Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 121/2008 privind denumirile textilelor (reformare) (Text cu relevanță pentru SEE)
Număr celex: 32009L0121

În vigoare de la 23.01.2009

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

DIRECTIVA 2008/121/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 14 ianuarie 2009
privind denumirile textilelor (reformare)
(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(2),

întrucât:

(1) Directiva 96/74/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind denumirile textilelor(3) a fost modificată de mai multe ori în mod substanțial(4). Din motive de claritate și deoarece sunt necesare noi modificări, ar trebui să se procedeze la reformarea directivei menționate.

(2) În cazul în care dispozițiile statelor membre referitoare la denumirile, compoziția și etichetarea produselor textile variază de la un stat membru la altul, aceasta creează un obstacol pentru funcționarea pieței interne.

(3) Aceste obstacole pot fi eliminate dacă introducerea pe piață, la nivel comunitar, a produselor textile este supusă unor norme uniforme. Prin urmare este necesară armonizarea denumirilor fibrelor textile, precum și a mențiunilor care figurează pe etichete, marcaje sau documente care însoțesc produsele textile pe parcursul diferitelor etape de producție, transformare și de distribuție a acestora.

(4) Ar trebui luate în considerare, de asemenea, anumite produse care nu sunt compuse exclusiv din materiale textile, dar a căror parte textilă constituie un element esențial al produsului sau este pusă în valoare printr-o specificație a celui care produce, transformă sau comercializează produsul.

(5) Abaterea, deja prevăzută pentru produsele pure, ar trebui să fie aplicată, de asemenea, produselor cu fibre în amestec, în ceea ce privește "alte fibre".

(6) Pentru a îndeplini obiectivul care stă la baza dispozițiilor de drept intern în materie, etichetarea ar trebui să fie obligatorie.

(7) În cazurile în care este dificil din punct de vedere tehnic să se specifice compoziția unui produs în momentul fabricării, fibrele cunoscute în acea etapă pot fi indicate pe etichetă, cu condiția ca acestea să reprezinte un anumit procentaj din produsul finit.

(8) Este oportun, în scopul evitării diferențelor de aplicare în cadrul Comunității, să se determine cu precizie metodele de etichetare a anumitor produse textile având două sau mai multe componente, precum și componentele produselor textile de care nu trebuie să se țină cont cu ocazia etichetării și a analizei.

(9) Prezentarea spre vânzare a produselor textile supuse doar obligației de etichetare globală și a celor vândute la metru sau la sul ar trebui să fie efectuată astfel încât consumatorul să ia la cunoștință pe deplin indicațiile de pe ambalajul global sau de pe rolă. Statele membre urmează să stabilească măsurile de luat în acest scop.

(10) Folosirea descrierilor sau denumirilor care beneficiază de o reputație deosebită printre utilizatori și consumatori ar trebui supusă anumitor condiții.

(11) Este necesar să se prevadă metode de eșantionare și de analiză a textilelor pentru a elimina toate posibilitățile de contestare a metodelor aplicate. Totuși, menținerea provizorie a metodelor naționale în prezent în vigoare nu împiedică aplicarea unor norme unitare.

(12) Anexa V, care prevede reprizele convenționale care se aplică masei anhidre a fiecărei fibre cu ocazia determinării prin analiză a compoziției fibroase a produselor textile, menționează la pozițiile nr. 1, 2 și 3, două reprize convenționale diferite pentru calculul compoziției fibrelor cardate sau pieptănate conținând lână și/sau păr de animal. Laboratoarele nu pot întotdeauna să constate dacă un produs a trecut prin procesul de cardare sau de pieptănare și în acest caz pot să reiasă rezultate contradictorii din aplicarea acestei dispoziții cu ocazia verificărilor conformității produselor textile, efectuate în Comunitate. Prin urmare, laboratoarele ar trebui să fie autorizate să aplice în cazurile în care există dubii, o repriză convențională unică.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...