Back

Guvernul României

Ordonanţa nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 24.11.1998

Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpăraţi documentul în formă actualizată sau alegeţi un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă actualizată.

Cumpără forma actualizată

În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României, precum şi al art. 1 pct. 14 lit. b) din Legea nr. 148/1998 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României emite următoarea ordonanţă:

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -

(1) Turismul reprezintă un domeniu prioritar al economiei naţionale.

(2) Organizarea, coordonarea şi dezvoltarea turismului se realizează în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe.

Art. 2. - Jurisprudență (1)

În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

a) turismul - ramură a economiei naţionale, cu funcţii complexe, ce reuneşte un ansamblu de bunuri şi servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara mediului lor obişnuit pe o perioadă mai mică de un an şi al căror motiv principal este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate în interiorul locului vizitat;

b) resurse turistice - componente ale mediului natural şi antropic, care, prin calităţile şi specificul lor, sunt recunoscute, înscrise şi valorificate prin turism, în măsura în care nu sunt supuse unui regim de protecţie integrală.
Modificări (1)

Resursele turistice pot fi:

- naturale: elemente geomorfologice, de climă, de floră şi de faună, peisaje, zăcăminte de substanţe minerale şi alţi factori;

- antropice: monumente arheologice, situri arheologice, monumente, ansambluri şi rezervaţii de arhitectură, monumente şi ansambluri memoriale, monumente tehnice şi de artă, muzee, elemente de folclor şi artă populară etc.;

c) patrimoniu turistic - resursele turistice şi structurile realizate în scopul valorificării lor prin activităţi de turism;

d) structură de primire turistică - orice construcţie şi amenajare destinată, prin proiectare şi execuţie, cazării turiştilor, servirii mesei pentru turişti, agrementului, transportului special destinat turiştilor, tratamentului balnear pentru turişti, împreună cu serviciile aferente.
Modificări (1)

Structurile de primire turistică includ:

- structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică: hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri, vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacanţă, campinguri, camere de închiriat în locuinţe familiale, nave fluviale şi maritime, pensiuni turistice şi pensiuni agroturistice şi alte unităţi cu funcţiuni de cazare turistică;

- structuri de primire turistică cu funcţiuni de alimentaţie publică: unităţi de alimentaţie din incinta structurilor de primire cu funcţiuni de cazare, unităţi de alimentaţie publică situate în staţiuni turistice, precum şi cele administrate de societăţi comerciale de turism, indiferent de amplasament (restaurante, baruri, unităţi tip fast-food, cofetării, patiserii etc.);

- structuri de primire turistică cu funcţiuni de agrement: cluburi, cazinouri, săli polivalente, instalaţii şi dotări specifice agrementului turistic;

- structuri de primire turistică cu funcţiuni de transport:

1. transport rutier: autocare etc.;

2. transport feroviar: trenuleţe, trenuri cu cremalieră etc.;

3. transport fluvial şi maritim: vapoare etc.;

4. transport pe cablu: telecabine, teleschi etc.;

- structuri de primire turistică cu funcţiuni de tratament balnear: unităţi de prestări de servicii pentru tratament balnear, componente integrate sau arondate complexurilor de turism balnear.

Complexuri de turism balnear: clădiri care includ în acelaşi edificiu sau în edificii legate fizic sau funcţional structuri turistice de primire turistică (de cazare, de alimentaţie şi de tratament balnear, eventual de agrement);

e) zonă turistică - teritoriu caracterizat printr-o concentrare de resurse turistice, care poate fi delimitat distinct ca ofertă, organizare şi protecţie turistică;

f) zonă de recreere periurbană - areal situat în teritoriul preorăşenesc, care beneficiază de un cadru atractiv şi dispune de dotări corespunzătoare pentru petrecerea timpului liber (în special la sfârşit de săptămână);

g) obiectiv turistic - element al resursei turistice, individualizat şi introdus în circuitul turistic;

h) punct turistic - obiectiv turistic şi amenajările aferente necesare activităţii de primire turistică;

i) localitate turistică - aşezare urbană sau rurală cu funcţii turistice dezvoltate pe baza resurselor specifice de care dispune;

j) staţiune turistică - localitate sau parte a unei localităţi cu funcţii turistice specifice, în care activităţile economice susţin exclusiv realizarea produsului turistic;

k) funcţia turistică - expresia calitativă şi cantitativă a resurselor turistice şi este determinată de structura, volumul şi calităţile resurselor;

l) ofertă turistică - totalitatea serviciilor prin care este pus în valoare patrimoniul turistic, prin utilizarea de personal specializat;

m) produs turistic - complex de bunuri materiale şi de servicii, concentrate într-o activitate specifică şi oferite pachet consumului turistic;

n) pachet de servicii - combinaţie prestabilită a cel puţin două din elementele următoare: cazare, alimentaţie, transport, tratament balnear, agrement, alte servicii reprezentând o parte semnificativă din pachet, atunci când sunt vândute sau oferite spre vânzare la un preţ global şi atunci când aceste prestaţii depăşesc 24 de ore.

CAPITOLUL II Patrimoniul turistic

Art. 3. -

Patrimoniul turistic este constituit din bunuri proprietate publică şi bunuri proprietate privată şi este valorificat şi protejat în condiţiile legii.

Art. 4. -

Atestarea, evidenţierea şi monitorizarea valorificării şi protejării patrimoniului turistic se realizează de către Ministerul Turismului.

Art. 5. -

(1) Evidenţierea elementelor de patrimoniu se realizează prin înscrierea în Registrul general al patrimoniului turistic, care se înfiinţează în cadrul Ministerului Turismului.

(2) Deţinătorii de patrimoniu turistic au obligaţia de a solicita înscrierea acestuia, prezentând în acest scop documentele necesare.

