Back

Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 114/2008 privind identificarea şi desemnarea infrastructurilor critice europene şi evaluarea necesităţii de îmbunătăţire a protecţiei acestora (Text cu relevanţă pentru SEE) Număr celex: 32008L0114

În vigoare de la 23.12.2008

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DIRECTIVA 2008/114/CE A CONSILIULUI
din 8 decembrie 2008
privind identificarea şi desemnarea infrastructurilor critice europene
şi evaluarea necesităţii de îmbunătăţire a protecţiei acestora
(Text cu relevanţă pentru SEE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 308,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European(1),

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(2),

întrucât:

(1) În luna iunie a anului 2004, Consiliul European a solicitat pregătirea unei strategii globale pentru protecţia infrastructurilor critice. Răspunzând acestei solicitări, Comisia a adoptat, la 20 octombrie 2004, o Comunicare privind protecţia infrastructurilor critice în cadrul luptei împotriva terorismului, care prezintă sugestii privind modalităţile de îmbunătăţire, la nivel european, a prevenirii atacurilor teroriste asupra infrastructurilor critice, a pregătirii împotriva atacurilor respective şi a reacţiei la acestea.

(2) La 17 noiembrie 2005, Comisia a adoptat o Carte verde privind un program european de protecţie a infrastructurilor critice care a expus o serie de opţiuni privind instituirea programului şi a Reţelei de alertă privind infrastructurile critice. Reacţiile la această Carte verde au evidenţiat valoarea adăugată a unui cadru comunitar în materie de protecţie a infrastructurilor critice. A fost recunoscută necesitatea de a spori capacitatea de protecţie a infrastructurilor critice în Europa şi de a ajuta la reducerea punctelor vulnerabile ale acestor infrastructuri. A fost, de asemenea, evidenţiată importanţa principiilor fundamentale de subsidiaritate, proporţionalitate şi complementaritate, precum şi a dialogului cu părţile interesate.

(3) În luna decembrie a anului 2005, Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne a invitat Comisia să prezinte o propunere pentru un program european privind protecţia infrastructurilor critice ("PEPIC") şi a decis că acesta ar trebui să se bazeze pe o abordare care să acopere toate riscurile, acordând prioritate ameninţării teroriste. Conform acestei abordări, calamităţile provocate de om, cele naturale, precum şi ameninţările tehnologice ar trebui luate în considerare în procesul de protecţie a infrastructurilor critice, acordându-se totuşi prioritate luptei împotriva terorismului.

(4) În aprilie 2007, Consiliul a adoptat concluziile cu privire la PEPIC, în care a reiterat faptul că statelor membre le revine responsabilitatea finală de a gestiona măsurile de protecţie a infrastructurilor critice din interiorul frontierelor naţionale, salutând în acelaşi timp eforturile Comisiei de a elabora o procedură europeană pentru identificarea şi desemnarea infrastructurilor critice europene ("ICE") şi evaluarea nevoii de îmbunătăţire a protecţiei acestora.

(5) Prezenta directivă constituie un prim pas în cadrul unei abordări pas cu pas în direcţia identificării şi a desemnării ICE şi a evaluării necesităţii de îmbunătăţire a protecţiei acestora. În consecinţă, prezenta directivă se concentrează asupra sectorului energetic şi a sectorului transporturilor şi ar trebui reexaminată în vederea evaluării impactului acesteia şi a necesităţii de a include alte sectoare în domeniul său de aplicare, inter alia, sectorul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor ("TIC").

(6) Responsabilitatea principală şi finală pentru protecţia ICE revine statelor membre şi, respectiv, proprietarilor/operatorilor acestor infrastructuri.

(7) În Comunitate există un număr de infrastructuri critice a căror perturbare sau distrugere ar avea efecte transfrontaliere semnificative. Acestea ar putea include efecte transfrontaliere intersectoriale ce rezultă din relaţiile de interdependenţă dintre infrastructurile interconectate. Astfel de ICE ar trebui identificate şi desemnate prin intermediul unei proceduri comune. Evaluarea cerinţelor de securitate pentru astfel de infrastructuri ar trebui efectuată pe baza unei abordări minime comune. Sistemele bilaterale de cooperare între statele membre în domeniul protecţiei infrastructurilor critice constituie un mijloc constant şi eficient de protejare a infrastructurilor critice transfrontaliere. PEPIC ar trebui să se bazeze pe această cooperare. Informaţiile referitoare la desemnarea unei anumite infrastructuri drept ICE ar trebui clasificate la un nivel corespunzător, în conformitate cu legislaţia existentă în Comunitate şi în statele membre.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...