Back

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 64/2010 privind dreptul la interpretare şi traducere în cadrul procedurilor penale Număr celex: 32010L0064

În vigoare de la 26.10.2010

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DIRECTIVA 2010/64/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
din 20 octombrie 2010
privind dreptul la interpretare şi traducere în
cadrul procedurilor penale

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 82 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b),

având în vedere iniţiativa Regatului Belgiei, a Republicii Federale Germania, a Republicii Estonia, a Regatului Spaniei, a Republicii Franceze, a Republicii Italiene, a Marelui Ducat al Luxemburgului, a Republicii Ungare, a Republicii Austria, a Republicii Portugheze, a României, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei(1),

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(2),

întrucât:

(1) Uniunea şi-a stabilit obiectivul de a menţine şi de a dezvolta un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. În conformitate cu concluziile preşedinţiei cu ocazia Consiliului European de la Tampere din 15 şi 16 octombrie 1999, în special punctul 33, principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti şi altor decizii ale autorităţilor judecătoreşti ar trebui să devină fundamentul cooperării judiciare în materie civilă şi în materie penală în cadrul Uniunii, deoarece o recunoaştere reciprocă sporită şi apropierea necesară a legislaţiilor ar facilita cooperarea între autorităţi competente şi protecţia judiciară a drepturilor individuale.

(2) În conformitate cu concluziile de la Tampere, Consiliul a adoptat, la 29 noiembrie 2000, un program de măsuri de punere în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor în materie penală(3). În introducerea programului se menţionează că principiul recunoaşterii reciproce "are drept scop consolidarea cooperării dintre statele membre, precum şi creşterea protecţiei acordate drepturilor individuale".

(3) Punerea în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor în materie penală implică faptul că fiecare stat membru are încredere în sistemele de justiţie penală ale celorlalte state membre. Întinderea recunoaşterii reciproce depinde, în mare măsură, de o serie de parametri, care includ mecanisme de protecţie a drepturilor persoanelor suspectate sau acuzate şi standarde minime comune necesare pentru facilitarea aplicării principiului recunoaşterii reciproce.

(4) Recunoaşterea reciprocă a deciziilor în materie penală poate funcţiona în mod eficace doar într-un climat de încredere, în cadrul căruia nu doar autorităţile judecătoreşti, ci toţi participanţii la procedurile penale consideră deciziile autorităţilor judecătoreşti din alte state membre ca fiind echivalente celor emise de propriile autorităţi, presupunând încredere nu numai în justeţea normelor din alte state membre, ci şi în faptul că respectivele norme sunt aplicate în mod corect.

(5) Articolul 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (denumită în continuare "CEDO") şi articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "Carta") consacră dreptul la un proces echitabil. Articolul 48 alineatul (2) din Cartă garantează respectarea dreptului la apărare. Prezenta directivă respectă aceste drepturi şi ar trebui să fie pusă în aplicare în mod corespunzător.

(6) Cu toate că statele membre sunt părţi la CEDO, experienţa a arătat că doar acest element nu poate oferi întotdeauna un grad suficient de încredere în sistemele de justiţie penală ale altor state membre.

(7) Consolidarea încrederii reciproce necesită o punere în aplicare mai consistentă a drepturilor şi a garanţiilor prevăzute în articolul 6 al CEDO. De asemenea, consolidarea încrederii reciproce necesită, prin intermediul prezentei directive şi al altor măsuri, dezvoltarea în continuare în cadrul Uniunii a standardelor minime prevăzute în CEDO şi în Cartă.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...