Back

Act Internaţional

Convenţia pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional din 28.05.1999 *)

În vigoare de la 03.09.2000

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Statele părţi la prezenta convenţie,

recunoscând contribuţia semnificativă a Convenţiei pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional, semnată la Varşovia la 12 octombrie 1929, denumită în continuare Convenţia de la Varşovia, şi a altor instrumente privitoare la armonizarea dreptului internaţional aerian privat,

recunoscând necesitatea modernizării şi consolidării Convenţiei de la Varşovia şi a instrumentelor conexe,

recunoscând importanţa asigurării protecţiei intereselor consumatorilor în transportul aerian internaţional şi a necesităţii existenţei unor despăgubiri echitabile, bazate pe principiul restituirii,

reafirmând dezideratul dezvoltării sistematice a operaţiunilor din transportul aerian internaţional şi a unui flux continuu al pasagerilor, bagajelor şi mărfurilor, în conformitate cu principiile şi obiectivele Convenţiei privind aviaţia civilă internaţională, încheiată la Chicago la 7 decembrie 1944,

convinse că acţiunea colectivă a statelor în scopul armonizării şi codificării în continuare a anumitor reguli care reglementează transportul aerian internaţional, printr-o nouă convenţie, constituie cel mai adecvat mijloc pentru realizarea unui echilibru de interese echitabil,

au convenit următoarele:

CAPITOLUL I Prevederi generale

ARTICOLUL 1 Domeniul de aplicare

1. Prezenta convenţie se aplică transporturilor internaţionale de persoane, bagaje sau mărfuri, efectuate cu o aeronavă, contra plată. Aceasta se aplică, în mod egal, transporturilor gratuite efectuate cu aeronave de către o întreprindere de transport aerian.

2. În sensul prezentei, expresia transport internaţional înseamnă orice transport în care, conform acordului dintre părţi, punctul de plecare şi punctul de destinaţie, indiferent dacă există sau nu o întrerupere a transportului sau o transbordare, sunt situate fie pe teritoriul a două state părţi, fie pe teritoriul unui singur stat parte, în cazul în care există o escală stabilită pe teritoriul altui stat, chiar dacă acel stat nu este un stat parte. Transportul fără o asemenea escală între două puncte situate pe teritoriul unui singur stat parte nu este considerat transport internaţional în sensul prezentei convenţii.

3. Transportul care se efectuează de mai mulţi transportatori succesivi este considerat, în sensul prezentei convenţii, un transport unic, dacă este considerat de către părţi ca o singură operaţiune, indiferent dacă a fost convenit sub forma unui singur contract sau a unor serii de contracte, şi acesta nu îşi pierde caracterul internaţional chiar dacă unul dintre contracte sau o serie de contracte urmează să fie executate integral pe teritoriul aceluiaşi stat.

4. Prezenta convenţie se aplică, de asemenea, transporturilor menţionate la cap. V, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor prevăzute în acesta.

ARTICOLUL 2 Transportul efectuat de stat şi transportul expediţiilor poştale

1. Prezenta convenţie se aplică transporturilor efectuate de stat sau de alte persoane juridice de drept public, cu condiţia respectării cerinţelor prevăzute la art. 1.

2. La transportul expediţiilor poştale transportatorul este răspunzător numai faţă de administraţia poştală corespunzătoare, în conformitate cu regulile aplicabile în raporturile dintre transportatori şi administraţiile poştale.

3. Prevederile prezentei convenţii, cu excepţia celor menţionate la paragraful 2 al prezentului articol, nu se aplică transportului de expediţii poştale.

CAPITOLUL II Documentele şi îndatoririle părţilor
privind transportul de pasageri, bagaje şi mărfuri

ARTICOLUL 3 Pasagerii şi bagajele

1. Pentru transportul de pasageri se eliberează un document de transport individual sau colectiv, care va conţine:

a) indicarea punctelor de plecare şi de destinaţie;

b) dacă punctele de plecare şi de destinaţie sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte şi dacă unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea a cel puţin unuia dintre aceste puncte de escală.

