţile care nu dispun de planuri de reglementare şi evaluare pentru pesticide şi substanţe chimice industriale să elaboreze asemenea planuri,

recunoscând importanţa dezvoltării şi utilizării unor procese şi substanţe chimice alternative, corespunzătoare din punct de vedere ecologic,

hotărâte să protejeze sănătatea omului şi a mediului împotriva efectelor nocive ale poluanţilor organici persistenţi,

au convenit următoarele:

ARTICOLUL 1 Obiectiv

Luând în considerare abordarea preventivă, în conformitate cu Principiul 15 al Declaraţiei de la Rio privind mediul şi dezvoltarea, obiectivul acestei convenţii este protejarea sănătăţii umane şi a mediului împotriva poluanţilor organici persistenţi.

ARTICOLUL 2 Definiţii

În înţelesul prezentei convenţii:

a) parte înseamnă un stat sau o organizaţie de integrare economică regională care şi-a exprimat consimţământul de a fi legată prin prezenta convenţie şi pentru care aceasta este în vigoare;

b) organizaţia de integrare economică regională înseamnă o organizaţie constituită de către statele suverane dintr-o anumită regiune, căreia statele sale membre i-au transferat competenţe cu privire la aspectele reglementate prin prezenta convenţie şi care a fost pe deplin autorizată, în conformitate cu procedurile sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte, să aprobe sau să adere la această convenţie;

c) părţile prezente şi cu drept de vot înseamnă părţile prezente care îşi exercită dreptul de vot printr-un vot afirmativ sau negativ.

ARTICOLUL 3 Măsuri pentru reducerea sau eliminarea evacuărilor rezultate din producţia şi utilizarea intenţionată

1. Fiecare parte:

a) va interzice şi/sau va lua măsurile legale şi administrative necesare pentru eliminarea:

(i) producerii şi utilizării substanţelor chimice enumerate în anexa A în conformitate cu prevederile incluse în această anexă; şi

(ii) importului şi exportului substanţelor chimice enumerate în anexa A în conformitate cu prevederile incluse în alin. 2;

b) va restricţiona producerea şi utilizarea substanţelor chimice enumerate în anexa B în conformitate cu prevederile acelei anexe.

2. Fiecare parte va lua măsurile necesare pentru a se asigura:

a) că orice substanţă chimică inclusă în anexa A sau B este importată doar:

(i) în scopul depozitării adecvate din punct de vedere ecologic conform prevederilor alin. 1 lit. d) al art. 6; sau

(ii) pentru utilizarea sau scopul permis de acea parte în baza anexei A sau B;

b) că este numai exportată o substanţă chimică prevăzută în anexa A, pentru care orice derogare specifică de producere sau utilizare este în vigoare, ori o substanţă prevăzută în anexa B, pentru care orice derogare specifică de utilizare sau producere ori scop acceptabil este în vigoare, luând în considerare toate prevederile relevante din instrumentele internaţionale existente privind procedura de obţinere a consimţământului prealabil în cunoştinţă de cauză:

(i) în scopul depozitării adecvate din punct de vedere ecologic conform prevederilor alin. (1) lit. d) al art. 6;

(ii) unei părţi căreia i se permite să folosească acea substanţă chimică prevăzută în anexa A ori B; sau

(iii) unui stat care nu este parte la această convenţie şi care a furnizat o certificare anuală părţii exportatoare. O asemenea certificare va specifica intenţia utilizării substanţelor chimice şi va include o declaraţie prin care, în legătură cu acea substanţă, statul importator este obligat:

a) să protejeze sănătatea omului şi a mediului înconjurător prin adoptarea măsurilor necesare pentru minimalizarea sau eliminarea evacuărilor;

b) să respecte prevederile alin. 1 al art. 6; şi

c) să respecte, acolo unde este cazul, prevederile alin. 2 din partea a II-a a anexei B.

