Back

Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 119/2009 privind obligaţia statelor membre de a menţine un nivel minim de rezerve de ţiţei şi/sau de produse petroliere Număr celex: 32009L0119

În vigoare de la 09.10.2009

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DIRECTIVA 2009/119/CE A CONSILIULUI
din 14 septembrie 2009
privind obligaţia statelor membre de a menţine un nivel minim
de rezerve de ţiţei şi/sau de produse petroliere

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 100,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European(1),

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(2),

după consultarea Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor(3),

întrucât:

(1) Aprovizionarea Comunităţii cu ţiţei şi cu produse petroliere rămâne o chestiune extrem de importantă, în special pentru sectorul transporturilor şi pentru industria chimică.

(2) Concentrarea din ce în ce mai intensă a producţiei, diminuarea rezervelor petroliere, precum şi creşterea consumului mondial de produse petroliere contribuie la înmulţirea riscului unor dificultăţi în aprovizionare.

(3) Consiliul European, în Planul său de acţiune (2007-2009) intitulat "Politica energetică pentru Europa", a subliniat îndeosebi necesitatea sporirii siguranţei aprovizionării, atât pentru Uniunea Europeană (UE) în general, cât şi pentru fiecare stat membru, printre altele prin revizuirea mecanismelor Uniunii de stocare a petrolului, în special în ceea ce priveşte disponibilitatea în situaţii de criză.

(4) Acest obiectiv presupune, între altele, apropierea între sistemul comunitar şi sistemul prevăzut de Agenţia Internaţională pentru Energie (denumită în continuare "AIE").

(5) În conformitate cu Directiva 2006/67/CE a Consiliului din 24 iulie 2006 privind obligaţia statelor membre de a menţine stocuri minime de ţiţei şi/sau produse petroliere(4), evaluarea stocurilor se realizează în raport cu media zilnică a consumului intern din anul calendaristic precedent. Pe de altă parte, obligaţiile impuse în temeiul Acordului privind programul energetic internaţional din 18 noiembrie 1974 (denumit în continuare "acordul AIE") se evaluează pe baza importurilor nete de petrol şi produse petroliere. Ţinând seama de aceste aspecte, precum de alte diferenţe de metodologie, este necesară adaptarea metodei de calcul al obligaţiilor de stocare şi a metodei de evaluare a stocurilor comunitare de petrol de urgenţă, în vederea apropierii de metodele utilizate în contextul aplicării acordului AIE, fără a se aduce atingere faptului că ar putea fi necesară o evaluare a metodelor de calcul ale AIE pentru a se ţine seama de evoluţiile tehnologice de pe parcursul ultimelor decenii, precum şi faptului că statele care nu sunt membre AIE şi care sunt complet dependente de importuri ar putea avea nevoie de o perioadă mai mare pentru adaptarea obligaţiilor de stocare. Noi modificări ale metodelor şi procedurilor de calcul al nivelului stocurilor se pot dovedi necesare şi benefice în special pentru a spori şi mai mult coerenţa cu practica AIE, incluzând, de exemplu, modificări care duc la diminuarea, pentru anumite state membre, a procentului de reducere de 10% aplicat la calculul stocurilor, care ar permite un tratament diferit pentru stocurile de nafta sau care ar permite calcularea stocurilor deţinute în tancuri în apele teritoriale ale unui stat membru.

(6) Producţia proprie de petrol poate contribui în sine la siguranţa aprovizionării, putând reprezenta o justificare întemeiată pentru menţinerea, de către statele membre producătoare de petrol, a unor stocuri inferioare celor menţinute de celelalte state membre. O astfel de derogare nu ar trebui însă să antreneze o modificare substanţială a obligaţiilor de stocare faţă de cele prevăzute de Directiva 2006/67/CE. Rezultă aşadar că obligaţia de stocare a unor state membre trebuie stabilită în funcţie de datele referitoare la consumul intern de petrol, şi nu în raport cu importurile.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...