Back

Consiliul Uniunii Europene

Decizia-cadru nr. 947/2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti şi al deciziilor de probaţiune în vederea supravegherii măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative Număr celex: 32008D0947

În vigoare de la 16.12.2008

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DECIZIA-CADRU 2008/947/JAI A CONSILIULUI
din 27 noiembrie 2008
privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul
hotărârilor judecătoreşti şi al deciziilor de probaţiune în vederea
supravegherii măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 31 alineatul (1) literele (a) şi (c) şi articolul 34 alineatul (2) litera (b),

având în vedere iniţiativa Republicii Federale Germania şi a Republicii Franceze(1),

având în vedere avizul Parlamentului European(2),

întrucât:

(1) Uniunea Europeană şi-a stabilit drept obiectiv realizarea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Acesta presupune din partea statelor membre o înţelegere a libertăţii, a securităţii şi a justiţiei care este identică în elementele sale esenţiale şi care se bazează pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale statului de drept.

(2) Obiectivul cooperării poliţieneşti şi judiciare în cadrul Uniunii Europene este acela de a le oferi tuturor cetăţenilor un nivel înalt de securitate. Unul dintre elementele esenţiale ale acestei cooperări este principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti, consacrat în cadrul concluziilor reuniunii Consiliului European care a avut loc la Tampere la 15-16 octombrie 1999 şi reafirmat în Programul de la Haga din 4-5 noiembrie 2004 de consolidare a libertăţii, a securităţii şi a justiţiei în Uniunea Europeană(3). În cadrul programului de măsuri din 29 noiembrie 2000 adoptat în scopul punerii în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor în materie penală, Consiliul s-a pronunţat în favoarea cooperării în materie de condamnări cu suspendare şi liberare condiţionată.

(3) Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană(4) vizează recunoaşterea reciprocă şi executarea pedepselor cu închisoarea şi a măsurilor privative de libertate. Sunt necesare mai multe norme comune, în special în cazul în care unei persoane care nu îşi are reşedinţa legală obişnuită în statul de condamnare i s-a aplicat o pedeapsă neprivativă de libertate care implică supravegherea măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative.

(4) Convenţia Consiliului Europei din 30 noiembrie 1964 privind supravegherea infractorilor condamnaţi condiţionat sau liberaţi condiţionat a fost ratificată numai de 12 state membre, în unele cazuri cu multe rezerve. Prezenta decizie-cadru furnizează un instrument mai eficace, întrucât se întemeiază pe principiul recunoaşterii reciproce şi implică participarea tuturor statelor membre.

(5) Prezenta decizie-cadru respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care sunt exprimate şi în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special în capitolul VI. Nicio dispoziţie a prezentei decizii-cadru nu ar trebui interpretată ca interzicând refuzul recunoaşterii unei hotărâri judecătoreşti şi/sau refuzul supravegherii unei măsuri de probaţiune sau a unei sancţiuni alternative în cazul în care există motive obiective de a se considera că măsura de probaţiune sau sancţiunea alternativă a fost aplicată pentru a pedepsi o persoană din motive legate de sexul, rasa, religia, originea etnică, cetăţenia, limba, opiniile politice sau orientarea sa sexuală sau că această persoană ar putea fi dezavantajată din unul dintre aceste motive.

(6) Prezenta decizie-cadru nu ar trebui să împiedice un stat membru să aplice normele sale constituţionale privind dreptul la un proces echitabil, libertatea de asociere, libertatea presei, libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă şi libertatea convingerilor religioase.

(7) Dispoziţiile prezentei decizii-cadru ar trebui să fie aplicate în conformitate cu dreptul cetăţenilor Uniunii la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre, în conformitate cu articolul 18 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.

(8) Recunoaşterea reciprocă şi supravegherea condamnărilor cu suspendare, a condamnărilor cu amânarea aplicării pedepsei, a sancţiunilor alternative şi a deciziilor privind liberarea condiţionată au drept scop sporirea şanselor de reintegrare socială a persoanei condamnate, permiţându-i acesteia să îşi păstreze legăturile familiale, lingvistice, culturale şi de altă natură, dar şi îmbunătăţirea monitorizării respectării măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative, cu scopul de a preveni recidiva, acordând astfel o atenţie cuvenită protecţiei victimelor şi a publicului larg.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...