Back

Act Internaţional

Convenţia de la Budapesta privind contractul de transport de mărfuri în navigaţia interioară (CMNI) din 22.06.2001 *), **)

În vigoare de la 02.12.2003

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Adoptată la Conferinţa diplomatică organizată în comun de CCNR, Comisia Dunării şi CEE - ONU, care s-a desfăşurat la Budapesta în perioada 25 septembrie - 3 octombrie 2000.

**) Traducere.

Statele contractante la prezenta convenţie,

având în vedere recomandările Actului final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, din 1 august 1975, în vederea armonizării regimurilor juridice în interesul dezvoltării transporturilor de către statele membre ale Comisiei Centrale pentru Navigaţia pe Rin şi ale Comisiei Dunării, în colaborare cu Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa,

conştiente de necesitatea şi utilitatea stabilirii unor reguli uniforme privind contractul de transport de mărfuri în navigaţia interioară,

au decis să încheie o convenţie în acest scop şi în consecinţă au convenit cele de mai jos:

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1 Definiţii

În sensul prezentei convenţii:

1. contract de transport desemnează orice contract, oricare ar fi denumirea sa, prin care un transportator se angajează, contra plăţii unui navlu, să transporte mărfuri pe căile navigabile interioare;

2. transportator desemnează orice persoană prin care sau în numele căreia s-a încheiat un contract de transport de mărfuri cu un expeditor;

3. transportator substituit desemnează orice persoană, alta decât prepusul sau mandatarul transportatorului, căreia transportatorul i-a încredinţat executarea transportului sau a unei părţi din transport;

4. expeditor desemnează orice persoană prin care sau în numele căreia ori în contul căreia a fost încheiat un contract de transport cu un transportator;

5. destinatar desemnează persoana abilitată să preia mărfurile la livrare;

6. document de transport desemnează un document care face dovada unui contract de transport şi care constată luarea în sarcină sau aducerea la bord a mărfurilor de către un transportator, întocmit sub forma unui conosament sau a unei scrisori de trăsură ori a oricărui alt document utilizat în comerţ;

7. termenul mărfuri nu cuprinde nici navele remorcate sau împinse, nici bagajele şi nici vehiculele pasagerilor; atunci când mărfurile sunt adunate într-un container, pe un palet sau pe un dispozitiv de transport similar ori atunci când sunt ambalate; termenul mărfuri se referă şi la respectivul dispozitiv de transport sau respectivul ambalaj, dacă acesta a fost furnizat de către expeditor;

8. expresia în scris include, în afara cazului în care părţile implicate au stabilit altfel, situaţia în care informaţia este transmisă printr-un mijloc electronic, optic sau orice alt mijloc de comunicare similar, inclusiv, dar nu numai, prin telegramă, fax, telex, poştă electronică sau prin schimb de date informatizate (EDI), atât timp cât informaţia rămâne accesibilă pentru a fi utilizată ulterior ca referinţă;

9. legislaţia unui stat aplicabilă conform prezentei convenţii desemnează regulile de drept în vigoare în statul respectiv, cu excepţia regulilor de drept internaţional privat.

ARTICOLUL 2 Domeniul de aplicare

1. Prezenta convenţie este aplicabilă oricărui contract de transport conform căruia portul de încărcare sau locul de luare în primire a mărfurilor şi portul de descărcare sau locul de livrare sunt situate în două state diferite, dintre care cel puţin unul este parte la prezenta convenţie. În cazul în care contractul prevede posibilitatea alegerii opţionale a unui port de descărcare sau de livrare dintre mai multe porturi, determinant va fi portul de descărcare sau de livrare în care mărfurile au fost efectiv livrate.

2. Prezenta convenţie se aplică, de asemenea, în condiţiile prevăzute la paragraful 1, şi contractului care are ca obiect transportul de mărfuri, fără transbordare, efectuat atât pe căile navigabile interioare, cât şi pe ape supuse unei reglementări maritime, cu excepţia cazurilor în care:

a) s-a întocmit un conosament maritim în conformitate cu dreptul maritim aplicabil; sau

b) distanţa de parcurs pe apele supuse unei reglementări maritime este cea mai lungă.

