Consiliul Uniunii Europene

Regulamentul nr. 1236/2005 privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante
Număr celex: 32005R1236

În vigoare de la 30.07.2005

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

Cumpără forma completă

REGULAMENTUL (CE) nr. 1236/2005 AL CONSILIULUI
din 27 iunie 2005
privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate
pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau
tratamente crude, inumane sau degradante

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

având în vedere Tratatul de Instituire a Comunității Europene, în special articolul 133,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1) În temeiul articolului 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie unul dintre principiile comune statelor membre. Comunitatea a decis, așadar, în 1995, să considere respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale un element esențial al relațiilor sale cu țările terțe. S-a decis introducerea unei clauze în acest sens în orice acord comercial nou, de cooperare și de asociere cu caracter general pe care aceasta îl încheie cu țările terțe.

(2) Articolul 5 din Declarația universală a drepturilor omului, articolul 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și articolul 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevăd o interdicție necondiționată și globală a oricărui act de tortură, a oricărei pedepse sau a oricărui tratament crud, inuman și degradant. Alte dispoziții, în special Declarația Organizației Națiunilor Unite împotriva torturii3 și Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1984 împotriva torturii și a altor pedepse și tratamente crude, inumane și degradante, obligă statele membre să împiedice actele de tortură.

(3) Articolul 2 alineatul (2) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene4 prevede că nici o persoană nu poate fi condamnată la pedeapsa capitală sau executată. La 29 iunie 1998, Consiliul a aprobat "orientările pentru politica Uniunii Europene în privința țărilor terțe în ceea ce privește pedeapsa capitală" și a decis că Uniunea Europeană va face eforturi în vederea abolirii universale a pedepsei capitale.

(4) Articolul 4 din carta respectivă prevede că nicio persoană nu poate fi supusă torturii, nici pedepselor și tratamentelor inumane sau degradante. La 9 aprilie 2001, Consiliul a aprobat "orientările pentru politica Uniunii Europene în privința țărilor terțe în ceea ce privește tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane și degradante". Aceste orientări fac trimitere la adoptarea în 1998 a codului de conduită al Uniunii Europene în ceea ce privește exporturile de arme și a altor activități în curs care urmăreau introducerea la nivelul Uniunii Europene a controalelor exporturilor de echipamente paramilitare ca exemple de măsuri care urmăresc să contribuie în mod eficient la prevenirea torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane și degradante în cadrul politicii externe și de securitate comune. Aceste orientări prevăd, de asemenea, că trebuie impus țărilor terțe să împiedice utilizarea și producția, precum și comerțul cu echipamente concepute pentru tortură și alte pedepse sau tratamente crude, inumane și degradante și să împiedice utilizarea abuzivă a oricărui alt echipament în acest scop. În afară de aceasta, ele indică faptul că interzicerea pedepselor crude, inumane și degradante impune limite clare recurgerii la pedeapsa capitală. De aceea, în conformitate cu aceste texte, pedeapsa capitală nu se consideră în niciun caz o sancțiune legitimă.

(5) În rezoluția sa privind tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane și degradante, adoptată la 25 aprilie 2001 și susținută de statele membre ale Uniunii Europene, Comisia pentru drepturile omului a Organizației Națiunilor Unite a invitat membrii ONU să ia măsuri adecvate, în special legislative, pentru a împiedica și a interzice, între altele, exportul de materiale concepute special pentru tortură și alte pedepse sau tratamente crude, inumane și degradante. Acest punct a fost confirmat prin rezoluțiile adoptate la 16 aprilie 2002, la 23 aprilie 2003, la 19 aprilie 2004 și la 19 aprilie 2005.

(6) La 3 octombrie 2001, Parlamentul European a adoptat o rezoluție5 privind al doilea raport anual al Consiliului, întocmit în aplicarea punctului 8 din dispozitivul Codului de conduită al Uniunii Europene în materie de exporturi de armament, cerând Comisiei să acționeze rapid pentru a propune un mecanism comunitar adecvat care să interzică promovarea, comerțul și exporturile de echipamente de poliție și de securitate a căror utilizare este în mod intrinsec crudă, inumană sau degradantă și să se asigure că acest mecanism comunitar permite suspendarea transferului de echipamente ale căror efecte medicale sunt puțin cunoscute și de echipamente a căror utilizare practică a demonstrat un risc important de abuzuri sau de răniri nejustificate.

