Consiliul Europei

Convenția penală privind corupția din 27.01.1999 *)

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 30 ianuarie 2002

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Pagina 1 din 2

Cumpără forma actualizată

sau autentifică-te

  •  

*) Traducere.

PREAMBUL

Statele membre ale Consiliului Europei și celelalte state semnatare ale prezentei convenții,

considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o legătură mai strânsă între membrii săi,

recunoscând importanța de a consolida cooperarea cu celelalte state semnatare ale prezentei convenții,

convinse de necesitatea de a urma cu prioritate o politică penală comună care tinde să protejeze societatea împotriva corupției, inclusiv prin adoptarea unei legislații și a măsurilor preventive adecvate,

subliniind faptul că corupția constituie o amenințare pentru democrație, preeminența dreptului și drepturile omului, subminează principiile de bună administrare, echitate și justiție socială, denaturează concurența, împiedică dezvoltarea economică și pune în pericol stabilitatea instituțiilor democratice și bazele morale ale societății,

convinse că eficacitatea luptei împotriva corupției se realizează printr-o cooperare internațională penală intensificată, rapidă și adaptată,

apreciind realizările recente care contribuie la ameliorarea conștiinței și cooperării la nivel internațional în lupta împotriva corupției, inclusiv acțiunile desfășurate de O.N.U., Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, Organizația Mondială a Comerțului, Organizația Statelor Americane, O.C.D.E. și Uniunea Europeană,

având în vedere Programul de acțiune împotriva corupției, adoptat de Comitetul Miniștrilor Consiliului Europei în luna noiembrie 1996, ca urmare a recomandărilor celei de a 19-a Conferințe a miniștrilor europeni ai justiției (La Valetta, 1994),

amintind în acest context importanța participării statelor nemembre la activitățile Consiliului Europei împotriva corupției și salutând contribuția lor prețioasă la punerea în aplicare a Programului de acțiune împotriva corupției,

amintind, printre altele, că Rezoluția nr. 1, adoptată de miniștrii europeni de justiție la cea de-a 21-a Conferință a lor (Praga, 1997), cheamă la aplicarea rapidă a Programului de acțiune împotriva corupției și recomandă îndeosebi elaborarea unei convenții penale privind corupția, care să prevadă incriminarea coordonată a infracțiunilor de corupție, o cooperare consolidată în cercetarea unor asemenea infracțiuni și un mecanism eficace de urmărire a aplicării, deschis în mod egal statelor membre și statelor nemembre,

reținând că șefii de stat și de guvern ai Consiliului Europei au hotărât, cu ocazia celei de-a doua Întâlniri la vârf a lor care a avut loc la Strasbourg în zilele de 10 și 11 octombrie 1997, să caute răspunsuri comune la provocările determinate de extinderea corupției și au adoptat un plan de acțiune care, vizând promovarea cooperării în lupta împotriva corupției, inclusiv legăturile sale cu crima organizată și spălarea banilor, însărcinează Comitetul Miniștrilor Consiliului Europei să încheie rapid lucrările de elaborare de instrumente juridice internaționale, conform Programului de acțiune împotriva corupției,

considerând în plus că Rezoluția (97) 24 privind cele 20 de Principii directoare pentru lupta împotriva corupției, adoptată la 6 noiembrie 1997 de Comitetul Miniștrilor Consiliului Europei cu ocazia celei de-a 101-a Sesiuni a sa, subliniază necesitatea de a încheia rapid elaborarea de instrumente juridice internaționale în executarea Programului de acțiune împotriva corupției,

având în vedere adoptarea cu ocazia celei de-a 102-a Sesiuni a Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei, la 4 mai 1998, a Rezoluției (98) 7 privind autorizarea de a crea Acordul parțial extins stabilind Grupul de State împotriva Corupției - GRECO, instituție care are drept obiect îmbunătățirea capacității membrilor săi de a lupta împotriva corupției, veghind la punerea în aplicare a angajamentelor lor în acest domeniu,

au convenit cele ce urmează:

CAPITOLUL I Terminologie

ARTICOLUL 1 Terminologie

Definiții

În sensul prezentei convenții:

a) expresia agent public este interpretată prin referire la definiția noțiunilor de funcționar, funcționar public, ministru, primar sau judecător în dreptul național al statului în care persoana în cauză exercită această funcție, precum și la modul în care aceasta este aplicată în dreptul său penal;

b) termenul judecător menționat la lit. a) include membrii Ministerului Public și persoanele care exercită funcții judecătorești;

c) în cazul urmăririlor care implică un agent public al unui alt stat, statul care urmărește nu poate aplica definiția de agent public decât în măsura în care această definiție este compatibilă cu dreptul său național;

d) persoană juridică desemnează orice entitate având acest statut în baza dreptului național aplicabil, cu excepția statelor sau a altor entități publice în exercitarea prerogativelor lor de putere publică și a organizațiilor internaționale publice.