3. Prezenta convenţie este aplicabilă indiferent de naţionalitatea, locul de înmatriculare, portul de ataş sau de apartenenţa navei la navigaţia maritimă ori la navigaţia interioară şi indiferent de naţionalitatea, domiciliul, sediul sau locul de şedere al transportatorului, expeditorului ori destinatarului.

CAPITOLUL II Drepturile şi obligaţiile părţilor contractante

ARTICOLUL 3 Luarea în primire, transportul şi livrarea mărfurilor

1. Transportatorul trebuie să transporte mărfurile la locul de livrare, în termenele acordate, şi să le livreze destinatarului în starea în care acestea i-au fost încredinţate.

2. Dacă nu s-a convenit altfel, luarea în primire şi livrarea mărfurilor au loc la bordul navei.

3. Transportatorul decide asupra navei care va fi utilizată. Acesta este obligat înainte de voiaj şi la plecarea în acesta să depună diligenţele necesare pentru ca, ţinând cont de mărfurile ce urmează a fi transportate, nava să fie aptă a primi încărcătura, în stare de navigabilitate, prevăzută cu greementul şi echipajul prescrise de reglementările în vigoare şi să deţină autorizaţiile naţionale şi internaţionale necesare pentru transportul respectivelor mărfuri.

4. Dacă s-a convenit efectuarea transportului cu o navă sau cu un anumit tip de navă, transportatorul nu poate încărca sau transborda mărfurile, în totalitate sau parţial, pe o altă navă sau tip de navă, fără acordul expeditorului, decât:

a) în circumstanţe cum ar fi: ape scăzute, abordaje sau alte obstacole pentru navigaţie, ce nu au putut fi prevăzute în momentul încheierii contractului de transport şi care impun încărcarea sau transbordarea mărfurilor pentru executarea contractului de transport şi dacă transportatorul nu poate, într-un termen corespunzător, să obţină instrucţiuni din partea expeditorului; sau

b) dacă aceasta se face conform uzanţelor portului în care se află nava.

5. Sub rezerva obligaţiilor ce revin expeditorului, transportatorul trebuie să garanteze că încărcarea, arimajul şi calajul mărfurilor nu afectează siguranţa navei.

6. Transportatorul nu poate transporta mărfurile pe punte sau în cale deschise decât în cazul în care acest lucru a fost convenit cu expeditorul sau este în conformitate cu uzanţele comerciale respective ori este impus prin reglementările în vigoare.

ARTICOLUL 4 Transportator substituit

1. Contractul care corespunde definiţiei prevăzute la art. 1 paragraful 1, încheiat între un transportator şi un transportator substituit, constituie un contract de transport în sensul prezentei convenţii. În cazul acestui contract toate dispoziţiile prezentei convenţii, referitoare la expeditor, se aplică transportatorului, iar cele referitoare la transportator se aplică transportatorului substituit.

2. În cazul în care transportatorul a încredinţat executarea transportului sau a unei părţi din transport unui transportator substituit, indiferent dacă aceasta s-a făcut sau nu prin exercitarea unui drept care îi este recunoscut prin contractul de transport, transportatorul rămâne răspunzător pentru totalitatea transportului, conform dispoziţiilor prezentei convenţii. Toate dispoziţiile prezentei convenţii, care reglementează răspunderea transportatorului, se aplică în mod egal transportatorului substituit, în ceea ce priveşte răspunderea pentru transportul efectuat de acesta din urmă.

3. Transportatorul este obligat în toate cazurile să informeze expeditorul atunci când încredinţează executarea transportului sau a unei părţi din transport unui transportator substituit.