2. Utilizarea oricărui alt mijloc prin care se înregistrează informaţiile indicate la paragraful 1 se poate substitui eliberării documentului de transport la care s-a făcut referire în respectivul paragraf. Dacă un astfel de mijloc este utilizat, transportatorul va elibera pasagerului o declaraţie scrisă privind informaţiile astfel înregistrate.

3. Transportatorul va elibera pasagerului o etichetă de identificare a bagajului pentru fiecare articol de bagaj înregistrat.

4. Pasagerului i se va elibera o înştiinţare scrisă prin care i se va indica că în cazul aplicării prezentei convenţii aceasta reglementează şi poate limita răspunderea transportatorilor în caz de deces sau vătămare, în caz de distrugere, pierdere ori deteriorare a bagajelor, precum şi în caz de întârziere.

5. Nerespectarea prevederilor paragrafelor precedente nu afectează existenţa sau valabilitatea contractului de transport care, cu toate acestea, va fi supus regulilor prezentei convenţii, inclusiv celor referitoare la limitarea răspunderii.

ARTICOLUL 4 Mărfurile

1. Pentru transportul de mărfuri se va elibera o scrisoare de transport aerian.

2. Utilizarea oricărui alt mijloc prin care se realizează înregistrarea informaţiilor cu privire la transportul care se efectuează se poate substitui eliberării unei scrisori de transport aerian. Dacă se folosesc alte asemenea mijloace, transportatorul va elibera expeditorului, la cererea acestuia, o chitanţă de primire a mărfii, care să permită identificarea expediţiei şi accesul la informaţiile conţinute în înregistrările efectuate prin aceste alte mijloace.

ARTICOLUL 5 Conţinutul scrisorii de transport aerian sau al chitanţei
de primire a mărfii

Scrisoarea de transport aerian sau chitanţa de primire a mărfii va conţine:

a) indicarea punctelor de plecare şi de destinaţie;

b) dacă punctele de plecare şi de destinaţie sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte şi dacă unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea a cel puţin unuia dintre aceste puncte de escală; şi

c) indicarea greutăţii expediţiei.

ARTICOLUL 6 Documentul referitor la natura mărfii

Expeditorului i se poate solicita să prezinte un document prin care se indică natura mărfii, dacă acesta este necesar în vederea îndeplinirii formalităţilor cerute de autorităţile vamale, de poliţie sau de alte autorităţi publice similare. Prezenta prevedere nu creează pentru transportator nici o îndatorire, obligaţie sau răspundere ce decurge din aceasta.

ARTICOLUL 7 Descrierea scrisorii de transport aerian

1. Scrisoarea de transport aerian este întocmită de expeditor în 3 exemplare originale.

2. Primul exemplar poartă menţiunea "pentru transportator" şi este semnat de expeditor. Al doilea exemplar poartă menţiunea "pentru destinatar" şi este semnat de expeditor şi transportator. Al treilea exemplar este semnat de transportator şi este înmânat de acesta expeditorului, după acceptarea mărfii.

3. Semnătura transportatorului şi cea a expeditorului pot fi tipărite sau înlocuite de o ştampilă.

4. Dacă, la cererea expeditorului, transportatorul întocmeşte scrisoarea de transport aerian, se va considera, până la proba contrară, că transportatorul a acţionat în numele expeditorului.

ARTICOLUL 8 Documentele referitoare la mai multe colete

În cazul existenţei mai multor colete:

a) transportatorul mărfii are dreptul să solicite expeditorului întocmirea unor scrisori de transport aerian separate;

b) expeditorul are dreptul să solicite transportatorului să elibereze chitanţe separate de primire a mărfii, în cazul în care sunt utilizate acele alte mijloace la care s-a făcut referire în paragraful 2 al art. 4.

ARTICOLUL 9 Nerespectarea cerinţelor referitoare la documente

Nerespectarea prevederilor art. 4-8 nu afectează existenţa sau valabilitatea contractului de transport care va fi, cu toate acestea, supus regulilor prezentei convenţii, inclusiv regulilor referitoare la limitarea răspunderii.