Certificarea va include, de asemenea, documentaţia corespunzătoare de sprijinire a acesteia, cum ar fi legi, instrumente de reglementare, dispoziţii de ordin administrativ sau politic. Partea exportatoare va transmite certificatul secretariatului în termen de 60 de zile de la data primirii;

c) ca o substanţă chimică inclusă în anexa A, ale cărei derogări specifice de producere şi utilizare nu se mai află în vigoare pentru nici o parte, să nu fie exportată de acea parte decât în scopul depozitării adecvate din punct de vedere ecologic, aşa cum este prevăzut în alin. 1 lit. d) al art. 6;

d) pentru o mai bună înţelegere a acestui alineat, termenul stat care nu este parte la această convenţie înseamnă, în acest context, cu referire la o anumită substanţă chimică, un stat sau organizaţie de integrare economică regională care nu a acceptat să fie obligat/obligată să respecte prevederile prezentei convenţii cu privire la această substanţă chimică.

3. Fiecare parte care are una sau mai multe scheme de reglementare şi de evaluare pentru pesticidele noi şi pentru substanţele industriale noi va lua măsuri pentru a elabora reglementări în scopul prevenirii producţiei şi utilizării noilor pesticide şi noilor substanţe chimice industriale care, luând în considerare criteriile alin. 1 din anexa D, prezintă caracteristicile poluanţilor organici persistenţi.

4. Fiecare parte care aplică una sau mai multe scheme de reglementare şi de evaluare pentru pesticide şi substanţe industriale va lua în considerare, acolo unde este cazul în cadrul acestor scheme, criteriile enunţate în alin. 1 din anexa D atunci când va efectua evaluări ale pesticidelor sau substanţelor chimice industriale care sunt folosite în prezent.

5. În afara cazului în care este prevăzut altfel în prezenta convenţie, alin. 1 şi 2 nu se vor aplica pentru cantităţile de substanţe chimice care urmează să fie folosite în cercetările de laborator sau ca standard de referinţă.

6. Oricare parte care are o derogare specifică în conformitate cu anexa A sau o derogare specifică ori un scop acceptabil în conformitate cu anexa B va lua măsurile potrivite pentru a se asigura că orice producere sau utilizare aflată sub incidenţa acestei derogări ori scop se efectuează într-un mod care previne sau minimalizează expunerea umană şi descărcările în mediul înconjurător. Pentru utilizări supuse derogărilor sau scopurilor acceptabile care implică evacuări intenţionate în mediul înconjurător în condiţii de utilizare normală, aceste evacuări vor fi într-o cantitate cât mai redusă, luându-se în considerare standardele şi dispoziţiile aplicabile.

ARTICOLUL 4 Înregistrarea derogărilor specifice

1. Se va întocmi un registru în scopul identificării părţilor care sunt supuse derogărilor specifice prevăzute în anexa A sau B. Acesta nu va identifica părţile care utilizează prevederile din anexa A sau B care ar putea fi exercitate de toate părţile. Registrul va fi actualizat de către secretariat şi va fi pus la dispoziţie publicului.

2. Registrul va include:

a) o listă cu tipurile de derogări specifice prevăzute în anexele A şi B;

b) o listă cu părţile care sunt supuse unei derogări specifice menţionate în anexa A sau B; şi

c) o listă cu datele la care expiră fiecare derogare specifică înregistrată.

3. Orice stat care devine parte poate să înregistreze printr-o notificare în scris adresată secretariatului unul sau mai multe tipuri de derogări specifice enumerate în anexa A sau B.

4. Dacă nu este indicată o dată anterioară în registru de către una dintre părţi sau dacă nu se acordă o amânare conform alin. 7, toate înregistrările derogărilor specifice vor expira după un interval de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce priveşte o substanţă chimică dată.

