Back

Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene

Regulamentul nr. 1717/2006 de instituire a unui instrument de stabilitate Număr celex: 32006R1717

În vigoare de la 24.11.2006

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

REGULAMENTUL (CE) NR. 1717/2006 AL
PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI
din 15 noiembrie 2006
de instituire a unui instrument de stabilitate

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 179 alineatul (1) şi articolul 181A,

având în vedere propunerea Comisiei,

hotărând în conformitate cu procedura menţionată la articolul 251 din tratat1,

întrucât:

(1) Comunitatea este un furnizor important de ajutor economic, asistenţă financiară, tehnică, ajutor umanitar şi macroeconomic pentru ţările terţe. Garantarea unor condiţii stabile pentru dezvoltarea umană şi economică, precum şi promovarea drepturilor omului, a democraţiei şi a libertăţilor fundamentale rămâne unul dintre primele obiective ale acţiunii externe a Uniunii Europene (denumită în continuare "UE") la care contribuie instrumentele de asistenţă externă ale Comunităţii. În concluziile privind eficienţa acţiunii externe a UE, în noiembrie 2004, Consiliul şi reprezentanţii guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului au indicat că "pacea, securitatea şi stabilitatea, precum şi drepturile omului, democraţia şi buna guvernare [sunt] elemente esenţiale pentru o creştere economică durabilă şi pentru eradicarea sărăciei".

(2) Programul UE pentru prevenirea conflictelor violente, aprobat de către Consiliul European, subliniază "angajamentul politic al UE de a face din prevenirea conflictelor unul din principalele obiective ale relaţiilor externe ale UE" şi prevede că instrumentele comunitare de cooperare pentru dezvoltare pot contribui semnificativ la atingerea acestui obiectiv şi la dezvoltarea UE ca actor mondial.

(3) Măsurile luate în temeiul prezentului regulament în vederea realizării obiectivelor menţionate la articolele 177 şi 181a din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (denumit în continuare "Tratatul CE") pot fi complementare şi ar trebui să fie coerente cu măsurile adoptate de către UE pentru realizarea obiectivelor politicii externe şi de securitate comună, în înţelesul titlului V, precum şi cu măsurile adoptate în înţelesul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană (denumit în continuare "Tratatul UE"). Consiliul şi Comisia ar trebui să coopereze pentru asigurarea acestei coerenţe, fiecare în funcţie de prerogativele sale respective.

(4) Consensul european în materie de dezvoltare, adoptat de către Consiliu şi de către reprezentanţii guvernelor statelor membre reuniţi în Consiliu, de către Parlamentul European şi Comisie la 22 noiembrie 2005 şi salutat de către Consiliul European din 15 şi 16 decembrie 2005, precizează că, în cadrul competenţelor respective ale instituţiilor sale, Comunitatea va pune la punct o abordare exhaustivă de prevenire în ceea ce priveşte fragilitatea statelor, conflictele, catastrofele naturale şi alte tipuri de crize, obiectiv la care ar trebui să contribuie prezentul regulament.

(5) Consiliul European a adoptat strategia europeană de securitate la 12 decembrie 2003.

(6) În declaraţia sa privind lupta împotriva terorismului din 25 martie 2004, Consiliul European a solicitat integrarea obiectivelor luptei împotriva terorismului în programele de asistenţă externă. De asemenea, strategia mileniului a UE privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, adoptată de Consiliu la 27 martie 2000, face apel la o colaborare mai strânsă cu ţările terţe.

(7) Pentru stabilizarea unei situaţii postcriză, angajamentul comunităţii internaţionale trebuie să fie susţinut şi flexibil, în special în primii ani după criză, şi trebuie să se bazeze pe strategii integrate de tranziţie.

(8) Punerea în aplicare a unor programe de asistenţă în perioade de criză şi de instabilitate politică necesită măsuri specifice care să asigure flexibilitate în luarea deciziilor şi în alocarea de credite, precum şi măsuri consolidate pentru asigurarea coerenţei cu asistenţa bilaterală şi mecanismele de punere în comun a fondurilor donatorilor, incluzând delegarea sarcinilor de autoritate publică prin gestionarea centralizată indirectă.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...