Back

Consiliul Europei

Convenţia penală privind corupţia din 27.01.1999 *)

În vigoare de la 30.01.2002

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

*) Traducere.

PREAMBUL

Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,

considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o legătură mai strânsă între membrii săi,

recunoscând importanţa de a consolida cooperarea cu celelalte state semnatare ale prezentei convenţii,

convinse de necesitatea de a urma cu prioritate o politică penală comună care tinde să protejeze societatea împotriva corupţiei, inclusiv prin adoptarea unei legislaţii şi a măsurilor preventive adecvate,

subliniind faptul că corupţia constituie o ameninţare pentru democraţie, preeminenţa dreptului şi drepturile omului, subminează principiile de bună administrare, echitate şi justiţie socială, denaturează concurenţa, împiedică dezvoltarea economică şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor democratice şi bazele morale ale societăţii,

convinse că eficacitatea luptei împotriva corupţiei se realizează printr-o cooperare internaţională penală intensificată, rapidă şi adaptată,

apreciind realizările recente care contribuie la ameliorarea conştiinţei şi cooperării la nivel internaţional în lupta împotriva corupţiei, inclusiv acţiunile desfăşurate de O.N.U., Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Mondială a Comerţului, Organizaţia Statelor Americane, O.C.D.E. şi Uniunea Europeană,

având în vedere Programul de acţiune împotriva corupţiei, adoptat de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei în luna noiembrie 1996, ca urmare a recomandărilor celei de a 19-a Conferinţe a miniştrilor europeni ai justiţiei (La Valetta, 1994),

amintind în acest context importanţa participării statelor nemembre la activităţile Consiliului Europei împotriva corupţiei şi salutând contribuţia lor preţioasă la punerea în aplicare a Programului de acţiune împotriva corupţiei,

amintind, printre altele, că Rezoluţia nr. 1, adoptată de miniştrii europeni de justiţie la cea de-a 21-a Conferinţă a lor (Praga, 1997), cheamă la aplicarea rapidă a Programului de acţiune împotriva corupţiei şi recomandă îndeosebi elaborarea unei convenţii penale privind corupţia, care să prevadă incriminarea coordonată a infracţiunilor de corupţie, o cooperare consolidată în cercetarea unor asemenea infracţiuni şi un mecanism eficace de urmărire a aplicării, deschis în mod egal statelor membre şi statelor nemembre,

reţinând că şefii de stat şi de guvern ai Consiliului Europei au hotărât, cu ocazia celei de-a doua Întâlniri la vârf a lor care a avut loc la Strasbourg în zilele de 10 şi 11 octombrie 1997, să caute răspunsuri comune la provocările determinate de extinderea corupţiei şi au adoptat un plan de acţiune care, vizând promovarea cooperării în lupta împotriva corupţiei, inclusiv legăturile sale cu crima organizată şi spălarea banilor, însărcinează Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei să încheie rapid lucrările de elaborare de instrumente juridice internaţionale, conform Programului de acţiune împotriva corupţiei,

considerând în plus că Rezoluţia (97) 24 privind cele 20 de Principii directoare pentru lupta împotriva corupţiei, adoptată la 6 noiembrie 1997 de Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei cu ocazia celei de-a 101-a Sesiuni a sa, subliniază necesitatea de a încheia rapid elaborarea de instrumente juridice internaţionale în executarea Programului de acţiune împotriva corupţiei,

având în vedere adoptarea cu ocazia celei de-a 102-a Sesiuni a Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei, la 4 mai 1998, a Rezoluţiei (98) 7 privind autorizarea de a crea Acordul parţial extins stabilind Grupul de State împotriva Corupţiei - GRECO, instituţie care are drept obiect îmbunătăţirea capacităţii membrilor săi de a lupta împotriva corupţiei, veghind la punerea în aplicare a angajamentelor lor în acest domeniu,

au convenit cele ce urmează:

CAPITOLUL I Terminologie

ARTICOLUL 1 Terminologie

Definiţii

În sensul prezentei convenţii:

a) expresia agent public este interpretată prin referire la definiţia noţiunilor de funcţionar, funcţionar public, ministru, primar sau judecător în dreptul naţional al statului în care persoana în cauză exercită această funcţie, precum şi la modul în care aceasta este aplicată în dreptul său penal;

b) termenul judecător menţionat la lit. a) include membrii Ministerului Public şi persoanele care exercită funcţii judecătoreşti;

c) în cazul urmăririlor care implică un agent public al unui alt stat, statul care urmăreşte nu poate aplica definiţia de agent public decât în măsura în care această definiţie este compatibilă cu dreptul său naţional;

d) persoană juridică desemnează orice entitate având acest statut în baza dreptului naţional aplicabil, cu excepţia statelor sau a altor entităţi publice în exercitarea prerogativelor lor de putere publică şi a organizaţiilor internaţionale publice.