5. La prima reuniune Conferinţa părţilor va decide asupra procesului de revizuire a articolelor din registru.

6. Înainte de a revizui un articol din registru, partea implicată va prezenta un raport secretariatului, în care să justifice necesitatea de a se înregistra în continuare pentru o anumită derogare. Raportul va fi transmis de către secretariat tuturor părţilor. Examinarea înregistrării va fi efectuată pe baza tuturor informaţiilor disponibile. Prin urmare, Conferinţa părţilor poate face recomandări părţii interesate după cum consideră potrivit.

7. Conferinţa părţilor poate, la cererea părţii interesate, să decidă asupra extinderii datei de expirare a unei derogări specifice până la 5 ani. În luarea deciziei, Conferinţa părţilor va lua în considerare interesele specifice ale statelor părţi în curs de dezvoltare şi ale statelor părţi cu economie în tranziţie.

8. O parte poate, în orice moment, să retragă o înscriere din registru cu privire la o derogare specifică, printr-o notificare scrisă adresată secretariatului. Retragerea va produce efecte la data prevăzută în notificare.

9. Când nu mai există nici o parte înregistrată pentru un anumit tip de derogare specifică, nu se va mai putea face nici o înregistrare nouă referitoare la această derogare.

ARTICOLUL 5 Măsuri de reducere şi eliminare a evacuărilor accidentale

Fiecare parte va lua cel puţin următoarele măsuri pentru reducerea evacuărilor complete derivate din sursele antropice ale fiecăreia dintre substanţele menţionate în anexa C, în scopul reducerii continue şi, acolo unde este posibil, în scopul eliminării totale:

a) elaborarea unui plan de acţiune sau, acolo unde este cazul, a unui plan de acţiune regional ori subregional într-un interval de 2 ani de la intrarea în vigoare a acestei convenţii pentru partea respectivă şi implementarea ulterioară a acestora în cadrul planului de acţiune prevăzut în art. 7 în vederea identificării, caracterizării şi gestionării evacuărilor de substanţe chimice prezentate în anexa C şi în vederea facilitării implementării prevederilor lit. b)-e). Planul de acţiune va cuprinde următoarele elemente:

(i) evaluarea evacuărilor actuale şi planificate, în special elaborarea şi reactualizarea inventarelor surselor şi estimărilor evacuărilor, ţinând cont de categoriile de surse identificate în anexa C;

(ii) evaluarea eficienţei legilor şi politicilor părţii ce vizează gestiunea evacuărilor;

(iii) strategiile pentru respectarea obligaţiilor prezentate în acest alineat, luându-se în considerare evaluările incluse la pct. (i) şi (ii);

(iv) etapele pentru promovarea educării, instruirii şi conştientizării publicului cu privire la aceste strategii;

(v) examinarea o dată la 5 ani a acestor strategii şi a succesului lor în sensul respectării obligaţiilor prevăzute în acest alineat; asemenea examinări vor fi incluse în rapoartele prezentate în conformitate cu art. 15;

(vi) programul de implementare a planului de acţiune, inclusiv strategiile şi măsurile enunţate mai sus;

b) promovarea aplicării măsurilor disponibile şi practice prin care se poate atinge în mod rapid un nivel realist şi semnificativ de reducere a evacuărilor sau de eliminare a surselor;

c) promovarea dezvoltării şi, acolo unde este cazul, a impunerii utilizării materialelor substituite sau modificate, a produselor şi proceselor necesare pentru prevenirea formării substanţelor enumerate în anexa C şi evacuării acestora, luându-se în considerare dispoziţiile generale asupra măsurilor de prevenire enunţate în anexa C şi dispoziţiile care urmează a fi adoptate printr-o hotărâre a Conferinţei părţilor;

