Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 122/2008 privind protecția consumatorilor în ceea ce privește anumite aspecte referitoare la contractele privind dreptul de folosință a bunurilor pe durată limitată, la contractele privind produsele de vacanță cu drept de folosință pe termen lung, precum și la contractele de revânzare și de schimb (Text cu relevanță pentru SEE)
Număr celex: 32009L0122

În vigoare de la 03.02.2009

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

DIRECTIVA 2008/122/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 14 ianuarie 2009
privind protecția consumatorilor în ceea ce privește anumite
aspecte referitoare la contractele privind dreptul de folosință a
bunurilor pe durată limitată, la contractele privind produsele de
vacanță cu drept de folosință pe termen lung, precum și la
contractele de revânzare și de schimb
(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(2),

întrucât:

(1) De la adoptarea Directivei 94/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 1994 privind protecția dobânditorilor în ceea ce privește anumite aspecte ale contractelor privind dobândirea dreptului de folosință pe durată limitată a bunurilor imobile(3), dreptul de folosință a bunurilor pe durată limitată a evoluat, iar pe piață au apărut noi produse de vacanță similare acestuia. Noile produse de vacanță, precum și anumite tranzacții referitoare la dreptul de folosință a bunurilor pe durată limitată, precum contractele de revânzare și contractele de schimb, nu intră sub incidența Directivei 94/47/CE. În plus, experiența dobândită din aplicarea Directivei 94/47/CE a demonstrat că anumite aspecte care sunt deja reglementate necesită actualizare și clarificare pentru a preveni dezvoltarea unor produse concepute astfel încât să eludeze dispozițiile prezentei directive.

(2) Lacunele existente în reglementare creează cazuri de denaturare substanțială a concurenței și cauzează probleme grave consumatorilor, împiedicând astfel funcționarea corespunzătoare a pieței interne. Prin urmare, Directiva 94/47/CE ar trebui să fie înlocuită cu o nouă directivă actualizată. Întrucât turismul joacă un rol din ce în ce mai important în economiile statelor membre, o dezvoltare și o productivitate mai ridicată în sectoarele bunurilor cu drept de folosință pe durată limitată și a produselor de vacanță cu drept de folosință pe termen lung ar trebui încurajate, prin adoptarea anumitor norme comune.

(3) Pentru a consolida securitatea juridică, iar consumatorii și întreprinderile să beneficieze de toate avantajele pieței interne, este necesară apropierea în continuare a legislației în acest domeniu a statelor membre. Astfel, anumite aspecte ale comercializării, vânzării și revânzării bunurilor cu drept de folosință pe durată limitată și a produselor de vacanță cu drept de folosință pe termen lung, precum și referitoare la schimbul drepturilor care decurg din contractele privind dreptul de folosință a bunurilor pe durată limitată ar trebui să fie pe deplin armonizate. Statele membre nu ar trebui să aibă dreptul de a menține sau de a introduce în legislația națională dispoziții diferite de cele prevăzute în prezenta directivă. În cazul în care nu există astfel de dispoziții armonizate, statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a menține sau de a introduce dispoziții legislative naționale, în conformitate cu legislația comunitară. Astfel, statele membre ar trebui, de exemplu, să poată menține sau introduce dispoziții legislative cu privire la efectele exercitării dreptului de denunțare unilaterală în cadrul raporturilor juridice care nu intră sub incidența prezentei directive, sau dispoziții conform cărora nu poate fi încheiat niciun angajament între consumator și un furnizor de bunuri cu drept de folosință pe durată limitată sau de produse de vacanță cu drept de folosință pe termen lung și nu poate fi efectuată nicio plată între aceste persoane atât timp cât consumatorul nu a semnat contractul de credit pentru finanțarea achiziției acestor servicii.

(4) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere punerii în aplicare de către statele membre, în conformitate cu legislația comunitară, a dispozițiilor prezentei directive în domenii care nu intră sub incidența acesteia. Prin urmare, un stat membru ar putea să mențină sau să introducă dispoziții de drept intern care să corespundă celor din prezenta directivă sau o parte din dispozițiile sale privind tranzacțiile care nu intră sub incidența prezentei directive.

(5) Diferitele contracte care intră sub incidența prezentei directive ar trebui să fie definite în mod expres, astfel încât să fie exclusă posibilitatea de a eluda dispozițiile acesteia.

