Back

Organizaţia Internaţională a Muncii - OIM

Convenţia nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor*)

În vigoare de la 17.11.2000

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii,

convocată la Geneva de Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, care s-a reunit la 1 iunie 1999 în cea de-a 87-a sesiune,

considerând necesitatea de a adopta noi instrumente în privinţa interzicerii şi eliminării celor mai grave forme ale muncii copiilor, ca prioritate majoră a acţiunii naţionale şi internaţionale, mai ales a cooperării şi asistenţei internaţionale, pentru a completa Convenţia şi Recomandarea privind vârsta minimă de angajare, 1973, care rămân instrumente fundamentale în ceea ce priveşte munca copiilor,

considerând că eliminarea efectivă a celor mai grave forme de muncă a copiilor necesită o acţiune imediată de ansamblu, care să ţină seama de importanţa unei educaţii de bază gratuite şi de necesitatea de a-i sustrage pe copiii în cauză de la toate aceste forme de muncă şi de a asigura readaptarea lor şi integrarea lor socială, luând în considerare şi nevoile propriilor familii,

reamintind Rezoluţia privind eliminarea muncii copiilor, adoptată de Conferinţa Internaţională a Muncii la cea de-a 46-a sesiune a sa, în 1996,

recunoscând că munca copiilor este determinată într-o mare măsură de sărăcie şi că soluţia pe termen lung rezidă într-o creştere economică susţinută care să conducă la progres social şi, în particular, la atenuarea sărăciei şi la educaţie universală,

amintind Convenţia drepturilor copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite,

amintind Declaraţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii referitoare la principiile şi drepturile fundamentale în muncă şi mecanismul său de aplicare, adoptată de Conferinţa Internaţională a Muncii la cea de-a 86-a sesiune în 1998,

amintind că unele dintre cele mai grave forme ale muncii copiilor sunt acoperite de alte instrumente internaţionale şi, în particular, de Convenţia asupra muncii forţate, 1930, şi de Convenţia suplimentară a Naţiunilor Unite privind abolirea sclaviei, a comerţului cu sclavi şi a instituţiilor şi practicilor similare sclaviei, 1956,

după ce a decis să adopte diverse propuneri referitoare la munca copiilor, problemă care constituie punctul 4 al ordinii de zi a sesiunii,

după ce a decis că aceste propuneri vor lua forma unei convenţii internaţionale,

adoptă la 17 iunie 1999 convenţia următoare, care va fi denumită Convenţia privind cele mai grave forme ale muncii copiilor, 1999.

ARTICOLUL 1

Orice membru care ratifică prezenta convenţie trebuie să ia măsuri imediate şi eficiente pentru a asigura interzicerea şi eliminarea urgentă a celor mai grave forme ale muncii copiilor.

ARTICOLUL 2

În sensul prezentei convenţii, termenul copil se aplică tuturor persoanelor în vârstă de până la 18 ani.

ARTICOLUL 3

În sensul prezentei convenţii, expresia cele mai grave forme ale muncii copiilor include:

a) toate formele de sclavie sau practicile similare, ca de exemplu: vânzarea de sau comerţul cu copii, servitutea pentru datorii şi munca de servitor, precum şi munca forţată sau obligatorie, inclusiv recrutarea forţată sau obligatorie a copiilor în vederea utilizării lor în conflictele armate;

b) utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul prostituării, producţiei de material pornografic sau de spectacole pornografice;

c) utilizarea, recrutarea sau oferirea unui copil în scopul unor activităţi ilicite, mai ales pentru producţia şi traficul de stupefiante, aşa cum le definesc convenţiile internaţionale pertinente;

d) muncile care, prin natura lor sau prin condiţiile în care se exercită, sunt susceptibile să dăuneze sănătăţii, securităţii sau moralităţii copilului.

ARTICOLUL 4

1. Tipurile de muncă vizate la art. 3 lit. d) trebuie să fie stabilite de legislaţia naţională sau de autoritatea competentă, după consultări cu organizaţiile patronilor şi lucrătorilor interesate, luându-se în considerare normele internaţionale pertinente şi, în particular, paragrafele 3 şi 4 ale Recomandării privind cele mai grave forme ale muncii copiilor, 1999.

2. Autoritatea competentă, după consultări cu organizaţiile interesate ale patronilor şi lucrătorilor, trebuie să localizeze tipurile de muncă astfel determinate.

3. Lista cuprinzând tipurile de muncă determinate conform paragrafului 1 al prezentului articol trebuie să fie periodic examinată şi, la nevoie, revizuită după consultări cu organizaţiile interesate ale patronilor şi lucrătorilor.

ARTICOLUL 5

Orice membru trebuie, după consultări cu organizaţiile patronilor şi lucrătorilor, să stabilească sau să desemneze mecanisme adecvate pentru monitorizarea aplicării dispoziţiilor care dau efect prezentei convenţii.

ARTICOLUL 6

1. Orice membru trebuie să elaboreze şi să pună în aplicare programe de acţiune în vederea eliminării cu prioritate a celor mai grave forme ale muncii copiilor.

2. Aceste programe de acţiune trebuie să fie elaborate şi puse în practică după consultarea instituţiilor publice competente şi a organizaţiilor patronilor şi lucrătorilor şi, dacă este cazul, cu luarea în considerare a opiniilor altor grupuri interesate.