CAPITOLUL II Măsuri ce trebuie luate la nivel național

ARTICOLUL 2 Corupția activă a agenților publici naționali Jurisprudență (1)

Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, atunci când s-a săvârșit cu intenție, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit unuia dintre agenții săi publici, pentru el sau pentru altcineva, pentru ca acesta să îndeplinească ori să se abțină de la îndeplinirea unui act în exercițiul funcțiilor sale.

ARTICOLUL 3 Corupția pasivă a agenților publici naționali

Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, atunci când s-a săvârșit cu intenție, fapta unuia dintre agenții săi publici de a solicita sau de a primi, direct ori indirect, orice folos necuvenit pentru el sau pentru altcineva ori de a accepta oferta sau promisiunea cu scopul de a îndeplini ori de a se abține să îndeplinească un act în exercitarea funcțiilor sale.

ARTICOLUL 4 Corupția membrilor adunărilor publice naționale

Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, faptele menționate la art. 2 și 3, dacă acestea se referă la o persoană membră a unei adunări publice naționale care exercită puteri legislative sau administrative.

ARTICOLUL 5 Corupția agenților publici străini

Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, faptele menționate la art. 2 și 3, dacă acestea se referă la un agent public al unui alt stat.

ARTICOLUL 6 Corupția membrilor adunărilor publice străine

Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, faptele menționate la art. 2 și 3, dacă acestea se referă la o persoană membră a unei adunări publice, care exercită puteri legislative sau administrative ale unui alt stat.

ARTICOLUL 7 Corupția activă în sectorul privat

Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârșit cu intenție, în cadrul unei activități comerciale, fapta de a promite sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit oricărei persoane care conduce sau lucrează pentru o entitate din sectorul privat, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cu scopul ca aceasta să îndeplinească sau să se abțină să îndeplinească un act, cu încălcarea obligațiilor sale.

ARTICOLUL 8 Corupția pasivă în sectorul privat

Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârșit cu intenție, în cadrul unei activități comerciale, fapta oricărei persoane care conduce sau lucrează pentru o entitate din sectorul privat de a solicita sau de a primi, direct ori prin intermediul terților, un folos necuvenit sau de a accepta oferta ori promisiunea, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cu scopul ca aceasta să îndeplinească sau să se abțină să îndeplinească un act, cu încălcarea obligațiilor sale.

ARTICOLUL 9 Corupția funcționarilor internaționali

Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, faptele menționate la art. 2 și 3, dacă acestea se referă la o persoană care are calitatea de funcționar sau agent contractual, în sensul prevăzut de statut, al unei organizații publice internaționale sau supranaționale la care partea este membră, precum și la orice persoană care, fie că este sau nu este detașată pe lângă o astfel de organizație, exercită funcții ce corespund funcționarilor sau agenților menționați.

ARTICOLUL 10 Corupția membrilor adunărilor parlamentare internaționale

Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, faptele menționate la art. 4, dacă acestea se referă la o persoană membră a unei adunări parlamentare a unei organizații internaționale sau supranaționale la care partea este membră.

ARTICOLUL 11 Corupția judecătorilor și a agenților curților internaționale

Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, faptele menționate la art. 2 și 3, dacă acestea se referă la o persoană care exercită funcții judiciare în cadrul unei curți internaționale a cărei competență este acceptată de către parte sau la un funcționar de la grefa unei asemenea curți.

ARTICOLUL 12 Trafic de influență

Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârșit cu intenție, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit, cu titlu de remunerație, oricui afirmă sau confirmă că este capabil să exercite o influență în luarea unei decizii de către oricare dintre persoanele vizate de art. 2, art. 4-6 și de art. 9-11, indiferent dacă folosul necuvenit este pentru sine sau pentru altcineva, precum și fapta de a solicita, de a primi sau de a accepta oferta ori promisiunea, cu titlu de remunerație, pentru o astfel de influență, indiferent dacă influența este sau nu este exercitată ori dacă influența presupusă produce sau nu produce rezultatul dorit.

