Back

Consiliul Uniunii Europene

Decizia-cadru nr. 675/2008 privind luarea în considerare a condamnărilor în statele membre ale Uniunii Europene în cadrul unui nou proces penal Număr celex: 32008D0675

În vigoare de la 15.08.2008

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DECIZIA-CADRU 2008/675/JAI A CONSILIULUI
din 24 iulie 2008
privind luarea în considerare a condamnărilor în statele membre ale
Uniunii Europene în cadrul unui nou proces penal

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 31 şi articolul 34 alineatul (2) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European(1),

întrucât:

(1) Uniunea Europeană şi-a stabilit obiectivul de a menţine şi dezvolta un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie. Acest obiectiv impune posibilitatea ca informaţiile privind condamnările pronunţate în statele membre să fie luate în considerare în afara statului membru de condamnare, atât pentru a preveni săvârşirea unor noi infracţiuni, cât şi în cadrul unui nou proces penal.

(2) La 29 noiembrie 2000, Consiliul, în conformitate cu concluziile Consiliului European de la Tampere, a adoptat programul de măsuri menite a pune în aplicare principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor în materie penală(2), care prevede "adoptarea unuia sau mai multor instrumente care să stabilească principiul conform căruia o instanţă judecătorească dintr-un stat membru trebuie să aibă capacitatea de a lua în considerare hotărârile penale definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti în alte state membre în scopul evaluării cazierului infractorului şi determinării eventualelor recidive ale acestuia, precum şi în scopul stabilirii tipului de sentinţă aplicabil, precum şi a condiţiilor de executare a acesteia".

(3) Scopul prezentei decizii-cadru îl constituie acela de a stabili obligaţia minimă care revine statelor membre de a lua în considerare condamnările pronunţate în alte state membre. Astfel, prezenta decizie-cadru nu ar trebui să împiedice statele membre să ia în considerare, în conformitate cu dreptul intern şi ori de câte ori au la dispoziţie informaţii, de exemplu, hotărâri definitive ale autorităţilor administrative împotriva cărora se poate face apel înaintea instanţelor penale care stabilesc săvârşirea cu vinovăţie a unei fapte penale sau a unei fapte sancţionabile în conformitate cu dreptul intern în virtutea faptului că reprezintă o încălcare a normelor de drept.

(4) Unele state membre consideră condamnările pronunţate în alte state membre ca producând efecte juridice, în timp ce altele iau în considerare doar condamnările pronunţate de propriile instanţe.

(5) Ar trebui enunţat principiul conform căruia statele membre ar trebui să considere că o condamnare pronunţată în alte state membre produce efecte juridice echivalente cu cele pe care le produce o condamnare pronunţată de instanţele proprii în conformitate cu dreptul intern, fie că respectivele efecte juridice sunt considerate de dreptul intern ca fiind chestiuni de fapt, fie ca fiind chestiuni de drept procedural sau material. Cu toate acestea, prezenta decizie-cadru nu încearcă să armonizeze consecinţele condamnărilor anterioare în viziunea diferitelor legislaţii naţionale, iar obligaţia de a lua în considerare condamnările anterioare pronunţate în alte state membre există doar în măsura în care condamnările pronunţate anterior la nivel naţional sunt luate în considerare în temeiul dreptului intern.

(6) Spre deosebire de alte instrumente, prezenta decizie-cadru nu are ca scop executarea, într-un stat membru, a unor hotărâri judecătoreşti pronunţate în alte state membre ci, mai degrabă, posibilitatea ca unei condamnări anterioare pronunţate într-un stat membru să îi fie asociate consecinţe cu ocazia unui nou proces penal într-un alt stat membru în măsura în care astfel de consecinţe sunt asociate condamnărilor naţionale anterioare conform legislaţiei celuilalt stat membru.

De aceea, prezenta decizie-cadru nu conţine nici o obligaţie de a lua în considerare astfel de condamnări anterioare, de exemplu în cazul în care informaţiile obţinute pe baza instrumentelor aplicabile nu sunt suficiente, în cazul în care nu ar fi fost posibilă o condamnare la nivel naţional cu privire la fapta pentru care se impusese condamnarea anterioară, sau în cazul în care sancţiunea impusă anterior nu este cunoscută de către sistemul juridic naţional.

(7) Efectele unei condamnări pronunţate într-un alt stat membru ar trebui să fie echivalente cu efectele unei hotărâri pronunţate la nivel naţional în faza care precede procesul penal, în timpul procesului şi la momentul executării sentinţei.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...