CAPITOLUL II Măsuri ce trebuie luate la nivel naţional

ARTICOLUL 2 Corupţia activă a agenţilor publici naţionali Jurisprudență (1)

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, atunci când s-a săvârşit cu intenţie, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit unuia dintre agenţii săi publici, pentru el sau pentru altcineva, pentru ca acesta să îndeplinească ori să se abţină de la îndeplinirea unui act în exerciţiul funcţiilor sale.

ARTICOLUL 3 Corupţia pasivă a agenţilor publici naţionali

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, atunci când s-a săvârşit cu intenţie, fapta unuia dintre agenţii săi publici de a solicita sau de a primi, direct ori indirect, orice folos necuvenit pentru el sau pentru altcineva ori de a accepta oferta sau promisiunea cu scopul de a îndeplini ori de a se abţine să îndeplinească un act în exercitarea funcţiilor sale.

ARTICOLUL 4 Corupţia membrilor adunărilor publice naţionale

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la o persoană membră a unei adunări publice naţionale care exercită puteri legislative sau administrative.

ARTICOLUL 5 Corupţia agenţilor publici străini

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la un agent public al unui alt stat.

ARTICOLUL 6 Corupţia membrilor adunărilor publice străine

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la o persoană membră a unei adunări publice, care exercită puteri legislative sau administrative ale unui alt stat.

ARTICOLUL 7 Corupţia activă în sectorul privat

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârşit cu intenţie, în cadrul unei activităţi comerciale, fapta de a promite sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit oricărei persoane care conduce sau lucrează pentru o entitate din sectorul privat, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cu scopul ca aceasta să îndeplinească sau să se abţină să îndeplinească un act, cu încălcarea obligaţiilor sale.

ARTICOLUL 8 Corupţia pasivă în sectorul privat

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârşit cu intenţie, în cadrul unei activităţi comerciale, fapta oricărei persoane care conduce sau lucrează pentru o entitate din sectorul privat de a solicita sau de a primi, direct ori prin intermediul terţilor, un folos necuvenit sau de a accepta oferta ori promisiunea, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cu scopul ca aceasta să îndeplinească sau să se abţină să îndeplinească un act, cu încălcarea obligaţiilor sale.

ARTICOLUL 9 Corupţia funcţionarilor internaţionali

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la o persoană care are calitatea de funcţionar sau agent contractual, în sensul prevăzut de statut, al unei organizaţii publice internaţionale sau supranaţionale la care partea este membră, precum şi la orice persoană care, fie că este sau nu este detaşată pe lângă o astfel de organizaţie, exercită funcţii ce corespund funcţionarilor sau agenţilor menţionaţi.

ARTICOLUL 10 Corupţia membrilor adunărilor parlamentare internaţionale

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, faptele menţionate la art. 4, dacă acestea se referă la o persoană membră a unei adunări parlamentare a unei organizaţii internaţionale sau supranaţionale la care partea este membră.

ARTICOLUL 11 Corupţia judecătorilor şi a agenţilor curţilor internaţionale

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, faptele menţionate la art. 2 şi 3, dacă acestea se referă la o persoană care exercită funcţii judiciare în cadrul unei curţi internaţionale a cărei competenţă este acceptată de către parte sau la un funcţionar de la grefa unei asemenea curţi.

ARTICOLUL 12 Trafic de influenţă

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârşit cu intenţie, fapta de a propune, de a oferi sau de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit, cu titlu de remuneraţie, oricui afirmă sau confirmă că este capabil să exercite o influenţă în luarea unei decizii de către oricare dintre persoanele vizate de art. 2, art. 4-6 şi de art. 9-11, indiferent dacă folosul necuvenit este pentru sine sau pentru altcineva, precum şi fapta de a solicita, de a primi sau de a accepta oferta ori promisiunea, cu titlu de remuneraţie, pentru o astfel de influenţă, indiferent dacă influenţa este sau nu este exercitată ori dacă influenţa presupusă produce sau nu produce rezultatul dorit.