d) promovarea şi, în conformitate cu programul de implementare a planului de acţiune, impunerea utilizării celor mai bune tehnici disponibile pentru noi surse în cadrul categoriilor de surse identificate de către o parte ca o garantare a unor asemenea acţiuni în planul de acţiune, punând mai întâi accentul pe categoriile de surse identificate în partea a II-a a anexei C. În orice caz, solicitarea utilizării celor mai bune tehnici disponibile pentru noi surse în categoriile enumerate în partea a II-a a anexei C va fi realizată progresiv cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii pentru acea parte. Pentru categoriile identificate, părţile vor promova utilizarea celor mai bune practici de mediu. Pentru aplicarea celor mai bune tehnici disponibile şi a celor mai bune practici de mediu, părţile ar trebui să ţină cont de dispoziţiile generale asupra măsurilor de prevenire şi reducere a evacuărilor incluse în anexa C şi de dispoziţiile generale asupra celor mai bune tehnici disponibile şi a celor mai bune practici de mediu care urmează să fie adoptate printr-o hotărâre a Conferinţei părţilor;

e) promovarea, în conformitate cu planul propriu de acţiune, a utilizării celor mai bune tehnici disponibile şi a celor mai bune practici de mediu:

(i) pentru sursele existente, în cadrul categoriilor de surse enumerate în partea a II-a a anexei C şi în cadrul categoriilor de surse, cum ar fi cele enumerate în partea a III-a a aceleiaşi anexe; şi

(ii) pentru sursele noi, în cadrul categoriilor de surse enumerate în partea a III-a a anexei C, pe care o anumită parte nu le-a abordat la lit. d).

Pentru aplicarea celor mai bune tehnici disponibile şi a celor mai bune practici de mediu, părţile ar trebui să ia în considerare dispoziţia generală asupra măsurilor de prevenire şi de reducere a evacuărilor din anexa C, precum şi dispoziţiile asupra celor mai bune tehnici disponibile şi a celor mai bune practici de mediu care urmează a fi adoptate printr-o hotărâre a Conferinţei părţilor;

f) pentru o mai bună înţelegere a acestui alineat şi a anexei C:

(i) cele mai bune tehnici disponibile înseamnă stadiul cel mai eficient şi avansat de dezvoltare a activităţilor şi metodelor de exploatare care indică faptul că anumite tehnici sunt corespunzătoare din punct de vedere practic pentru furnizarea bazei pentru limitarea emisiilor, destinate să prevină şi, acolo unde este posibil, să reducă evacuările de substanţe chimice enumerate în partea I a anexei C şi impactul lor asupra mediului înconjurător în ansamblu. În această privinţă:

(ii) tehnici înseamnă atât tehnologia utilizată, cât şi modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, utilizată şi scoasă din funcţiune;

(iii) tehnici disponibile înseamnă acele tehnici accesibile utilizatorului, dezvoltate pe o scară care permite implementarea într-un anumit sector industrial, în condiţii viabile din punct de vedere tehnic şi economic, ţinând cont de costuri şi avantaje;

(iv) cele mai bune tehnici disponibile înseamnă tehnicile cele mai eficiente pentru atingerea unui nivel general înalt de protecţie a mediului în ansamblu;

(v) cele mai bune practici de mediu înseamnă aplicarea celei mai potrivite combinaţii de măsuri şi strategii de control al mediului înconjurător;

(vi) sursă nouă înseamnă orice sursă a cărei construcţie sau modificare substanţială a început să fie făcută la cel puţin un an de la data:

- intrării în vigoare a acestei convenţii pentru partea implicată; şi

- intrării în vigoare a unui amendament la anexa C pentru partea implicată atunci când sursa este supusă prevederilor acestei convenţii doar în baza respectivului amendament;

g) valorile limită de evacuări sau standardele de performanţă ar putea fi folosite de către o parte pentru îndeplinirea angajamentelor luate în legătură cu cele mai bune tehnici disponibile în conformitate cu acest alineat.

