Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 114/2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora (Text cu relevanță pentru SEE)
Număr celex: 32008L0114

În vigoare de la 23.12.2008

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

sau autentifică-te

  •  

DIRECTIVA 2008/114/CE A CONSILIULUI
din 8 decembrie 2008
privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene
și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora
(Text cu relevanță pentru SEE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 308,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European(1),

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(2),

întrucât:

(1) În luna iunie a anului 2004, Consiliul European a solicitat pregătirea unei strategii globale pentru protecția infrastructurilor critice. Răspunzând acestei solicitări, Comisia a adoptat, la 20 octombrie 2004, o Comunicare privind protecția infrastructurilor critice în cadrul luptei împotriva terorismului, care prezintă sugestii privind modalitățile de îmbunătățire, la nivel european, a prevenirii atacurilor teroriste asupra infrastructurilor critice, a pregătirii împotriva atacurilor respective și a reacției la acestea.

(2) La 17 noiembrie 2005, Comisia a adoptat o Carte verde privind un program european de protecție a infrastructurilor critice care a expus o serie de opțiuni privind instituirea programului și a Rețelei de alertă privind infrastructurile critice. Reacțiile la această Carte verde au evidențiat valoarea adăugată a unui cadru comunitar în materie de protecție a infrastructurilor critice. A fost recunoscută necesitatea de a spori capacitatea de protecție a infrastructurilor critice în Europa și de a ajuta la reducerea punctelor vulnerabile ale acestor infrastructuri. A fost, de asemenea, evidențiată importanța principiilor fundamentale de subsidiaritate, proporționalitate și complementaritate, precum și a dialogului cu părțile interesate.

(3) În luna decembrie a anului 2005, Consiliul Justiție și Afaceri Interne a invitat Comisia să prezinte o propunere pentru un program european privind protecția infrastructurilor critice ("PEPIC") și a decis că acesta ar trebui să se bazeze pe o abordare care să acopere toate riscurile, acordând prioritate amenințării teroriste. Conform acestei abordări, calamitățile provocate de om, cele naturale, precum și amenințările tehnologice ar trebui luate în considerare în procesul de protecție a infrastructurilor critice, acordându-se totuși prioritate luptei împotriva terorismului.

(4) În aprilie 2007, Consiliul a adoptat concluziile cu privire la PEPIC, în care a reiterat faptul că statelor membre le revine responsabilitatea finală de a gestiona măsurile de protecție a infrastructurilor critice din interiorul frontierelor naționale, salutând în același timp eforturile Comisiei de a elabora o procedură europeană pentru identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene ("ICE") și evaluarea nevoii de îmbunătățire a protecției acestora.

(5) Prezenta directivă constituie un prim pas în cadrul unei abordări pas cu pas în direcția identificării și a desemnării ICE și a evaluării necesității de îmbunătățire a protecției acestora. În consecință, prezenta directivă se concentrează asupra sectorului energetic și a sectorului transporturilor și ar trebui reexaminată în vederea evaluării impactului acesteia și a necesității de a include alte sectoare în domeniul său de aplicare, inter alia, sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor ("TIC").

(6) Responsabilitatea principală și finală pentru protecția ICE revine statelor membre și, respectiv, proprietarilor/operatorilor acestor infrastructuri.

(7) În Comunitate există un număr de infrastructuri critice a căror perturbare sau distrugere ar avea efecte transfrontaliere semnificative. Acestea ar putea include efecte transfrontaliere intersectoriale ce rezultă din relațiile de interdependență dintre infrastructurile interconectate. Astfel de ICE ar trebui identificate și desemnate prin intermediul unei proceduri comune. Evaluarea cerințelor de securitate pentru astfel de infrastructuri ar trebui efectuată pe baza unei abordări minime comune. Sistemele bilaterale de cooperare între statele membre în domeniul protecției infrastructurilor critice constituie un mijloc constant și eficient de protejare a infrastructurilor critice transfrontaliere. PEPIC ar trebui să se bazeze pe această cooperare. Informațiile referitoare la desemnarea unei anumite infrastructuri drept ICE ar trebui clasificate la un nivel corespunzător, în conformitate cu legislația existentă în Comunitate și în statele membre.

(8) Din moment ce diversele sectoare posedă experiență, expertiză și cerințe cu un caracter specific în materie de protecție a infrastructurilor critice, ar trebui elaborată și aplicată o abordare comunitară în acest domeniu, luânduse în considerare elementele specifice fiecărui sector și măsurile sectoriale existente, inclusiv cele deja în vigoare la nivel comunitar, național sau regional și, în cazul în care sunt în vigoare, acordurile transfrontaliere relevante de asistență reciprocă între proprietarii/operatorii infrastructurilor critice. Având în vedere implicarea semnificativă a sectorului privat în supravegherea și gestionarea riscurilor, în planificarea continuității activității și în redresarea în urma dezastrelor, o astfel de abordare comunitară ar trebui să susțină implicarea totală a sectorului privat.

(9) În ceea ce privește sectorul energetic și, în special, metodele de obținere și transmitere a energiei electrice (din punctul de vedere al furnizării acesteia), se înțelege că, atunci când se consideră adecvat, generarea de energie electrică poate include părți ale transmiterii de energie electrică din centralele nucleare, excluzând însă elementele nucleare reglementate în mod specific de legislația în domeniul nuclear, inclusiv tratatele și legislația comunitară.

(10) Prezenta directivă completează măsurile sectoriale existente la nivelul Comunității, precum și în statele membre. Acolo unde sunt deja instituite mecanisme comunitare, acestea ar trebui să fie utilizate în continuare și să contribuie la punerea în aplicare globală a prezentei directive. Ar trebui evitate suprapunerile sau contradicțiile între diferite acte sau dispoziții.

(11) Cu privire la toate ICE ar trebui să existe planuri de securitate pentru operatori ("PSO") sau măsuri echivalente care să conțină o identificare a elementelor importante, o evaluare a riscurilor și identificarea, selectarea și stabilirea priorităților în ceea ce privește contramăsurile și procedurile. În vederea evitării muncii inutile și a suprapunerilor, fiecare stat membru ar trebui să evalueze mai întâi dacă proprietarii/operatorii ICE desemnate dispun de PSO sau de alte măsuri relevante. În cazul în care nu există astfel de planuri, fiecare stat membru ar trebui să efectueze demersurile necesare pentru a se asigura că măsurile corespunzătoare sunt puse în aplicare. Fiecare stat membru decide cu privire la alegerea celei mai adecvate forme de acțiune în ceea ce privește instituirea PSO.

(12) Ar trebui să se considere că măsurile, principiile, orientările, inclusiv măsurile comunitare, precum și sistemele de cooperare bilaterală și/sau multilaterală care prevăd un plan similar ori echivalent cu un PSO sau care prevăd existența unui ofițer de legătură pentru securitate sau un echivalent al acestuia satisfac cerințele prezentei directive referitoare la PSO sau la ofițerul de legătură pentru securitate.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...