Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 81/2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE (Text cu relevanță pentru SEE)
Număr celex: 32009L0081

În vigoare de la 20.08.2009

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DIRECTIVA 2009/81/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 13 iulie 2009
privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor
contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de
servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în
domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor
2004/17/CE și 2004/18/CE (Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special Articolul 47 alineatul (2) și articolele 55 și 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(2),

întrucât:

(1) Securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru, atât în domeniul apărării, cât și al securității.

(2) Formarea progresivă a unei piețe europene a echipamentelor de apărare este indispensabilă în vederea consolidării Bazei industriale și tehnologice europene de apărare și pentru dezvoltarea capacităților militare necesare punerii în aplicare a politicii europene de securitate și de apărare a Uniunii.

(3) Statele membre au ajuns la un consens cu privire la nevoia de a crea, a dezvolta și a susține o Bază industrială și tehnologică europeană de apărare care să fie fondată pe capacități, competentă și competitivă. Pentru a îndeplini acest obiectiv, statele membre pot să utilizeze diferite instrumente, în conformitate cu dreptul comunitar, în vederea instituirii unei adevărate piețe europene a echipamentelor de apărare și a unor condiții de concurență echitabile, atât la nivel european, cât și la nivel mondial. Acestea ar trebui să contribuie, de asemenea, la dezvoltarea în profunzime a diversității bazei de furnizori europeni din domeniul apărării, în special prin stimularea participării întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor) și a furnizorilor netradiționali pentru Baza industrială și tehnologică europeană de apărare, prin sprijinirea cooperării industriale și prin promovarea unor furnizori secundari eficienți și cu o bună capacitate de reacție. În acest context, statele membre ar trebui, de asemenea, să țină seama de Comunicarea interpretativă a Comisiei din 7 decembrie 2006 privind aplicarea articolului 296 din tratat în domeniul contractelor de achiziții în sectorul apărării și de Comunicarea Comisiei din 5 decembrie 2007 privind strategia pentru o industrie europeană de apărare mai puternică și mai competitivă.

(4) Crearea unei piețe europene a echipamentelor de apărare presupune, în primul rând, instituirea unui cadru legislativ adaptat. În domeniul achizițiilor, acest lucru necesită o coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor, care să satisfacă imperativele de securitate ale statelor membre și obligațiile care rezultă din tratat.

(5) Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, Parlamentul European a invitat Comisia, prin Rezoluția sa din 17 noiembrie 2005 referitoare la Cartea verde privind achizițiile în domeniul apărării(3), să elaboreze o directivă care să ia în considerare îndeosebi interesele statelor membre în materie de securitate, să dezvolte în continuare politica externă și de securitate comună, să promoveze consolidarea coeziunii europene și să păstreze caracterul de "putere civilă" al Uniunii.

(6) O mai bună coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor, spre exemplu în cazul contractelor din domeniul serviciilor logistice, transportului și depozitării poate, de asemenea, să contribuie la reducerea costurilor din sectorul apărării și să diminueze în mod semnificativ impactul acestui sector asupra mediului.

(7) Aceste proceduri ar trebui să reflecte abordarea globală a Uniunii în domeniul securității, care răspunde evoluțiilor mediului strategic. Într-adevăr, apariția unor amenințări asimetrice și transnaționale a dus la ștergerea progresivă a graniței dintre securitatea externă și cea internă, militară și non-militară.

(8) Echipamentele de apărare și de securitate sunt cruciale atât pentru securitatea și suveranitatea statelor membre, cât și pentru autonomia Uniunii. În consecință, achizițiile de bunuri și de servicii în sectoarele apărării și securității prezintă adesea un caracter sensibil.

(9) Din acest aspect rezultă o serie de cerințe speciale, în special în domeniile securității aprovizionării și securității informației. Aceste cerințe privesc, în primul rând, achizițiile de arme, muniție și de material de război, precum și serviciile și lucrările legate în mod direct de acestea, destinate forțelor armate, dar și anumite achiziții deosebit de sensibile în domeniul securității non-militare. În aceste domenii absența unor regimuri aplicabile la nivelul Uniunii împiedică deschiderea piețelor de apărare și de securitate între statele membre. Această situație trebuie ameliorată rapid. Ar fi foarte utilă existența unui regim la nivelul Uniunii privind securitatea informației, care să includă recunoașterea reciprocă a autorizațiilor naționale de securitate și care să permită schimbul de informații clasificate între autoritățile/entitățile contractante și întreprinderile europene. În același timp, statele membre ar trebui să adopte măsuri concrete pentru a ameliora securitatea aprovizionării între ele, cu scopul de a institui, în mod progresiv, un sistem de garanții adecvate.

(10) În sensul prezentei directive, echipamentele militare ar trebui să se refere, în special, la tipurile de produse incluse în lista de arme, muniții și material de război adoptată de Consiliu prin Decizia 255/58 din 15 aprilie 1958(4), iar statele membre se pot limita doar la această listă atunci când transpun prezenta directivă. Această listă include numai echipamente care sunt concepute, proiectate și produse în scopuri militare specifice. Cu toate acestea, această listă are un caracter general și trebuie interpretată într-un mod cât mai flexibil, de exemplu pe baza Listei comune de echipamente militare a Uniunii, ținând seama de faptul că tehnologia, politica de achiziții și cerințele de ordin militar se află într-o continuă evoluție, ceea ce conduce la apariția unor noi tipuri de echipamente. În sensul prezentei directive, "echipamente militare" ar trebui să se aplice, de asemenea, produselor care, deși inițial au fost concepute pentru a fi utilizate în scopuri civile, au fost mai târziu adaptate unor scopuri militare pentru a fi utilizate drept arme, muniții sau material de război.

(11) În domeniul specific al securității non-militare, prezenta directivă ar trebui să se aplice achizițiilor care au caracteristici similare cu cele ale achizițiilor din domeniul apărării și care prezintă un caracter la fel de sensibil. Aceste condiții pot fi îndeplinite în special în domeniile în care forțele militare și cele non-militare îndeplinesc aceleași misiuni și/sau în cazul în care obiectivul achizițiilor este de a proteja securitatea Uniunii și/sau a statelor membre în interiorul sau în afara granițelor acestora împotriva unor amenințări grave provenite de la entități non-militare și/sau neguvernamentale. Acest domeniu poate include, spre exemplu, protecția frontierelor, activități de poliție și misiuni de gestionare a crizelor.

(12) Prezenta directivă ar trebui să țină seama de necesitățile autorității/entității contractante pe parcursul întregului ciclu de viață al produselor, i.e., cercetare și dezvoltare, dezvoltare industrială, producție, reparații, modernizare, modificare, întreținere, logistică, instruire, testare, scoatere din uz și eliminare. Aceste etape pot include, de exemplu, studii, evaluare, depozitare, transport, integrare, asistență tehnică, dezasamblare, distrugere și toate celelalte servicii care sunt necesare după proiectarea inițială. Anumite contracte pot include furnizarea de piese, componente, și/sau subansambluri care urmează a fi încorporate în produse sau anexate acestora și/sau furnizarea de instrumente, dispozitive de testare specifice sau de asistență.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...