4. Orice acord cu expeditorul sau cu destinatarul, care extinde răspunderea transportatorului în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, nu obligă transportatorul substituit decât în măsura în care acesta din urmă l-a acceptat în mod expres şi în scris. Transportatorul substituit poate pune în valoare toate obiecţiile opozabile de transportator în baza contractului de transport.

5. Dacă şi în măsura în care transportatorul şi transportatorul substituit sunt răspunzători, aceştia răspund solidar. Nici o dispoziţie din prezentul articol nu aduce atingere drepturilor de recurs dintre aceştia.

ARTICOLUL 5 Termen de livrare

Transportatorul trebuie să livreze mărfurile în termenul convenit în contractul de transport sau, dacă nu s-a convenit un asemenea termen, într-un termen rezonabil care poate fi pretins unui transportator diligent, ţinând seama de circumstanţele voiajului şi ale unei navigaţii fără obstacole.

ARTICOLUL 6 Obligaţiile expeditorului

1. Expeditorul are obligaţia de a plăti sumele datorate, prevăzute în contractul de transport.

2. Expeditorul trebuie să furnizeze transportatorului, înainte de predarea mărfurilor şi în scris, următoarele indicaţii referitoare la mărfurile care urmează a fi transportate:

a) dimensiuni, număr sau greutate şi coeficient de arimare a mărfurilor;

b) marcajele care sunt necesare pentru identificarea mărfurilor;

c) natura, caracteristicile şi proprietăţile mărfurilor;

d) instrucţiunile referitoare la reglementările vamale sau administrative privind mărfurile;

e) alte indicaţii necesare care trebuie să figureze în documentul de transport.

Expeditorul trebuie, de asemenea, să predea transportatorului, la predarea mărfurilor, toate documentele de însoţire prescrise.

3. Expeditorul trebuie, dacă natura mărfurilor o impune, ţinând cont de transportul convenit, să ambaleze mărfurile astfel încât să prevină pierderea sau avarierea lor din momentul luării în primire şi până la livrarea de către transportator şi astfel încât acestea să nu poată cauza avarierea navei sau a celorlalte mărfuri. Expeditorul trebuie, în plus, ţinând cont de transportul convenit, să prevadă un marcaj corespunzător, conform reglementărilor internaţionale ori naţionale aplicabile sau, în lipsa unor astfel de reglementări, conform regulilor şi uzanţelor general recunoscute în navigaţia interioară.

4. Sub rezerva obligaţiilor care revin transportatorului, expeditorul trebuie să încarce mărfurile, să le arimeze şi să le caleze conform uzanţelor din navigaţia interioară, dacă prin contractul de transport nu se dispune altfel.

ARTICOLUL 7 Mărfuri periculoase şi poluante

1. În cazul transportului de mărfuri periculoase sau poluante, expeditorul trebuie, înainte de predarea mărfurilor şi în plus faţă de indicaţiile prevăzute la art. 6 paragraful 2, să precizeze în scris transportatorului pericolul şi riscurile de poluare inerente mărfurilor, precum şi măsurile de prevedere care trebuie luate.

2. Dacă transportul mărfurilor periculoase sau poluante necesită o autorizaţie, expeditorul trebuie să remită documentele necesare cel târziu în momentul predării mărfurilor.

3. Dacă desfăşurarea transportului, a descărcării ori a livrării mărfurilor periculoase sau poluante devine imposibilă datorită absenţei unei autorizaţii administrative, cheltuielile ocazionate de returul mărfurilor în portul de încărcare sau într-un loc mai apropiat în care mărfurile pot fi descărcate şi livrate sau eliminate sunt în sarcina expeditorului.

4. În caz de pericol imediat pentru persoane, bunuri sau mediul înconjurător, transportatorul este în drept să debarce, să facă inofensive mărfurile sau, cu condiţia ca o astfel de măsură să nu fie disproporţionată faţă de pericolul pe care îl reprezintă, să le distrugă, chiar dacă, înainte de luarea în primire a acestora, acesta a fost informat sau a luat cunoştinţă prin alte mijloace despre natura pericolului ori despre riscurile de poluare inerente acestor mărfuri.

