Back

Consiliul Uniunii Europene

Decizia-cadru nr. 841/2008 privind lupta împotriva crimei organizate Număr celex: 32008D0841

În vigoare de la 11.11.2008

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DECIZIA-CADRU 2008/841/JAI A CONSILIULUI
din 24 octombrie 2008
privind lupta împotriva crimei organizate

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 29, articolul 31 alineatul (1) litera (e) şi articolul 34 alineatul (2) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European(1),

întrucât:

(1) Obiectivul Programului de la Haga este de a îmbunătăţi capacităţile comune ale Uniunii şi ale statelor membre, având ca scop, printre altele, combaterea crimei organizate transnaţionale. Acest obiectiv este urmărit în special prin armonizarea legislaţiei. Este necesară o cooperare mai strânsă între statele membre ale Uniunii Europene pentru a contracara pericolele şi extinderea organizaţiilor criminale şi pentru a răspunde în mod eficient aşteptărilor cetăţenilor şi cerinţelor proprii. În acest sens, punctul 14 al concluziilor Consiliului European de la Bruxelles din 4 şi 5 noiembrie 2004 arată că cetăţenii Europei se aşteaptă ca Uniunea Europeană, continuând să garanteze respectul pentru libertăţile şi drepturile fundamentale, să adopte, în ceea ce priveşte problemele transfrontaliere cum ar fi crima organizată, o abordare mai eficientă, combinată.

(2) În comunicarea sa din 29 martie 2004 privind măsurile necesare pentru a combate terorismul şi alte forme grave de criminalitate, Comisia a considerat că dispozitivul de luptă împotriva crimei organizate din cadrul UE trebuie consolidat şi a declarat că va elabora o decizie-cadru care să înlocuiască Acţiunea comună 98/733/JAI din 21 decembrie 1998, care incriminează participarea la o organizaţie criminală pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene(2).

(3) Punctul 3.3.2 din Programul de la Haga exprimă faptul că armonizarea dreptului penal material are ca scop facilitarea recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor judiciare şi cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală şi priveşte domenii atinse de criminalitate deosebit de gravă, cu implicaţii transfrontaliere; de asemenea, conform aceluiaşi punct, trebuie acordată prioritate domeniilor menţionate explicit în cadrul tratatelor. Prin urmare, definiţia infracţiunilor privitoare la participarea la o organizaţie criminală ar trebui armonizată în statele membre. Astfel, prezenta decizie-cadru ar trebui să privească infracţiunile comise de obicei în cadrul unei organizaţii criminale. De asemenea, pentru persoanele fizice sau juridice care au comis asemenea infracţiuni sau sunt responsabile de comiterea acestora, ar trebui prevăzute pedepse care să corespundă gravităţii infracţiunilor.

(4) Obligaţiile care decurg din articolul 2 litera (a) nu ar trebui să aducă atingere libertăţii statelor membre de a clasifica alte grupuri de persoane ca organizaţii criminale, de exemplu, grupuri al căror scop nu este de a aduce beneficii financiare sau materiale de niciun fel.

(5) Obligaţiile care decurg din articolul 2 litera (a) nu ar trebui să aducă atingere libertăţii statelor membre de a interpreta termenul de "activităţi criminale" în sensul că acesta presupune realizarea de acte materiale.

(6) Uniunea Europeană ar trebui să profite de realizările semnificative ale organizaţiilor internaţionale, în special de Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate ("Convenţia de la Palermo"), încheiată în numele Comunităţii Europene prin Decizia 2004/579/CE a Consiliului(3).

(7) De vreme ce obiectivele prezentei decizii-cadru nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi pot fi deci, în virtutea dimensiunii acţiunii, realizate mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, astfel cum este pus în aplicare de articolul 2 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la respectivul articol, prezenta decizie-cadru nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acelor obiective.

(8) Prezenta decizie-cadru respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute de către Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi în special de articolele 6 şi 49 ale acesteia. Niciun element din prezenta decizie-cadru nu are ca scop reducerea sau restricţionarea normelor naţionale privitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale, cum ar fi dreptul la un proces echitabil, dreptul la grevă, libertatea de reuniune, de asociere, libertatea presei sau libertatea de expresie, inclusiv dreptul oricărei persoane de a forma şi de a se alătura sindicatelor pentru apărarea intereselor proprii, precum şi dreptul conex la manifestaţii publice.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...