Back

Consiliul Uniunii Europene

Decizia-cadru nr. 948/2009 privind prevenirea şi soluţionarea conflictelor referitoare la exercitarea competenţei în cadrul procedurilor penale Număr celex: 32009D0948

În vigoare de la 15.12.2009

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DECIZIA-CADRU 2009/948/JAI A CONSILIULUI
din 30 noiembrie 2009
privind prevenirea şi soluţionarea conflictelor referitoare la
exercitarea competenţei în cadrul procedurilor penale

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 31 alineatul (1) literele (c) şi (d) şi articolul 34 alineatul (2) litera (b),

având în vedere iniţiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace şi a Regatului Suediei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1) Uniunea Europeană şi-a stabilit obiectivul de a menţine şi dezvolta un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.

(2) Programul de la Haga(1) pentru consolidarea libertăţii, securităţii şi justiţiei în Uniunea Europeană, care a fost aprobat de către Consiliul European în cadrul reuniunii sale din 4-5 noiembrie 2004, solicită statelor membre să ia în considerare adoptarea de acte legislative privind conflictele de competenţă, în vederea creşterii eficienţei urmăririlor penale, asigurându-se, în acelaşi timp, administrarea adecvată a justiţiei, pentru a finaliza programul amplu de măsuri pentru punerea în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judiciare în materie penală.

(3) Măsurile prevăzute în prezenta decizie-cadru ar trebui să urmărească prevenirea situaţiilor în care aceeaşi persoană face obiectul unor proceduri penale paralele în diferite state membre cu privire la aceleaşi fapte, care ar putea conduce la pronunţarea unor hotărâri definitive în două sau mai multe state membre. În consecinţă, decizia-cadru încearcă să prevină încălcarea principiului ne bis in idem, astfel cum este prevăzut la articolul 54 din Convenţia de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985, între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republica Federală Germania şi Republica Franceză privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune(2), în conformitate cu interpretarea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

(4) Ar trebui să aibă loc consultări directe între autorităţile competente ale statelor membre pentru a se ajunge la un consens cu privire la orice soluţie eficientă menită să evite consecinţele negative care ar putea decurge din procedurile paralele şi pierderile de timp şi de resurse ale autorităţilor competente în cauză. O astfel de soluţie eficientă ar putea consta, de exemplu, în concentrarea procedurilor penale într-un stat membru, de exemplu, prin transferul de proceduri în materie penală. O soluţie ar putea consta şi în orice altă măsură care să permită desfăşurarea eficientă şi rezonabilă a respectivelor proceduri, inclusiv în ceea ce priveşte durata (de exemplu, prin trimiterea unor cauze către Eurojust, în cazul în care autorităţile competente nu reuşesc să ajungă la un consens). În această privinţă, ar trebui acordată o atenţie specială chestiunii strângerii probelor, care poate fi influenţată de desfăşurarea unor proceduri în paralel.

(5) Atunci când o autoritate competentă dintr-un stat membru are motive întemeiate pentru a crede că într-un alt stat membru se desfăşoară proceduri penale paralele cu privire la aceleaşi fapte care implică aceeaşi persoană şi care ar putea conduce la pronunţarea unor hotărâri definitive în două sau mai multe state membre, autoritatea respectivă ar trebui să contacteze autoritatea competentă din celălalt stat membru. Împrejurarea dacă există sau nu motive întemeiate ar trebui să fie examinată exclusiv de autoritatea care stabileşte contactul. Ar putea constitui motive întemeiate, inter alia, cazurile în care învinuitul sau inculpatul invocă, oferind informaţii în acest sens, faptul că face obiectul unor proceduri penale paralele cu privire la aceleaşi fapte într-un alt stat membru sau în care o cerere relevantă de asistenţă judiciară reciprocă din partea unei autorităţi competente a unui alt stat membru indică existenţa posibilă a unor astfel de proceduri penale paralele sau în care o autoritate poliţienească pune la dispoziţie informaţii în acest sens.

(6) Procesul schimbului de informaţii între autorităţile competente ar trebui să se bazeze pe schimbul obligatoriu al unui anume set minim de informaţii, care ar trebui întotdeauna furnizate. Informaţiile în cauză ar trebui să faciliteze, în special, procesul asigurării identificării corecte a persoanei interesate, precum şi tipul şi stadiul procedurilor paralele respective.

(7) O autoritate competentă care a fost contactată de o autoritate competentă a unui alt stat membru ar trebui să aibă obligaţia generală de a răspunde cererii transmise. Autoritatea care stabileşte contactul este încurajată să fixeze un termen limită până la care autoritatea contactată ar trebui să răspundă, dacă este posibil. Situaţia specială a unei persoane private de libertate ar trebui luată în considerare pe deplin de către autorităţile competente pe toată durata procedurii stabilirii contactului.

(8) Principiul călăuzitor al cooperării stabilite în temeiul deciziei-cadru ar trebui să fie contactul direct între autorităţile competente. Statele membre ar trebui să aibă libertatea să decidă care autorităţi sunt competente să acţioneze în temeiul prezentei decizii-cadru, în conformitate cu principiul autonomiei procedurale a statelor membre, cu condiţia ca respectivele autorităţi să aibă competenţa de a interveni şi de a decide în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii-cadru.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...