5. Transportatorul poate pretinde despăgubirea prejudiciului suferit, dacă este în drept să ia măsurile prevăzute la paragrafele 3 şi 4 de mai sus.

ARTICOLUL 8 Răspunderea expeditorului

1. Expeditorul răspunde, chiar dacă nu i se poate imputa nici o vină, de toate pagubele suferite şi cheltuielile efectuate de transportator sau de transportatorul substituit dacă:

a) indicaţiile sau precizările prevăzute la art. 6 paragraful 2 sau la art. 7 paragraful 1 lipsesc, sunt inexacte sau incomplete;

b) mărfurile periculoase sau poluante nu sunt marcate ori etichetate conform reglementării internaţionale sau naţionale aplicabile ori, în absenţa unor astfel de reglementări, conform regulilor şi uzanţelor general recunoscute în navigaţia interioară;

c) documentele de însoţire necesare lipsesc, sunt inexacte sau incomplete.

Transportatorul nu poate invoca răspunderea expeditorului dacă se demonstrează că vina este imputabilă lui însuşi, prepuşilor sau mandatarilor săi.

2. Expeditorul răspunde pentru actele şi omisiunile persoanelor la care a recurs pentru a aduce la îndeplinire sarcinile şi obligaţiile prevăzute la art. 6 şi 7, ca şi când ar fi propriile sale acte şi omisiuni, atât timp cât aceste persoane acţionează în exerciţiul funcţiunii.

ARTICOLUL 9 Rezilierea contractului de transport de către transportator

1. Transportatorul poate rezilia contractul de transport dacă expeditorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la art. 6 paragraful 2 sau la art. 7 paragrafele 1 şi 2.

2. Transportatorul, dacă uzează de dreptul său de reziliere, poate debarca mărfurile pe cheltuiala expeditorului şi poate pretinde la alegere plata următoarelor sume:

a) o treime din navlul convenit; sau

b) în plus faţă de eventualele taxe de stalie, o indemnizaţie egală cu nivelul cheltuielilor angajate şi al prejudiciului produs, precum şi, dacă voiajul a început, un navlu proporţional cu partea de voiaj deja efectuată.

ARTICOLUL 10 Livrarea mărfurilor

1. În pofida obligaţiei expeditorului prevăzute la art. 6 paragraful 1, destinatarul care, după sosirea mărfurilor la locul de livrare, solicită livrarea acestora este răspunzător, conform contractului de transport, pentru plata navlului şi a altor creanţe care revin mărfurilor, precum şi pentru contribuţia sa în caz de avarie comună. În lipsa unui document de transport sau dacă un astfel de document nu a fost prezentat, destinatarul răspunde pentru plata navlului convenit cu expeditorul, dacă aceasta corespunde practicii de pe piaţă.

2. Se consideră livrare punerea mărfurilor la dispoziţia destinatarului, conform contractului de transport sau uzanţelor comerciale respective ori prescripţiilor în vigoare în portul de descărcare. Predarea mărfurilor unei autorităţi sau unui terţ se consideră, de asemenea, livrare.

CAPITOLUL III Documente de transport

ARTICOLUL 11 Natură şi conţinut

1. Transportatorul trebuie să întocmească pentru fiecare transport de mărfuri căruia i se aplică prezenta convenţie un document de transport; acesta nu va trebui să întocmească un conosament decât la solicitarea expeditorului şi dacă aceasta s-a convenit altfel înainte de încărcarea mărfurilor sau înainte de luarea lor în primire în vederea transportului. Absenţa unui document de transport sau faptul că acesta este incomplet nu afectează valabilitatea contractului de transport.

