Back

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

Directiva nr. 94/2008 privind protecţia lucrătorilor salariaţi în cazul insolvenţei angajatorului (versiune codificată) (Text cu relevanţă pentru SEE) Număr celex: 32008L0094

În vigoare de la 28.10.2008

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DIRECTIVA 2008/94/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
din 22 octombrie 2008
privind protecţia lucrătorilor salariaţi în cazul insolvenţei
angajatorului (versiune codificată)
(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 137 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(2),

întrucât:

(1) Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind protecţia lucrătorilor salariaţi în cazul insolvenţei angajatorului(3) a fost modificată de mai multe ori şi în mod substanţial(4). Este necesar, din motive de claritate şi de raţionalizare, să se codifice directiva menţionată.

(2) Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor, adoptată la 9 decembrie 1989, prevede la punctul 7 că realizarea pieţei interne trebuie să conducă la o îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă şi de muncă ale lucrătorilor din Comunitate şi că această îmbunătăţire trebuie să implice, unde este necesar, dezvoltarea anumitor aspecte ale reglementărilor privind ocuparea forţei de muncă, cum ar fi procedurile de disponibilizare colectivă şi cele privind falimentul.

(3) Sunt necesare dispoziţii pentru protejarea lucrătorilor salariaţi în cazul insolvenţei angajatorului şi pentru a le asigura un grad minim de protecţie, în special pentru a garanta plata creanţelor lor salariale neachitate, ţinând seama de necesitatea unei dezvoltări economice şi sociale echilibrate în cadrul Comunităţii. În acest scop, statele membre ar trebui să instituie un organism care să garanteze lucrătorilor salariaţi plata creanţelor lor salariale neachitate.

(4) Pentru a se asigura o protecţie echitabilă a lucrătorilor salariaţi respectivi, trebuie să se definească starea de insolvenţă ţinând cont de tendinţele legislative din statele membre şi să se includă în acest concept şi alte proceduri de insolvenţă, cu excepţia lichidării. În acest context, pentru a stabili obligaţia de plată a instituţiei de garantare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea că, în cazurile în care o situaţie de insolvenţă duce la mai multe proceduri de insolvenţă, situaţia trebuie să fie abordată ca şi cum ar fi vorba de o singură procedură de insolvenţă.

(5) Este necesar să se asigure că salariaţii vizaţi în Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracţiune de normă, încheiat de Uniunea Confederaţiilor Industriale şi Patronale din Europa (UCIPE), Centrul European al Întreprinderilor Publice (CEIP) şi Confederaţia Europeană a Sindicatelor (CES)(5), Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat de CES, UCIPE şi CEIP(6) şi Directiva 91/383/CEE a Consiliului din 25 iunie 1991 de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătăţirea securităţii şi sănătăţii la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporar(7) nu sunt excluşi din domeniul de aplicare a prezentei directive.

(6) Pentru a asigura securitatea juridică a salariaţilor în caz de insolvenţă a întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în mai multe state membre şi pentru a consolida drepturile lucrătorilor salariaţi în sensul jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, este oportun să se stabilească dispoziţii care să prevadă în mod expres instituţia care este responsabilă cu plata creanţelor în aceste cazuri şi care să stabilească ca obiectiv al cooperării între autorităţile administrative competente ale statelor membre plata în cel mai scurt timp a creanţelor salariale neachitate ale acestor salariaţi. În plus, este necesar să se asigure o aplicare corectă a dispoziţiilor adoptate printr-o colaborare între autorităţile administrative competente din statele membre.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...