ARTICOLUL 7

1. Orice membru trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura punerea efectivă în practică şi respectarea dispoziţiilor care dau efect prezentei convenţii, inclusiv prin stabilirea şi aplicarea de sancţiuni penale sau, dacă este cazul, de alte sancţiuni.

2. Orice membru trebuie, ţinând seama de importanţa educaţiei pentru eliminarea muncii copiilor, să ia măsuri eficiente într-o perioadă determinată, pentru:

a) a preveni angajarea copiilor în cele mai grave forme ale muncii copiilor;

b) a prevedea ajutorul direct necesar şi adecvat pentru a-i sustrage pe copii de la cele mai grave forme ale muncii copiilor şi a asigura readaptarea lor şi integrarea lor socială;

c) a asigura accesul lor la educaţia de bază gratuită şi, ori de câte ori este posibil şi potrivit, la formarea profesională a tuturor copiilor sustraşi de la cele mai grave forme ale muncii copiilor;

d) a identifica copii expuşi în mod particular riscurilor şi a intra în contact direct cu ei;

e) a ţine seama de situaţia particulară a fetelor.

3. Orice membru trebuie să desemneze autoritatea competentă însărcinată cu punerea în practică a dispoziţiilor prezentei convenţii.

ARTICOLUL 8

Membrii trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a se sprijini reciproc în punerea în practică a dispoziţiilor prezentei convenţii printr-o cooperare şi/sau o asistenţă internaţională consolidată, inclusiv prin măsuri de susţinere a dezvoltării economice şi sociale, a programelor de eradicare a sărăciei şi educaţiei universale.

ARTICOLUL 9

Ratificările prezentei convenţii vor fi comunicate directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi vor fi înregistrate de acesta.

ARTICOLUL 10

1. Prezenta convenţie nu îi va obliga decât pe membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii ale căror ratificări vor fi fost înregistrate de directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.

2. Convenţia va intra în vigoare la 12 luni după ce ratificările a 2 membri vor fi fost înregistrate de directorul general.

3. Ulterior această convenţie va intra în vigoare pentru fiecare membru la 12 luni după data la care ratificarea sa va fi fost înregistrată.

ARTICOLUL 11

1. Orice membru care a ratificat prezenta convenţie poate să o denunţe după expirarea unei perioade de 10 ani după data iniţială de la intrarea în vigoare a convenţiei, printr-un act comunicat directorului general al Biroului Internaţional al Muncii şi înregistrat de acesta. Denunţarea nu va avea efect decât după un an de la înregistrarea ei.

2. Orice membru care a ratificat prezenta convenţie şi care, în termen de un an după expirarea perioadei de 10 ani menţionate la paragraful precedent nu va folosi posibilitatea de denunţare prevăzută în prezentul articol, va fi legat pentru o nouă perioadă de 10 ani şi, prin urmare, va putea să denunţe prezenta convenţie la expirarea fiecărei perioade de 10 ani în condiţiile prevăzute în prezentul articol.

ARTICOLUL 12

1. Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va notifica tuturor membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii înregistrarea tuturor ratificărilor şi tuturor actelor de denunţare care îi vor fi comunicate de către membrii acesteia.

2. Notificând membrilor organizaţiei înregistrarea celei de-a doua ratificări care îi va fi fost comunicată, directorul general va atrage atenţia membrilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.

ARTICOLUL 13

Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii va comunica secretarului general al Naţiunilor Unite, în scopul înregistrării, informaţii complete în privinţa tuturor ratificărilor şi tuturor actelor de denunţare pe care le va fi înregistrat conform articolelor precedente.

ARTICOLUL 14

De fiecare dată când va considera necesar Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei Generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii un raport asupra aplicării prezentei convenţii şi va examina dacă există posibilitatea să fie înscrisă pe ordinea de zi a Conferinţei problema revizuirii sale totale sau parţiale.

ARTICOLUL 15

1. În cazul în care Conferinţa va adopta o nouă convenţie care ar duce la revizuirea totală sau parţială a prezentei convenţii şi dacă noua convenţie nu dispune altfel:

a) ratificarea de către un membru al noii convenţii care implică revizuirea va atrage de drept, fără a ţine seama de prevederile art. 11, denunţarea imediată a prezentei convenţii, cu condiţia ca noua convenţie care atrage revizuirea să intre în vigoare;

b) începând cu data intrării în vigoare a noii convenţii care atrage revizuirea prezenta convenţie va înceta să mai fie deschisă ratificării de către membri.

2. În orice caz prezenta convenţie va rămâne în vigoare în conţinutul şi forma sa actuală pentru acei membri care au ratificat-o, dar care nu au ratificat convenţia de revizuire.

ARTICOLUL 16

Versiunile în limbile franceză şi engleză ale textului prezentei convenţii au valoare egală.

Textul precedent este textul autentic al convenţiei adoptate în unanimitate de Conferinţa Generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii la cea de-a 87-a sesiune care a avut loc la Geneva şi care a fost declarată închisă pe data de 17 iunie 1999.

Drept urmare, şi-au pus semnăturile în această a optsprezecea zi a lunii iunie 1999:

Alhaji Muhammad Mumuni,
preşedintele Conferinţei

Juan Somavia,
Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii

se încarcă...