2. Exemplarul original al documentului de transport trebuie să fie semnat de transportator, de conducătorul navei sau de o persoană abilitată de transportator. Transportatorul poate pretinde ca expeditorul să contrasemneze originalul sau o copie. Semnătura aplicată poate să fie scrisă de mână, imprimată în facsimil, aplicată prin perforare sau ştampilare, să se prezinte sub formă de simboluri ori să fie reprodusă prin orice alt mijloc mecanic sau electronic, dacă legea statului în care este emis documentul de transport nu o interzice.

3. Documentul de transport constituie dovada, până la proba contrarie, a încheierii şi a conţinutului contractului de transport, precum şi a luării în primire a mărfurilor de către transportator. Acest document fundamentează în mod special prezumţia că mărfurile au fost luate în primire în vederea transportului aşa cum sunt descrise în documentul de transport.

4. Dacă documentul de transport este un conosament, numai acesta are valoare doveditoare în relaţiile dintre transportator şi destinatar. Condiţiile prevăzute în contractul de transport rămân determinante în relaţiile dintre transportator şi expeditor.

5. Documentul de transport conţine, în afară de denumirea sa, următoarele indicaţii:

a) numele, domiciliile, sediile sau locurile de reşedinţă ale transportatorului şi expeditorului;

b) destinatarul mărfurilor;

c) numele sau numărul navei, dacă mărfurile au fost preluate la bord, sau menţiunea, în documentul de transport, că mărfurile au fost luate în primire de transportator, dar nu au fost încă încărcate la bordul navei;

d) portul de încărcare sau locul de luare în primire şi portul de descărcare sau locul de livrare;

e) specificarea uzuală a tipului de mărfuri şi ambalajele acestora, precum şi, pentru mărfurile periculoase sau poluante, specificarea conform prescripţiilor în vigoare sau, în lipsa acestora, specificarea lor generală;

f) dimensiunile, numărul sau greutatea, precum şi marcajele de identificare a mărfurilor încărcate la bord sau luate în primire în vederea transportului;

g) după caz, indicaţia că mărfurile pot sau trebuie să fie transportate pe punte sau în cale deschise;

h) dispoziţiile convenite cu privire la navlu;

i) pentru scrisorile de trăsură, precizarea dacă este vorba de un original sau de o copie; pentru conosament, numărul de exemplare originale;

j) locul şi ziua emiterii.

Natura juridică a unui document de transport în sensul art. 1 paragraful 6 nu este afectată de lipsa uneia sau a mai multora dintre indicaţiile prevăzute în prezentul paragraf.

ARTICOLUL 12 Înscrierea de rezerve în documentele de transport

1. Transportatorul are dreptul să înscrie rezerve în documentul de transport:

a) cu privire la dimensiunile, numărul sau greutatea mărfurilor, dacă are motive să suspecteze că indicaţiile expeditorului sunt inexacte ori dacă nu a avut suficiente mijloace pentru a controla aceste indicaţii, în special pentru că mărfurile nu au fost numărate, măsurate sau cântărite în prezenţa sa, precum şi pentru că, fără un acord explicit, dimensiunile sau greutăţile au fost stabilite prin determinarea capacităţii navei;

b) cu privire la marcajele de identificare care nu au fost aplicate în mod clar şi durabil pe mărfurile propriu-zise sau, dacă acestea sunt ambalate, pe recipiente ori pe ambalaje;

c) cu privire la starea aparentă a mărfurilor.

2. În cazul în care transportatorul nu face menţiuni privind starea aparentă a mărfurilor sau nu exprimă rezerve în această privinţă, se consideră că a menţionat în documentul de transport că mărfurile au fost, aparent, în bună stare.

3. În cazul în care, conform indicaţiilor care figurează în documentul de transport, mărfurile au fost amplasate într-un container sau în cale sigilate de alte persoane decât transportatorul, prepuşii sau mandatarii acestuia şi atunci când nici containerul, nici sigiliile nu sunt deteriorate sau rupte până în portul de descărcare ori în locul de livrare, se presupune că pierderile sau avariile de mărfuri nu au avut loc în timpul transportului.

se încarcă...