Back

Consiliul Uniunii Europene

Decizia-cadru nr. 212/2005 privind confiscarea produselor, instrumentelor şi bunurilor având legătură cu infracţiunea Număr celex: 32005F0212

În vigoare de la 15.03.2005

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

Cumpără forma completă în varianta PDF sau Kindle

DECIZIA-CADRU 2005/212/JAI A CONSILIULUI
din 24 februarie 2005
privind confiscarea produselor, instrumentelor şi bunurilor având
legătură cu infracţiunea

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 29, articolul 31 alineatul (1) litera (c) şi articolul 34 alineatul (2) litera (b),

având în vedere iniţiativa Regatului Danemarcei1,

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1) Criminalitatea organizată transfrontalieră urmăreşte, în principal, scopuri lucrative. Pentru a preveni şi combate eficient acest gen de criminalitate, eforturile trebuie concentrate pe depistarea, îngheţarea, sechestrarea şi confiscarea produselor având legătură cu infracţiunea. Cu toate acestea, aceste operaţiuni sunt dificil de realizat, inter alia, ca urmare a diferenţelor existente între legislaţiile statelor membre în acest domeniu.

(2) În concluziile reuniunii sale de la Viena din decembrie 1998, Consiliul European a solicitat întărirea eforturilor UE de combatere a criminalităţii organizate internaţionale în conformitate cu un plan de acţiune privind modalităţile optime de punere în aplicare a dispoziţiilor Tratatului de la Amsterdam într-un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie2.

(3) În conformitate cu alineatul (50) litera (b) din Planul de acţiune de la Viena, în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, dispoziţiile naţionale ce reglementează sechestrul şi confiscarea produselor având legătură cu infracţiunea trebuie îmbunătăţite şi apropiate, luând în considerare drepturile terţilor de bună credinţă, în cazul în care este necesar.

(4) Alineatul (51) al concluziilor Consiliului European de la Tampere din 15-16 octombrie 1999 subliniază faptul că în centrul criminalităţii organizate se află spălarea banilor, şi aceasta trebuie eradicată oriunde se produce, iar Consiliul European este hotărât să asigure adoptarea de măsuri concrete pentru identificarea, îngheţarea, sechestrarea şi confiscarea produselor având legătură cu infracţiunea. Consiliul European solicită, de asemenea, la alineatul (55), apropierea dispoziţiilor de drept şi de procedură în materie penală privind spălarea banilor (în special în ce priveşte identificarea, îngheţarea şi confiscarea fondurilor).

(5) În conformitate cu Recomandarea 19 din Planul de acţiune 2000 intitulat "Prevenirea şi controlul criminalităţii organizate: o strategie a Uniunii Europene pentru începutul noului mileniu", care a fost adoptat de Consiliu la 27 martie 20003, ar trebui să se analizeze eventuala necesitate de adoptare a unui instrument care, luând în considerare cele mai bune practici din statele membre şi cu respectarea corespunzătoare a principiilor fundamentale de drept, să prevadă posibilitatea introducerii în dreptul penal, civil sau fiscal, după caz, a unei diminuări a sarcinii probei în ceea ce priveşte sursa bunurilor deţinute de o persoană condamnată pentru o infracţiune ce are legătură cu criminalitatea organizată.

(6) În conformitate cu articolul 12 privind confiscarea şi sechestrarea din Convenţia ONU din 12 decembrie 2000 împotriva criminalităţii organizate transnaţionale, statele părţi pot analiza posibilitatea de a solicita autorului unei infracţiuni să demonstreze originea licită a unor produse presupuse având legătură cu infracţiunea sau a altor bunuri care ar putea face obiectul unei confiscări, în măsura în care această solicitate este conformă cu principiile dreptului lor intern şi cu natura procedurii judiciare.

(7) Toate statele membre au ratificat Convenţia din 8 noiembrie 1990 a Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor având legătură cu infracţiunea. Unele state membre au prezentat declaraţii cu privire la articolul 2 al convenţiei privind confiscarea, astfel încât să nu fie obligate să confişte decât produsele având legătură cu un anumit număr de infracţiuni specificate.

(8) Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului4 cuprinde dispoziţii referitoare la spălarea banilor, identificarea, urmărirea, îngheţarea, sechestrarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunii. În conformitate cu prezenta decizie-cadru, statele membre sunt, de asemenea, obligate să nu formuleze şi nici să nu menţină rezerve în ce priveşte dispoziţiile Convenţiei Consiliului Europei privind confiscarea, în cazul în care infracţiunea se pedepseşte o pedeapsă privativă de libertate sau cu o măsură de siguranţă cu o durată maximă mai mare un an.

În versiunea gratuită textul este afisat parțial. Pentru textul integral cumpăraţi documentul sau alegeţi un abonament Lege5 care permite vizualizarea completă a documentului.

se încarcă...