Back

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 138/2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (reformare) (Text cu relevanţă pentru SEE) Număr celex: 32009L0138

În vigoare de la 17.12.2009

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DIRECTIVA 2009/138/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
din 25 noiembrie 2009
privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de
asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (reformare)
(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 47 alineatul (2) şi articolul 55,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(2),

întrucât:

(1) Următoarele directive urmează să facă obiectul mai multor modificări substanţiale: prima Directivă a Consiliului 73/239/CEE din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind iniţierea şi exercitarea activităţii de asigurare generală directă alta decât asigurarea de viaţă(3), Directiva 78/473/CEE a Consiliului din 30 mai 1978 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative în domeniul coasigurării comunitare(4), Directiva 87/344/CEE a Consiliului din 22 iunie 1987 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind asigurarea de protecţie juridică(5), a doua Directivă a Consiliului 88/357/CEE din 22 iunie 1988 de coordonare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind asigurarea generală directă, alta decât asigurarea de viaţă, şi de stabilire a dispoziţiilor destinate să faciliteze exercitarea efectivă a libertăţii de a presta servicii(6), Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege şi actelor administrative privind asigurarea generală directă, alta decât asigurarea de viaţă (a treia directivă privind asigurarea generală)(7), Directiva 98/78/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 27 octombrie 1998 privind supravegherea suplimentară a întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare care fac parte dintr-un grup de asigurare(8), Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 martie 2001 privind reorganizarea şi lichidarea întreprinderilor de asigurare(9), Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă(10) şi Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea(11). Din motive de claritate, ar trebui să se procedeze la reformarea directivelor menţionate.

(2) Pentru a facilita iniţierea şi desfăşurarea activităţilor de asigurare şi de reasigurare este necesară eliminarea diferenţelor semnificative dintre legislaţiile statelor membre privind normele care se aplică întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare. Prin urmare, ar trebui instituit un cadru juridic pentru a permite întreprinderilor de asigurare şi reasigurare să îşi desfăşoare activitatea de asigurare pe piaţa internă facilitând, astfel, întreprinderilor de asigurare şi reasigurare cu sediul central în Comunitate acoperirea riscurilor şi obligaţiilor situate în interiorul Comunităţii.

(3) Este în interesul bunei funcţionări a pieţei interne să se stabilească norme coordonate privind supravegherea grupurilor de asigurare şi, în vederea protejării creditorilor, privind procedurile de reorganizare şi lichidare referitoare la întreprinderile de asigurare.

(4) Este indicat ca anumite întreprinderi care furnizează servicii de asigurare să nu fie acoperite de sistemul instituit prin prezenta directivă datorită dimensiunii lor, statutului lor legal, naturii lor - fiind strâns legate de sistemele publice de asigurare - sau datorită serviciilor pe care le oferă. În plus, este de dorit excluderea anumitor instituţii din anumite state membre, a căror activitate acoperă numai un sector foarte restrâns şi este limitată prin lege la un anumit teritoriu sau la anumite persoane.

(5) Întreprinderile foarte mici de asigurare care îndeplinesc anumite condiţii, inclusiv un nivel al venitului din prime brute subscrise mai mic de 5 milioane EUR, sunt excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive. Cu toate acestea, toate întreprinderile de asigurare şi reasigurare care sunt autorizate deja în conformitate cu directivele în vigoare, ar trebui să fie în continuare autorizate la data aplicării prezentei directive. Întreprinderile care sunt excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive ar trebui să se poată prevala de libertăţile fundamentale prevăzute în tratat. Întreprinderile în cauză pot opta să solicite să fie autorizate în conformitate cu prezenta directivă pentru a beneficia de autorizaţia unică prevăzută de prezenta directivă.

(6) Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita înregistrarea întreprinderilor care desfăşoară activităţi de asigurare şi reasigurare şi care sunt excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive. Statele membre pot, de asemenea, să supună întreprinderile în cauză supravegherii prudenţiale şi legale.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...