(7) Ar trebui, așadar, să se instaureze norme comunitare de reglementare a comerțului cu țările terțe cu bunuri susceptibile de a fi utilizate în vederea impunerii pedepsei capitale și cu bunuri susceptibile de a fi utilizate în vederea aplicării torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane și degradante. Aceste norme contribuie la promovarea respectului pentru viața și drepturile fundamentale ale omului și servesc la protejarea principiilor etice ale societății. Acestea ar trebui să garanteze că operațiunile economice comunitare nu obțin niciun profit din comerțul care fie încurajează, fie facilitează într-un alt mod aplicarea unor politici în domeniul pedepsei capitale sau al torturii sau al altor pedepse și tratamente crude, inumane și degradante care nu sunt compatibile cu orientările relevante ale Uniunii Europene, cu Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene și cu convențiile și tratatele internaționale.

(8) În sensul prezentului regulament, ar trebui aplicate definițiile torturii și ale altor pedepse și tratamente crude, inumane și degradante care se găsesc în Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1984 împotriva torturii și a altor pedepse și tratamente crude, inumane și degradante și în Rezoluția 3542 (XXX) a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. Aceste definiții ar trebui interpretate ținându-se seama de jurisprudența referitoare la interpretarea termenilor corespunzători care se găsesc în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în documentele relevante adoptate de Uniunea Europeană sau de statele sale membre ale acesteia.

(9) Se consideră necesar să se interzică exporturile și importurile de echipamente care nu au nicio altă utilizare practică decât cea de a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane și degradante.

(10) Ar trebui, de asemenea, să se supună controalelor exporturile de anumite bunuri care nu sunt susceptibile doar de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane și degradante, ci și în scopuri legitime. Aceste controale ar trebui să se aplice bunurilor care sunt în principal utilizate în scopuri de reprimare și cu excepția cazurilor în care devin disproporționate, oricărui alt echipament sau produs susceptibil de a fi utilizat în mod abuziv sau pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane și degradante, ținându-se seama de motivele pentru care a fost conceput și de caracteristicile sale tehnice.

(11) În ceea ce privește materialele destinate unor scopuri de reprimare, trebuie menționat că articolul 3 din Codul de conduită pentru responsabilii privind aplicarea legii6 dispune că aceștia pot recurge la forță numai în cazul în care acest fapt devine strict necesar și în măsura cerută de efectuarea îndatoririlor lor. Principiile de bază pentru recurgerea la forță și utilizarea armelor de foc de către responsabilii privind aplicarea legii, adoptate de al optulea Congres al Organizației Națiunilor Unite privind prevenirea criminalității și tratamentele aplicate delincvenților din 1990, prevăd că responsabilii privind aplicarea legii, în cadrul îndeplinirii îndatoririlor lor, ar trebui, în măsura în care este posibil, să recurgă la mijloace nonviolente înainte de a face uz de forță sau de arme de foc.

(12) În acest spirit, aceste principii de bază preconizează perfecționarea unor armamente neletale de imobilizare care trebuie utilizate în situațiile adecvate, admițându-se că utilizarea acestor arme ar trebui controlată în mod strict. În acest context, anumite echipamente utilizate în mod tradițional de poliție în scopul autoapărării sau în vederea controlului luptelor de stradă au fost modificate pentru a putea fi utilizate cu scopul de a cauza șocuri electrice sau a proiecta substanțe chimice în vederea imobilizării unor persoane. Există indicații conform cărora, în mai multe țări, aceste arme sunt utilizate în mod abuziv, pentru tortură și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

(13) Principiile de bază subliniază că responsabilii privind aplicarea legii ar trebui să posede echipamente defensive. În consecință, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice comerțului cu echipamente defensive tradiționale, cum sunt scuturile.

(14) Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să se aplice comerțului cu anumite substanțe chimice specifice care servesc la imobilizarea persoanelor.

..........


În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral alegeți un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului sau cumpărați documentul în formă completă.

;
se încarcă...