ARTICOLUL 10 Responsabilitatea pentru informaţiile conţinute în documente

1. Expeditorul răspunde de corectitudinea informaţiilor şi declaraţiilor privitoare la mărfurile înscrise de el sau în numele său în scrisoarea de transport aerian sau a celor furnizate de el sau în numele său transportatorului pentru a fi înscrise în chitanţa de primire a mărfii sau pentru a fi înregistrate în alte mijloace la care s-a făcut referire în paragraful 2 al art. 4. Aceste prevederi se aplică de asemenea în cazul în care persoana care acţionează în numele expeditorului este şi agent al transportatorului.

2. Expeditorul îşi asumă responsabilitatea faţă de transportator pentru orice daună suferită de acesta sau de orice altă persoană faţă de care transportatorul este răspunzător, datorată neregulilor, inexactităţii sau caracterului incomplet al informaţiilor şi declaraţiilor furnizate de expeditor ori în numele acestuia.

3. Sub rezerva prevederilor paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol, transportatorul îşi asumă răspunderea faţă de expeditor pentru orice daună suferită de acesta sau faţă de orice altă persoană faţă de care expeditorul este răspunzător, datorată neregulilor, inexactităţii sau caracterului incomplet al informaţiilor şi declaraţiilor înscrise de transportator sau în numele acestuia în chitanţa de primire a mărfii sau în datele înregistrate în alte mijloace, la care s-a făcut referire în paragraful 2 al art. 4.

ARTICOLUL 11 Valoarea probatorie a documentelor

1. Scrisoarea de transport aerian sau chitanţa de primire a mărfii constituie, până la proba contrară, dovada încheierii contractului, a acceptării mărfii şi a îndeplinirii condiţiilor de transport menţionate în acestea.

2. Orice declaraţii conţinute în scrisoarea de transport aerian sau în chitanţa de primire a mărfii, cu privire la greutatea, dimensiunile şi ambalajul mărfii, precum şi cele referitoare la numărul de colete, constituie, până la proba contrară, dovada celor declarate; declaraţiile referitoare la cantitatea, volumul şi starea mărfii nu constituie dovadă împotriva transportatorului, cu excepţia cazurilor în care acestea au fost verificate de transportator în prezenţa expeditorului, verificările fiind consemnate în scrisoarea de transport aerian ori în chitanţa de primire a mărfii sau când se referă la starea aparentă a mărfii.

ARTICOLUL 12 Dreptul de dispoziţie asupra mărfii

1. Expeditorul are dreptul, cu condiţia îndeplinirii tuturor obligaţiilor care îi revin în baza contractului de transport, de a dispune de marfă fie prin retragerea acesteia de la aeroportul de plecare sau de destinaţie, fie prin reţinerea acesteia pe parcursul transportului la orice aterizare, fie prin solicitarea ca aceasta să fie predată la destinaţie sau pe parcursul transportului unei persoane, alta decât destinatarul desemnat iniţial, fie prin solicitarea ca aceasta să fie returnată la aeroportul de plecare. În exercitarea acestui drept expeditorul nu trebuie să aducă prejudicii transportatorului sau altor expeditori şi trebuie să ramburseze orice cheltuieli care decurg din exercitarea acestui drept.

2. În cazul în care îndeplinirea instrucţiunilor expeditorului este imposibilă, transportatorul trebuie să informeze imediat expeditorul.

3. Dacă transportatorul execută instrucţiunile expeditorului referitoare la dispunerea mărfii, fără a solicita întocmirea exemplarului din scrisoarea de transport aerian sau a chitanţei de primire a mărfii care revine acestuia din urmă, transportatorul este răspunzător, fără atingerea dreptului său la despăgubire din partea expeditorului, pentru orice pagubă care ar putea fi cauzată în acest mod oricărei persoane care este în mod legal în posesia acestui exemplar din scrisoarea de transport aerian sau a chitanţei de primire a mărfii.