ARTICOLUL 13 Spălarea produselor obținute din infracțiunile de corupție

Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, faptele menționate la art. 6 paragrafele 1 și 2 din Convenția nr. 141 a Consiliului Europei, în condițiile prevăzute de acestea, atunci când infracțiunea principală constă în una dintre infracțiunile stabilite în baza art. 2-12 din prezenta convenție, în măsura în care partea n-a formulat o rezervă sau o declarație referitoare la aceste infracțiuni ori nu consideră aceste infracțiuni ca fiind infracțiuni grave la legislația referitoare la spălarea banilor.

ARTICOLUL 14 Infracțiuni contabile Jurisprudență (1)

Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune pasibilă de sancțiuni penale sau de alte tipuri de sancțiuni, conform dreptului său intern, dacă sunt săvârșite cu intenție, faptele sau omisiunile următoare destinate să comită, să disimuleze sau să tăinuiască infracțiunile precizate la art. 2-12, în măsura în care partea n-a formulat o rezervă sau o declarație:

a) de a întocmi sau de a folosi o factură ori orice alt document sau înscris contabil care conține informații false sau incomplete;

b) de a omite, într-o manieră ilicită, contabilizarea unui vărsământ.

ARTICOLUL 15 Acte de participare

Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, orice faptă de complicitate la una dintre infracțiunile stabilite în baza prezentei convenții.

ARTICOLUL 16 Imunitate

Dispozițiile prezentei convenții nu aduc atingere dispozițiilor oricărui tratat, protocol sau statut, precum și textelor lor de aplicare, în ceea ce privește ridicarea imunității.

ARTICOLUL 17 Competență

1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-și determina competența referitoare la o infracțiune stabilită în temeiul art. 2-14, dacă:

a) infracțiunea este săvârșită în tot sau în parte pe teritoriul său;

b) autorul infracțiunii este unul dintre cetățenii săi, unul dintre agenții săi publici sau unul dintre membrii adunărilor sale publice naționale;

c) infracțiunea se referă la un agent public sau la un membru al adunărilor sale publice naționale ori la o altă persoană menționată la art. 9-11, care este în același timp cetățeanul său.

2. Fiecare stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, într-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, să precizeze că își rezervă dreptul de a nu aplica, ori de a aplica numai în cazuri sau condiții specifice, regulile de competență definite la paragraful 1 b) și c) sau o parte oarecare din aceste texte.

3. Atunci când o parte a folosit posibilitatea de rezervă prevăzută la paragraful 2 aceasta adoptă măsurile care se dovedesc necesare pentru a-și determina competența referitoare la infracțiunile stabilite în baza prezentei convenții, dacă autorul prezumat a fi comis infracțiunea se află pe teritoriul său și nu poate fi extrădat unei alte părți numai pe motiv de cetățenie, ca urmare a unei cereri de extrădare.

4. Prezenta convenție nu exclude exercitarea de către una dintre părți a oricărei competențe penale determinate conform dreptului său intern.

ARTICOLUL 18 Responsabilitatea persoanelor juridice

1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi ținute responsabile de infracțiuni de corupție activă, trafic de influență și de spălare a capitalurilor, stabilite în temeiul prezentei convenții, dacă acestea sunt comise în contul lor de către o persoană fizică ce acționează fie individual, fie în calitate de membru al unui organ al persoanei juridice, în cadrul căreia exercită atribuții de conducere referitoare la:

- puterea de reprezentare a persoanei juridice; sau

- autoritatea pentru a lua decizii în numele persoanei juridice; sau

- autoritatea pentru a exercita un control în cadrul persoanei juridice,

precum și pentru participarea unei asemenea persoane fizice în calitate de complice sau de instigator la comiterea infracțiunilor sus-menționate.

2. Făcând abstracție de cazurile deja prevăzute la paragraful 1, fiecare parte ia măsurile necesare pentru a se asigura că o persoană juridică poate fi ținută responsabilă dacă lipsa de supraveghere sau de control din partea unei persoane fizice menționate la paragraful 1 a făcut posibilă comiterea infracțiunilor menționate la paragraful 1 în contul respectivei persoane juridice de către o persoană fizică supusă autorității sale.

3. Responsabilitatea persoanei juridice în temeiul paragrafelor 1 și 2 nu exclude urmăririle penale împotriva persoanelor fizice autori, instigatori sau complici la infracțiunile menționate la paragraful 1.

