Back

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 103/2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi (versiune codificată) (Text cu relevanţă pentru SEE) Număr celex: 32009L0103

În vigoare de la 07.10.2009

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DIRECTIVA 2009/103/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
din 16 septembrie 2009
privind asigurarea de răspundere civilă auto şi controlul
obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi
(versiune codificată)
(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(2),

întrucât:

(1) Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto şi introducerea obligaţiei de asigurare a acestei răspunderi(3), a doua Directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislaţiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule(4), a treia Directivă a Consiliului 90/232/CEE din 14 mai 1990 privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule(5) şi Directiva 2000/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 mai 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă auto (a patra directivă privind asigurarea auto)(6) au fost modificate de mai multe ori şi în mod substanţial(7). Este necesar, din motive de claritate şi de eficienţă, să se codifice aceste patru directive, precum şi Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 mai 2005 de modificare a Directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE şi 90/232/CEE şi a Directivei 2000/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto(8).

(2) Asigurarea de răspundere civilă pentru circulaţia autovehiculelor (asigurarea auto) are o importanţă deosebită pentru cetăţenii europeni, fie că sunt asiguraţi sau victime ale unui accident. Aceasta prezintă, de asemenea, o importanţă deosebită în cazul întreprinderilor de asigurare, deoarece reprezintă o mare parte a contractelor de asigurare generală încheiate în Comunitate. De asemenea, asigurarea auto are un impact asupra liberei circulaţii a persoanelor şi a vehiculelor. Întărirea şi consolidarea pieţei interne a asigurărilor auto ar trebui, în consecinţă, să reprezinte un obiectiv fundamental al acţiunii comunitare în domeniul serviciilor financiare.

(3) Fiecare stat membru ar trebui să adopte toate măsurile utile pentru ca răspunderea civilă pentru pagubele produse de vehiculele care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul său să fie acoperită printr-o asigurare. Pagubele acoperite astfel, precum şi modurile de încheiere a acestei asigurări sunt stabilite în cadrul acestor măsuri.

(4) Pentru evitarea oricărei erori de interpretare a prezentei directive şi pentru facilitarea obţinerii unei sume asigurate pentru vehiculele care au o plăcuţă de înmatriculare temporară, definiţia teritoriului pe care vehiculul staţionează în mod obişnuit ar trebui să se refere la teritoriul statului din care vehiculul are o plăcuţă de înmatriculare, fie că aceasta este permanentă sau temporară.

(5) Respectând criteriul general conform căruia plăcuţa de înmatriculare stabileşte teritoriul de staţionare obişnuit al unui vehicul, ar trebui prevăzută o dispoziţie specială privitoare la accidentele cauzate de un vehicul care nu are plăcuţă de înmatriculare sau care are o plăcuţă care nu corespunde sau nu mai corespunde vehiculului în cauză. În acest caz şi numai pentru soluţionarea cererii de despăgubire, teritoriul obişnuit de staţionare a vehiculului ar trebui considerat teritoriul pe care a avut loc accidentul.

(6) O interzicere a controlului sistematic al asigurării autovehiculelor ar trebui să se aplice atât în cazul vehiculelor care îşi au locul obişnuit de staţionare pe teritoriul altui stat membru, cât şi în cazul vehiculelor care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul unei ţări terţe, dar care provin de pe teritoriul unui alt stat membru. Pot fi autorizate numai controale nesistematice, care nu au un caracter discriminatoriu şi care sunt efectuate în cadrul unui control care nu vizează în mod exclusiv să verifice dacă vehiculul este asigurat.

(7) Eliminarea verificărilor cărţilor verzi ale vehiculelor care staţionează în mod obişnuit într-un stat membru şi care intră pe teritoriul altui stat membru se poate realiza printr-o convenţie încheiată între birourile naţionale ale asigurătorilor, prin care fiecare birou naţional garantează acordarea de despăgubiri în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei interne, în cazul oricărei pagube sau vătămări care dă dreptul la despăgubiri şi care a fost cauzată pe teritoriul său de unul dintre aceste vehicule, indiferent dacă este asigurat sau nu.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...