4. Dreptul conferit expeditorului încetează în momentul în care începe dreptul acordat destinatarului, în conformitate cu prevederile art. 13. Totuşi, dacă destinatarul refuză să accepte marfa sau nu poate fi contactat, expeditorul îşi reia dreptul de dispoziţie.

ARTICOLUL 13 Livrarea mărfii

1. Cu excepţia cazului în care expeditorul şi-a exercitat dreptul său în baza art. 12, destinatarul are dreptul să solicite transportatorului, la sosirea mărfii la locul de destinaţie, să îi livreze marfa după suportarea costurilor datorate şi îndeplinirea condiţiilor de transport.

2. În afară de cazul în care este altfel convenit, transportatorul are obligaţia de a-l înştiinţa pe destinatar imediat ce soseşte marfa.

3. Dacă transportatorul recunoaşte pierderea mărfii sau dacă marfa nu a sosit la expirarea unui termen de 7 zile de la data la care ar fi trebuit să sosească, destinatarul este îndreptăţit să exercite împotriva transportatorului drepturile care decurg din contractul de transport.

ARTICOLUL 14 Exercitarea drepturilor expeditorului şi destinatarului

Expeditorul şi destinatarul îşi exercită toate drepturile acordate în baza art. 12 şi 13, fiecare în nume propriu, indiferent dacă acţionează în propriul interes sau în interesul altuia, cu condiţia îndeplinirii obligaţiilor impuse prin contractul de transport.

ARTICOLUL 15 Raporturile dintre expeditor şi destinatar sau raporturile
reciproce ale terţelor părţi

1. Art. 12-14 nu aduc atingere raporturilor dintre expeditor şi destinatar, nici raporturilor reciproce ale terţelor părţi ale căror drepturi decurg fie de la expeditor, fie de la destinatar.

2. Orice clauză care derogă de la prevederile art. 12-14 trebuie să fie înscrisă în scrisoarea de transport aerian sau în chitanţa de primire a mărfii.

ARTICOLUL 16 Formalităţi cerute de autorităţile vamale, de poliţie
sau de alte autorităţi publice

1. Expeditorul este obligat să furnizeze informaţiile şi documentele care sunt necesare pentru îndeplinirea formalităţilor cerute de autorităţile vamale, de poliţie şi de alte autorităţi publice, înainte ca marfa să fie livrată destinatarului. Expeditorul este răspunzător faţă de transportator pentru toate daunele care pot surveni datorită lipsei, insuficienţei sau neregulilor respectivelor informaţii sau documente, în afară de cazul în care dauna a survenit în urma unei greşeli a transportatorului, a prepuşilor sau a mandatarilor acestuia.

2. Transportatorul nu este obligat să verifice corectitudinea sau suficienţa respectivelor informaţii sau documente.

CAPITOLUL III Răspunderea transportatorului şi limitele compensării daunelor

ARTICOLUL 17 Decesul sau vătămarea pasagerilor - daune produse bagajelor

1. Transportatorul este răspunzător pentru dauna rezultată ca urmare a decesului sau vătămării corporale a unui pasager, cu condiţia ca accidentul care a provocat decesul sau vătămarea să se fi produs la bordul aeronavei sau în timpul oricăreia dintre operaţiunile de îmbarcare sau de debarcare.

2. Transportatorul este răspunzător pentru daunele survenite datorită distrugerii, pierderii sau deteriorării bagajului înregistrat, cu condiţia ca evenimentul care a provocat distrugerea, pierderea sau deteriorarea să fi avut loc la bordul aeronavei sau în perioada în care transportatorul avea în grijă bagajul înregistrat. Totuşi transportatorul nu este răspunzător dacă şi în măsura în care dauna a survenit datorită unui defect al bagajului, calităţii sau viciului acestuia. În cazul unui bagaj neînregistrat, inclusiv al obiectelor personale, transportatorul poartă răspunderea dacă dauna survine din vina sa, a prepuşilor sau a mandatarilor săi.

3. Dacă transportatorul recunoaşte pierderea unui bagaj înregistrat sau dacă un bagaj înregistrat nu a sosit la destinaţie în termen de 21 de zile de la data la care ar fi trebuit să sosească, pasagerul este îndreptăţit să îşi exercite împotriva transportatorului drepturile care decurg din contractul de transport.