ARTICOLUL 13 Spălarea produselor obţinute din infracţiunile de corupţie

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, faptele menţionate la art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia nr. 141 a Consiliului Europei, în condiţiile prevăzute de acestea, atunci când infracţiunea principală constă în una dintre infracţiunile stabilite în baza art. 2-12 din prezenta convenţie, în măsura în care partea n-a formulat o rezervă sau o declaraţie referitoare la aceste infracţiuni ori nu consideră aceste infracţiuni ca fiind infracţiuni grave la legislaţia referitoare la spălarea banilor.

ARTICOLUL 14 Infracţiuni contabile Jurisprudență (1)

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune pasibilă de sancţiuni penale sau de alte tipuri de sancţiuni, conform dreptului său intern, dacă sunt săvârşite cu intenţie, faptele sau omisiunile următoare destinate să comită, să disimuleze sau să tăinuiască infracţiunile precizate la art. 2-12, în măsura în care partea n-a formulat o rezervă sau o declaraţie:

a) de a întocmi sau de a folosi o factură ori orice alt document sau înscris contabil care conţine informaţii false sau incomplete;

b) de a omite, într-o manieră ilicită, contabilizarea unui vărsământ.

ARTICOLUL 15 Acte de participare

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, orice faptă de complicitate la una dintre infracţiunile stabilite în baza prezentei convenţii.

ARTICOLUL 16 Imunitate

Dispoziţiile prezentei convenţii nu aduc atingere dispoziţiilor oricărui tratat, protocol sau statut, precum şi textelor lor de aplicare, în ceea ce priveşte ridicarea imunităţii.

ARTICOLUL 17 Competenţă

1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-şi determina competenţa referitoare la o infracţiune stabilită în temeiul art. 2-14, dacă:

a) infracţiunea este săvârşită în tot sau în parte pe teritoriul său;

b) autorul infracţiunii este unul dintre cetăţenii săi, unul dintre agenţii săi publici sau unul dintre membrii adunărilor sale publice naţionale;

c) infracţiunea se referă la un agent public sau la un membru al adunărilor sale publice naţionale ori la o altă persoană menţionată la art. 9-11, care este în acelaşi timp cetăţeanul său.

2. Fiecare stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, într-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să precizeze că îşi rezervă dreptul de a nu aplica, ori de a aplica numai în cazuri sau condiţii specifice, regulile de competenţă definite la paragraful 1 b) şi c) sau o parte oarecare din aceste texte.

3. Atunci când o parte a folosit posibilitatea de rezervă prevăzută la paragraful 2 aceasta adoptă măsurile care se dovedesc necesare pentru a-şi determina competenţa referitoare la infracţiunile stabilite în baza prezentei convenţii, dacă autorul prezumat a fi comis infracţiunea se află pe teritoriul său şi nu poate fi extrădat unei alte părţi numai pe motiv de cetăţenie, ca urmare a unei cereri de extrădare.

4. Prezenta convenţie nu exclude exercitarea de către una dintre părţi a oricărei competenţe penale determinate conform dreptului său intern.

ARTICOLUL 18 Responsabilitatea persoanelor juridice

1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a se asigura că persoanele juridice pot fi ţinute responsabile de infracţiuni de corupţie activă, trafic de influenţă şi de spălare a capitalurilor, stabilite în temeiul prezentei convenţii, dacă acestea sunt comise în contul lor de către o persoană fizică ce acţionează fie individual, fie în calitate de membru al unui organ al persoanei juridice, în cadrul căreia exercită atribuţii de conducere referitoare la:

- puterea de reprezentare a persoanei juridice; sau

- autoritatea pentru a lua decizii în numele persoanei juridice; sau

- autoritatea pentru a exercita un control în cadrul persoanei juridice,

precum şi pentru participarea unei asemenea persoane fizice în calitate de complice sau de instigator la comiterea infracţiunilor sus-menţionate.

2. Făcând abstracţie de cazurile deja prevăzute la paragraful 1, fiecare parte ia măsurile necesare pentru a se asigura că o persoană juridică poate fi ţinută responsabilă dacă lipsa de supraveghere sau de control din partea unei persoane fizice menţionate la paragraful 1 a făcut posibilă comiterea infracţiunilor menţionate la paragraful 1 în contul respectivei persoane juridice de către o persoană fizică supusă autorităţii sale.

3. Responsabilitatea persoanei juridice în temeiul paragrafelor 1 şi 2 nu exclude urmăririle penale împotriva persoanelor fizice autori, instigatori sau complici la infracţiunile menţionate la paragraful 1.