Art. 6. -

Atestarea se realizează prin certificatul de patrimoniu turistic, care dă dreptul proprietarului sau administratorului legal la organizarea exploatării turistice şi îl obligă la protejarea patrimoniului înscris.

Art. 7. -

Metodologia de înscriere, atestare şi criteriile de evidenţiere a patrimoniului turistic se elaborează de către Ministerul Turismului.

Art. 8. -

Patrimoniul turistic se valorifică şi se dezvoltă numai pe baza şi în cadrul Programului anual de dezvoltare a turismului.

Art. 9. - Jurisprudență (1)

În scopul stabilirii calităţii de staţiune turistică, Ministerul Turismului elaborează norme şi criterii specifice de atestare.

Art. 10. - Jurisprudență (1)

Atestarea staţiunilor turistice se face de către Ministerul Turismului, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 11. -

În scopul protejării şi valorificării resurselor turistice cuprinse în unele zone şi staţiuni turistice, acestea vor fi declarate zone protejate, conform legii.

Art. 12. -

Ministerul Turismului avizează documentaţiile de urbanism privind zonele şi staţiunile turistice, precum şi documentaţiile tehnice privind construcţiile din domeniul turismului.

Art. 13. - Modificări (3)

Omologarea pârtiilor de schi şi a traseelor turistice se face de către Ministerul Turismului împreună cu consiliile judeţene sau, după caz, cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti pe raza cărora acestea se află, conform metodologiei elaborate de Ministerul Turismului.

Art. 14. - Modificări (2)

Utilizarea plajei litoralului Mării Negre în scop turistic se face pe baza normelor de specialitate, elaborate de către Ministerul Turismului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

CAPITOLUL III Cadrul instituţional

Art. 15. -

Coordonarea dezvoltării turismului şi controlul activităţii de turism se realizează de către Ministerul Turismului, ca organ central de specialitate al administraţiei publice.

Art. 16. -

Organizarea şi atribuţiile Ministerului Turismului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 17. -

În subordinea Ministerului Turismului funcţionează instituţii publice cu atribuţii în domeniile: autorizare şi control, promovare, formare şi management, cercetare pentru turism, organizate prin hotărâri ale Guvernului.

Art. 18. -

Pe lângă ministrul turismului funcţionează Consiliul Consultativ al Turismului, organism de consultanţă care corelează la nivel naţional Programul anual de dezvoltare a turismului cu strategiile ramurilor economice implicate în activitatea turistică.

Art. 19. -

Componenţa, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Consiliului Consultativ al Turismului sunt stabilite prin statut, aprobat de ministrul turismului.

Art. 20. - Modificări (1)

Consiliile judeţene şi, respectiv, Consiliul General al Municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii în domeniul turismului:

- inventarierea principalelor resurse turistice;

- administrarea registrelor locale ale patrimoniului turistic;

- elaborarea de propuneri de dezvoltare a turismului, care stau la baza Programului anual de dezvoltare a turismului;

- participarea la omologarea traseelor turistice şi a pârtiilor de schi;

- contribuirea la creşterea calităţii produselor turistice;

- urmărirea activităţii turistice, în aşa fel încât agenţii economici cu activitate în domeniul turismului să aibă acces la resursele turistice, cu respectarea normelor de punere în valoare şi protecţie a acestora.

Art. 21. - Modificări (1)

Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 20 consiliile judeţene şi, respectiv, Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot crea servicii de specialitate, potrivit legii.

CAPITOLUL IV Organizarea activităţii de turism

Art. 22. - Modificări (1)

Ministerul Turismului elaborează Strategia de dezvoltare a turismului pe termen mediu şi lung, precum şi Programul anual de dezvoltare a turismului, care vor fi aprobate de Guvern.

Art. 23. -

Acţiunile cu caracter turistic, iniţiate la nivel teritorial de către autorităţile administraţiei publice locale, trebuie să se înscrie în Strategia de dezvoltare a turismului pe termen mediu şi lung şi să respecte reglementările specifice pentru toate formele de turism practicate în România.

Art. 24. -

Agenţii economici din turism sunt obligaţi să folosească pentru servicii care presupun răspunderi privind protecţia turistului numai personal specializat, potrivit normelor elaborate de Ministerului Turismului.

Art. 25. -

Profesiunile specifice activităţilor de turism sunt cele cuprinse în clasificarea ocupaţiilor din România şi, respectiv, în nomenclatorul de calificare pentru meseriile şi funcţiile din activităţile hoteliere şi de turism din România.

Art. 26. - Modificări (1)

Pregătirea profesională din domeniul activităţilor de turism va fi făcută de unităţile de învăţământ private sau de stat, autorizate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi de Ministerul Turismului.

Art. 27. - Jurisprudență (1)

(1) Persoana fizică care asigură conducerea operativă a unei agenţii de turism sau a unei structuri de primire turistică trebuie să deţină brevet de turism, prin care i se atestă capacitatea profesională.
Modificări (2)

(2) Capacitatea unei agenţii de turism de a efectua servicii de calitate şi în condiţii de siguranţă pentru turişti se atestă prin licenţa de turism.

(3) Condiţiile de acordare a licenţei şi brevetului de turism se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Turismului.
Puneri în aplicare (1)

Art. 28. - Jurisprudență (1), Proceduri (1)

În scopul protecţiei turiştilor, oferirea, comercializarea, vânzarea serviciilor şi a pachetelor de servicii turistice, precum şi crearea de produse turistice pe teritoriul României pot fi realizate numai de către agenţii economici din turism autorizaţi de Ministerul Turismului, posesori de licenţe în turism sau de certificat de clasificare, după caz.

se încarcă...