4. Sub rezerva unor prevederi contrare, în prezenta convenţie termenul bagaj desemnează atât bagajul înregistrat, cât şi bagajul neînregistrat.

ARTICOLUL 18 Daune produse mărfii

1. Transportatorul este răspunzător pentru dauna survenită prin distrugere, pierdere sau deteriorare a mărfii, cu condiţia ca evenimentul care a cauzat dauna să se fi produs în timpul transportului aerian.

2. Totuşi transportatorul nu este răspunzător dacă se dovedeşte şi în măsura în care dovedeşte că distrugerea, pierderea sau deteriorarea mărfii s-a datorat:

a) unui defect al mărfii, calităţii sau viciului acesteia;

b) ambalării necorespunzătoare a mărfii, efectuată de către o altă persoană decât transportatorul, prepuşii sau mandatarii acestuia;

c) unei stări de război sau conflict armat;

d) unei acţiuni a autorităţii publice realizate în legătură cu intrarea, ieşirea sau tranzitul mărfii.

3. Transportul aerian, în sensul paragrafului 1 al prezentului articol, include perioada în care marfa se află în grija transportatorului.

4. Perioada transportului aerian nu se extinde asupra transportului terestru, maritim sau pe căi navigabile interioare, efectuat în afara unui aeroport. Totuşi, dacă un astfel de transport se realizează în aplicarea unui contract de transport aerian, în scopul încărcării, expedierii sau transbordării, orice pagubă este considerată, până la proba contrară, ca fiind rezultatul unui eveniment care a avut loc în timpul transportului aerian. Dacă transportatorul, fără consimţământul expeditorului, utilizează alt mod de transport pentru a efectua o parte sau întregul transport care, conform contractului încheiat între părţi, urma să fie transport aerian, respectivul transport efectuat prin alt mod de transport este considerat ca fiind inclus în perioada transportului aerian.

ARTICOLUL 19 Întârzierea Reviste (1)

Transportatorul este răspunzător pentru dauna survenită datorită întârzierii în transportul aerian de pasageri, bagaje sau mărfuri. Cu toate acestea transportatorul nu este răspunzător pentru daunele survenite datorită întârzierii dacă dovedeşte că el, prepuşii şi mandatarii săi au luat toate măsurile care se impun în mod rezonabil pentru a evita dauna sau că le-a fost imposibil să ia respectivele măsuri.

ARTICOLUL 20 Exonerarea

În cazul în care transportatorul dovedeşte că dauna a fost provocată sau favorizată de neglijenţa sau de altă acţiune greşită sau omisiune a persoanei care reclamă despăgubirea ori a persoanei de la care derivă drepturile acesteia, transportatorul este exonerat în întregime sau în parte de răspundere faţă de reclamant, în măsura în care o astfel de neglijenţă sau orice altă acţiune greşită sau omisiune a provocat dauna sau a contribuit la provocarea acesteia. Când despăgubirea este reclamată de o altă persoană decât pasagerul, datorită decesului sau vătămării suferite de pasager, transportatorul este în acelaşi mod exonerat, în întregime sau în parte, de răspundere, în măsura în care dovedeşte că neglijenţa sau orice altă acţiune greşită sau omisiune a respectivului pasager a provocat dauna ori a contribuit la provocarea acesteia. Prezentul articol se aplică tuturor prevederilor referitoare la răspundere conţinute în prezenta convenţie, inclusiv celor menţionate în paragraful 1 al art. 21.

ARTICOLUL 21 Despăgubirea în caz de deces sau vătămare a pasagerilor

1. Pentru daunele menţionate la paragraful 1 al art. 17, care nu depăşesc 100.000 Drepturi Speciale de Tragere (DST) pentru fiecare pasager, transportatorul nu poate exclude sau limita răspunderea sa.