ARTICOLUL 19 Sancţiuni şi măsuri

1. Ţinând seama de gravitatea infracţiunilor stabilite în baza prezentei convenţii, fiecare parte prevede, cu privire la infracţiunile stabilite conform art. 2-14, sancţiuni şi măsuri efective, proporţionale şi descurajatoare, incluzând, atunci când sunt săvârşite de persoane fizice, sancţiuni privative de libertate ce pot da loc la extrădare.

2. Fiecare parte se asigură ca în cazul responsabilităţii stabilite în temeiul art. 18 paragrafele 1 şi 2 persoanele juridice să fie pasibile de sancţiuni eficace, proporţionate şi descurajatoare, de natură penală sau nepenală, inclusiv de sancţiuni pecuniare.

3. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-i permite să confişte sau să blocheze în alt mod instrumentele şi produsele infracţiunilor stabilite în temeiul prezentei convenţii sau bunurile a căror valoare corespunde acestor produse.

ARTICOLUL 20 Autorităţi specializate

Fiecare parte adoptă măsurile care se dovedesc necesare pentru ca persoane sau entităţi să fie specializate în lupta împotriva corupţiei. Ele vor dispune de independenţa necesară în cadrul principiilor fundamentale ale sistemului juridic al părţii, pentru a-şi putea exercita funcţiile în mod eficace şi libere de orice presiune ilicită. Părţile veghează ca personalul respectivelor entităţi să dispună de o pregătire şi de resurse financiare adaptate funcţiilor pe care le exercită.

ARTICOLUL 21 Cooperarea între autorităţi naţionale

Fiecare parte adoptă măsurile care se dovedesc necesare pentru a se asigura că autorităţile publice, precum şi orice agent public cooperează, în conformitate cu dreptul naţional, cu autorităţile însărcinate cu investigaţiile şi urmăririle infracţiunilor:

a) informând autorităţile în cauză, din proprie iniţiativă, atunci când există motive rezonabile să considere că una dintre infracţiunile stabilite în baza art. 2-14 a fost comisă; sau

b) furnizând, la cerere, autorităţilor în cauză toate informaţiile necesare.

ARTICOLUL 22 Protecţia colaboratorilor justiţiei şi a martorilor Jurisprudență (1)

Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a asigura o protecţie efectivă şi corespunzătoare:

a) persoanelor care furnizează informaţii referitoare la infracţiunile stabilite în baza art. 2-14 sau colaborează în alt mod cu autorităţile însărcinate cu investigaţii sau urmăriri;

b) martorilor care fac o depoziţie privind astfel de infracţiuni.

ARTICOLUL 23 Măsuri care vizează facilitarea strângerii de probe şi confiscarea produselor

1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri, inclusiv cele care permit utilizarea tehnicilor de investigaţie speciale conform legislaţiei naţionale, care se dovedesc necesare pentru a facilita strângerea de probe referitoare la infracţiunile stabilite în temeiul art. 2-14 şi pentru a-i permite să identifice, să cerceteze, să blocheze şi să sechestreze instrumentele şi produsele corupţiei sau bunurile a căror valoare corespunde acestor produse, susceptibile să constituie obiectul măsurilor stabilite la paragraful 3 al art. 19.

2. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a-şi abilita tribunalele sau alte autorităţi competente să ordone comunicarea ori sechestrarea dosarelor bancare, financiare sau comerciale, pentru a pune în practică măsurile menţionate la paragraful 1.

3. Secretul bancar nu va constitui un obstacol pentru măsurile definite la paragrafele 1 şi 2.

CAPITOLUL III Monitorizarea punerii în aplicare

ARTICOLUL 24 Monitorizarea

Grupul Statelor împotriva Corupţiei (GRECO) asigură urmărirea punerii în aplicare a prezentei convenţii de către părţile contractante.

CAPITOLUL IV Cooperare internaţională

ARTICOLUL 25 Principii generale şi măsuri care se aplică pentru cooperarea internaţională

1. Părţile cooperează, conform dispoziţiilor instrumentelor internaţionale pertinente privind cooperarea internaţională în materie penală sau înţelegerilor stabilite pe baza legislaţiilor uniforme ori reciproce şi dreptului lor naţional, în cea mai largă măsură posibilă, pentru investigaţiile şi procedurile privind infracţiunile penale din domeniul de aplicare a prezentei convenţii.

2. Dacă nici un instrument internaţional sau nici o înţelegere dintre cele menţionate în paragraful 1 nu este în vigoare între părţi, se aplică prevederile art. 26-31.

3. Prevederile art. 26-31 se aplică şi atunci când sunt mai favorabile decât dispoziţiile conţinute în instrumentele internaţionale sau în acordurile menţionate la paragraful 1.

se încarcă...