(6) În sensul prezentei directive, "contracte privind dreptul de folosință a bunurilor pe durată limitată" nu ar trebui interpretat ca incluzând rezervările multiple de unități de cazare, inclusiv de camere de hotel, în măsura în care rezervările multiple nu implică drepturi și obligații în afara celor care decurg din rezervările separate. De asemenea, "contracte privind dreptul de folosință a bunurilor pe durată limitată" nu ar trebui interpretat ca incluzând contractele obișnuite de închiriere, deoarece acestea din urmă se referă la o singură perioadă de ocupare neîntreruptă și nu la perioade de ocupare multiple.

(7) În sensul prezentei directive, "contracte privind produsele de vacanță cu drept de folosință pe termen lung" nu ar trebui interpretat ca incluzând programele de fidelitate obișnuite care oferă reduceri pentru sejururi viitoare într-un hotel dintr-un lanț hotelier, deoarece participarea la programul respectiv nu este dobândită cu titlu oneros sau suma plătită de consumator nu este destinată,în principal, obținerii de reduceri sau de alte avantaje privind cazarea.

(8) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor Directivei 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite(4).

(9) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori ("Directiva privind practicile comerciale neloiale") (5) interzice practicile comerciale înșelătoare, agresive și neloiale ale întreprinderilor față de consumatori. Având în vedere natura produselor și practicile comerciale legate de bunurile cu drept de folosință pe durată limitată și de produsele de vacanță cu drept de folosință pe termen lung, precum și de revânzare și schimb, se impune adoptarea unor dispoziții mai detaliate și mai specifice privind cerințele referitoare la informații și evenimentele comerciale. Scopul comercial al invitațiilor la evenimentele comerciale ar trebui precizat în mod clar consumatorilor. Dispozițiile privind informațiile precontractuale și privind contractul ar trebui clarificate și actualizate. Pentru a oferi consumatorilor posibilitatea de a se familiariza cu informațiile înainte de încheierea contractului, acestea ar trebui puse la dispoziția acestora prin mijloace care le sunt ușor accesibile la momentul respectiv.

(10) Consumatorii ar trebui să dispună de dreptul, care nu ar trebui să poată fi refuzat de către comercianți, de a primi informațiile precontractuale și contractul într-o limbă pe care o cunosc, la alegerea lor. În plus, pentru a facilita executarea contractului și controlul respectării acestuia, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili punerea la dispoziția consumatorilor a unor versiuni lingvistice ulterioare ale contractului.

(11) Pentru a putea oferi consumatorilor posibilitatea de a înțelege pe deplin care sunt obligațiile și drepturile contractuale care le revin, aceștia ar trebui să beneficieze de un termen în cursul căruia poate denunța unilateral contractul fără să fie necesar să motiveze denunțarea și fără costuri. În prezent, acest termen variază de la un stat membru la altul, iar experiența arată că durata prevăzută de Directiva 94/47/CE nu este suficientă. Termenul ar trebui, prin urmare, extins pentru a atinge un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și pentru a asigura o mai mare claritate atât pentru consumatori, cât și pentru comercianți, iar durata acestuia, modalitățile de exercitare a dreptului de denunțare unilaterală a contractului și efectele exercitării acestui drept ar trebui să fie armonizate.

(12) Consumatorii ar trebui să dispună de căi de atac eficiente, în cazul în care comercianții nu respectă dispozițiile referitoare la informațiile precontractuale și la contract, în special dispozițiile care prevăd includerea tuturor informațiilor necesare în contract și primirea de către consumator a unei copii a contractului la momentul încheierii acestuia. Pe lângă căile de atac prevăzute de legislația națională, consumatorii ar trebui să beneficieze de un termen extins de denunțare unilaterală a contractului, în cazul în care comercianții nu au furnizat informațiile necesare. Pe durata termenului extins, exercitarea dreptului de denunțare unilaterală a contractului ar trebui să fie în continuare gratuită, indiferent de serviciile de care ar fi beneficiat consumatorul. Expirarea termenului de denunțare unilaterală a contractului nu împiedică consumatorul să recurgă la căile de atac disponibile în conformitate cu legislația națională în cazul nerespectării cerințelor referitoare la informații.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...