ARTICOLUL 6 Măsuri de reducere sau eliminare a evacuărilor provenite de la depozite şi deşeuri

1. În scopul de a se asigura că depozitele constituite sau care conţin substanţele chimice enumerate în anexa A ori B şi că deşeurile, inclusiv produsele şi articolele aflate pe punctul de a deveni deşeuri ce conţin o substanţă chimică enumerată în anexa A, B sau C ori contaminate cu aceasta, sunt gestionate în aşa fel încât să protejeze sănătatea umană şi mediul, fiecare parte va trebui:

a) să elaboreze strategii adecvate pentru identificarea:

(i) depozitelor care conţin substanţele chimice enumerate în anexa A sau B; şi

(ii) produselor şi articolelor aflate în uz şi a deşeurilor care conţin sau sunt contaminate cu o substanţă chimică enumerată în anexa A, B sau C;

b) să identifice, în măsura în care este posibil, depozitele care sunt alcătuite sau conţin substanţele chimice enumerate fie în anexa A, fie în anexa B, pe baza strategiilor menţionate la lit. a);

c) să gestioneze depozitele, într-un mod adecvat, sigur, eficient şi raţional din punct de vedere ecologic. Depozitele de substanţe chimice enumerate în anexa A sau B, a căror utilizare este interzisă în conformitate cu orice derogare expresă inclusă în anexa A şi cu orice derogare specifică sau într-un scop acceptabil, prezentate în anexa B, cu excepţia stocurilor al căror export este permis în conformitate cu alin. 2 al art. 3, vor fi considerate deşeuri şi vor fi gestionate în conformitate cu lit. d);

d) să ia măsuri în aşa fel încât deşeurile, inclusiv produsele şi articolele care sunt pe punctul de a deveni deşeuri, să fie:

(i) manipulate, colectate, transportate şi depozitate potrivit metodelor raţionale din punct de vedere ecologic;

(ii) eliminate astfel încât întregul conţinut de poluanţi organici persistenţi să fie distrus sau transformat în mod ireversibil astfel încât să nu prezinte caracteristicile poluanţilor organici persistenţi ori, în caz contrar, să fie eliminate în mod raţional din punct de vedere ecologic atunci când distrugerea sau transformarea ireversibilă nu reprezintă o opţiune preferabilă din punct de vedere ecologic ori atunci când conţinutul în poluanţi organici persistenţi este scăzut, ţinându-se cont de regulile, standardele şi dispoziţiile internaţionale, inclusiv de cele care ar putea fi elaborate în conformitate cu alin. 2, şi de condiţiile globale şi regionale de gestionare a deşeurilor periculoase;

(iii) interzise de la operaţiile de evacuare în cazul în care s-ar putea realiza recuperarea, reciclarea, îmbunătăţirea, reutilizarea directă sau utilizarea alternativă a poluanţilor organici persistenţi; şi

(iv) interzise de la transportul internaţional dacă nu se ţine cont de regulile, standardele şi dispoziţiile internaţionale de transport;

e) să se străduiască să elaboreze strategii potrivite pentru identificarea locurilor contaminate cu substanţele chimice enumerate în anexa A, B sau C; dacă se întreprinde decontaminarea acestor locuri, aceasta va fi efectuată într-un mod raţional din punct de vedere ecologic.

2. Conferinţa părţilor va coopera îndeaproape cu organismele corespunzătoare ale Convenţiei de la Basel privind transportul peste frontieră al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, pentru ca, între altele:

a) să stabilească nivelurile de distrugere şi de transformare ireversibilă necesare pentru a asigura că nu mai există nici o caracteristică a poluanţilor organici persistenţi specificaţi în alin. 1 al anexei D;

b) să determine metodele pe care le consideră corespunzătoare pentru eliminarea raţională din punct de vedere ecologic, menţionată mai sus; şi

c) să lucreze la stabilirea, acolo unde este cazul, a nivelurilor de concentraţie ale substanţelor chimice enumerate în anexele A, B şi C pentru definirea conţinutului scăzut de poluanţi organici persistenţi menţionat la pct. (ii) al lit. d) a alin. 1.

se încarcă...