2. Transportatorul nu va fi răspunzător pentru daunele prevăzute la paragraful 1 al art. 17, în măsura în care acestea depăşesc 100.000 DST pentru fiecare pasager, dacă dovedeşte că:

a) respectiva daună nu s-a datorat neglijenţei sau altei acţiuni greşite ori omisiuni a transportatorului sau a prepuşilor ori mandatarilor acestuia;

b) respectiva daună a survenit numai datorită neglijenţei sau altei acţiuni greşite ori omisiuni a unei terţe părţi.

ARTICOLUL 22 Limitele răspunderii cu privire la întârziere, bagaje şi mărfuri Reviste (1)

1. În cazul daunelor survenite datorită întârzierii în transportul persoanelor, astfel cum s-a specificat la art. 19, răspunderea transportatorului pentru fiecare pasager este limitată la suma de 4.150 DST.
Reviste (1)

2. La transportul bagajului răspunderea transportatorului în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere este limitată la suma de 1.000 DST pentru fiecare pasager, în afara cazului în care pasagerul, în momentul în care bagajul înregistrat a fost predat transportatorului, a făcut o declaraţie specială privind interesul în livrarea la destinaţie şi a plătit o sumă suplimentară, dacă este necesar. În acest caz transportatorul va fi răspunzător pentru plata unei sume care nu va depăşi suma declarată, cu excepţia cazului în care dovedeşte că suma este mai mare decât interesul real al pasagerului în livrarea la destinaţie.

3. La transportul de mărfuri răspunderea transportatorului în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere este limitată la suma de 17 DST per kilogram, în afara cazului în care expeditorul, în momentul când coletul a fost predat transportatorului, a făcut o declaraţie specială privind interesul în livrarea la destinaţie şi a plătit o sumă suplimentară, dacă este necesar. În acest caz transportatorul va fi răspunzător pentru plata unei sume care nu o va depăşi pe cea declarată, cu excepţia cazului în care dovedeşte că această sumă este mai mare decât interesul expeditorului în livrarea la destinaţie.

4. În caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere a unei părţi din marfă sau a oricărui obiect conţinut de aceasta, la determinarea sumei la care este limitată răspunderea transportatorului se va lua în considerare greutatea totală a coletului sau a coletelor în cauză. Totuşi, atunci când distrugerea, pierderea, deteriorarea sau întârzierea unei părţi din marfă sau a unui obiect conţinut de aceasta afectează valoarea celorlalte colete acoperite de aceeaşi scrisoare de transport aerian sau de aceeaşi chitanţă de primire a mărfii ori, în cazul în care astfel de documente nu au fost emise, de aceleaşi informaţii înregistrate în alte mijloace, la care s-a făcut referire în paragraful 2 al art. 4, va fi luată în considerare şi greutatea totală a acestor colete la determinarea limitei de răspundere.

5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol nu se aplică dacă se dovedeşte că dauna a survenit datorită unei acţiuni sau omisiuni a transportatorului, a prepuşilor sau mandatarilor acestuia, făcută cu intenţia de a provoca o daună sau din imprudenţă, precum şi în cunoştinţă de cauză că ar putea rezulta o daună, cu condiţia ca în cazul unor asemenea acţiuni sau omisiuni ale prepuşilor sau mandatarilor să se dovedească, de asemenea, că aceştia au acţionat în cadrul atribuţiilor lor de serviciu.

6. Limitele prevăzute la art. 21 şi în prezentul articol nu vor putea împiedica tribunalul de a solicita, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică, achitarea unei sume suplimentare, corespunzătoare unei părţi sau întregii sume rezultate din cheltuielile de judecată şi din celelalte cheltuieli rezultate în urma litigiului şi suportate de reclamant, inclusiv dobânda. Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul în care valoarea daunelor solicitate, excluzând cheltuielile de judecată şi alte cheltuieli legate de proces, nu depăşeşte suma pe care transportatorul a oferit-o în scris reclamantului, în termen de 6 luni de la data la care a avut loc evenimentul care a provocat dauna sau înainte de introducerea acţiunii în justiţie, dacă aceasta este ulterioară respectivului termen.

se încarcă...