ARTICOLUL 19 Sancțiuni și măsuri

1. Ținând seama de gravitatea infracțiunilor stabilite în baza prezentei convenții, fiecare parte prevede, cu privire la infracțiunile stabilite conform art. 2-14, sancțiuni și măsuri efective, proporționale și descurajatoare, incluzând, atunci când sunt săvârșite de persoane fizice, sancțiuni privative de libertate ce pot da loc la extrădare.

2. Fiecare parte se asigură ca în cazul responsabilității stabilite în temeiul art. 18 paragrafele 1 și 2 persoanele juridice să fie pasibile de sancțiuni eficace, proporționate și descurajatoare, de natură penală sau nepenală, inclusiv de sancțiuni pecuniare.

3. Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-i permite să confiște sau să blocheze în alt mod instrumentele și produsele infracțiunilor stabilite în temeiul prezentei convenții sau bunurile a căror valoare corespunde acestor produse.

ARTICOLUL 20 Autorități specializate

Fiecare parte adoptă măsurile care se dovedesc necesare pentru ca persoane sau entități să fie specializate în lupta împotriva corupției. Ele vor dispune de independența necesară în cadrul principiilor fundamentale ale sistemului juridic al părții, pentru a-și putea exercita funcțiile în mod eficace și libere de orice presiune ilicită. Părțile veghează ca personalul respectivelor entități să dispună de o pregătire și de resurse financiare adaptate funcțiilor pe care le exercită.

ARTICOLUL 21 Cooperarea între autorități naționale

Fiecare parte adoptă măsurile care se dovedesc necesare pentru a se asigura că autoritățile publice, precum și orice agent public cooperează, în conformitate cu dreptul național, cu autoritățile însărcinate cu investigațiile și urmăririle infracțiunilor:

a) informând autoritățile în cauză, din proprie inițiativă, atunci când există motive rezonabile să considere că una dintre infracțiunile stabilite în baza art. 2-14 a fost comisă; sau

b) furnizând, la cerere, autorităților în cauză toate informațiile necesare.

ARTICOLUL 22 Protecția colaboratorilor justiției și a martorilor Jurisprudență (1)

Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura o protecție efectivă și corespunzătoare:

a) persoanelor care furnizează informații referitoare la infracțiunile stabilite în baza art. 2-14 sau colaborează în alt mod cu autoritățile însărcinate cu investigații sau urmăriri;

b) martorilor care fac o depoziție privind astfel de infracțiuni.

ARTICOLUL 23 Măsuri care vizează facilitarea strângerii de probe și confiscarea produselor

1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri, inclusiv cele care permit utilizarea tehnicilor de investigație speciale conform legislației naționale, care se dovedesc necesare pentru a facilita strângerea de probe referitoare la infracțiunile stabilite în temeiul art. 2-14 și pentru a-i permite să identifice, să cerceteze, să blocheze și să sechestreze instrumentele și produsele corupției sau bunurile a căror valoare corespunde acestor produse, susceptibile să constituie obiectul măsurilor stabilite la paragraful 3 al art. 19.

2. Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-și abilita tribunalele sau alte autorități competente să ordone comunicarea ori sechestrarea dosarelor bancare, financiare sau comerciale, pentru a pune în practică măsurile menționate la paragraful 1.

3. Secretul bancar nu va constitui un obstacol pentru măsurile definite la paragrafele 1 și 2.

CAPITOLUL III Monitorizarea punerii în aplicare

ARTICOLUL 24 Monitorizarea

Grupul Statelor împotriva Corupției (GRECO) asigură urmărirea punerii în aplicare a prezentei convenții de către părțile contractante.

CAPITOLUL IV Cooperare internațională

ARTICOLUL 25 Principii generale și măsuri care se aplică pentru cooperarea internațională

1. Părțile cooperează, conform dispozițiilor instrumentelor internaționale pertinente privind cooperarea internațională în materie penală sau înțelegerilor stabilite pe baza legislațiilor uniforme ori reciproce și dreptului lor național, în cea mai largă măsură posibilă, pentru investigațiile și procedurile privind infracțiunile penale din domeniul de aplicare a prezentei convenții.

2. Dacă nici un instrument internațional sau nici o înțelegere dintre cele menționate în paragraful 1 nu este în vigoare între părți, se aplică prevederile art. 26-31.


Pentru a vedea documentul fără paginare, ai nevoie de un abonament Lege5!

;
se încarcă...